În contrast cu oamenii care au trăit în perioada: 3500 î.Ch. și 100 d.Ch. perioada în care a fost scrisă Biblia, și care aveau diferite concepții, filozofii, greșite despre lume și viață, Biblia nu susținea modul lor de a interpreta procesele din natură.
De aceea, Dumnezeu condamnă prin Apostolul Pavel modul de viaţă păgân bazat pe superstiţii avertizând în Coloseni 2:8,Coloseni 1:20: „Luaţi seama să nu fie cineva care să vă ducă ca pradă prin filozofie şi prin amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit cunoştinţelor elementare ale lumii, şi nu potrivit lui Hristos... Dacă aţi murit împreună cu Hristos, referitor la cunoştinţele elementare ale lumii; de ce, ca şi cum aţi vieţui în lume, vă supuneţi rânduielilor”. La v.8, la expresia: “cunoştinţele elementare ale lumii” la n.s. în traducerea NTTF, se spune: „concepţiile generale despre lume şi viaţă ale naţiunilor păgâne (regăsite în mitologie; filozofie; superstiţii; etc.).”
În contrast cu aceste mituri, legende, basme, concepții populare despre lume, univers și viață, Biblia este o carte de la Dumnezeu, care când pomenește de anumite procese din natură sau din ființa umană nu o face potrivit cu concepțiile oamneilor sau filozofilor antici, ci ea exprimă: realitatatea.
Astfel, deși Biblia nu este o carte de știință, ea conține informații corecte când face referire la lumea înconjurătoare.
Să analizăm câteva exemple:
CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ:
Biblia afirmă despre ciclul apei în natură: „El [Dumnezeu] trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor” (Iov 36:27-28, BC). Biblia descrie aici cele trei etape ale circuitului apei în natură:
1) Dumnezeu care a creat soarele și se folosește de el, trage în sus prin căldura soarelui: „picăturile de apă” prin evaporare.
2) Apoi, vaporii de apă ajunși în atmosferă fiind prefăcuți în aburii, formează nori.
3) Iar prin condensare, apa cade înapoi pe pământ, astfel Dumnezeu “dă ploaia”.
Nici în prezent meteorologii nu înțeleg pe deplin toate detaliile acestui fenomen. Interesant, Biblia pune următoarea întrebare: „Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?”. (Iov 36:29).
Doar Creatorul înțelege pe deplin: circuitul apei și a inspirat pe Elihu cu cca. 4000 ani în urmă să spună acest ciclu al apei, și a fost consemnat de profetul Moise ulterior în cartea Iov, carte scrisă cu cca 3500 de ani în urmă.
Mai târziu Dumnezeu îl inspiră pe Solomon cu aproape 3000 de ani în urmă, să rezume circuitul apei dintr-un alt unghi, în Eclesiastul 1:7, BC: : „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; râurile aleargă din nou spre locul din care au pornit“.
Astfel, apa râurilor se varsă în mări și oceane, dar ele nu duc la inundații, căci apa mărilor se evaporă formând norii. Norii se transformă în precipitaţii care cad pe pământ sub formă de ploaie sau zăpadă, iar în cele din urmă apa se întoarce în râuri și apoi în mare.
În mod asemănător, cu cca 2750, în urmă, profetul Amos, un umil păstor şi agricultor, a scris că Dumnezeu „cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului“ (Amos 5:8, BC). Fără a folosi un limbaj complicat sau termeni de specialitate, atât: Elihu, Solomon, cât şi Amos fac o descriere corectă a circuitului apei, însă din unghiuri puţin diferite.
Aceste informații exacte ale ciclului apei, a făcut aceasta cu mult timp înainte ca gânditorii antici să poată explica etapele de bază ale procesului.
Cea mai veche menţiune extrabiblică cu privire la circuitul apei datează doar din secolul al IV-lea î.Ch. la mii de ani după ce acest lucru a fost explicat de Dumnezeu prin Biblie.
GENETICĂ
Regele David, un scriitor biblic, i-a spus lui Dumnezeu: “Ochii Tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele: zi de zi se formau când nu era încă nici unul” – Psalmi 139:16, SCC.
Folosind un limbaj poetic, David face referire la dezvoltarea unui embrion conform instrucțiunilor scrise într-o carte, adică conform unui plan. Uimitor, cuvintele au fost așternute în scris cu circa 3 000 de ani în urmă!
Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea, botanistul austriac Gregor Mendel a descoperit principiile de bază ale geneticii. Și doar în aprilie 2003, cercetătorii au finalizat secvențierea genomului uman, care conține toate informațiile genetice necesare formării organismului uman. Cercetătorii au asemănat codul genetic cu un dicționar plin de cuvinte alcătuite din literele unui alfabet. Cuvintele formează instrucțiuni genetice, pe baza cărora părțile unui embrion, precum creierul, inima, plămânii și membrele, se dezvoltă urmând etape precise, la momente stabilite.
Cum putea deține David informații atât de exacte? Regele David și-a descris sursa inspirației sale prin cuvintele: „Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine și cuvântul lui a fost pe limba mea” . (2 Samuel 23:2, NW).
Nu sunteţi uluit de exactitatea afirmaţiilor pe care le face Biblia, în pofida concepţiilor eronate din antichitate!
Pentru orice om acesta este un argument în plus, că Biblia este o carte inspirată de Dumnezeu.
Aşadar, e mai înţelept să nu ne lăsăm influenţaţi de orice învăţătură sau teorie care contrazice Cuvântul lui Dumnezeu. După cum a demonstrat de atâtea ori istoria, filozofiile omeneşti, chiar şi ale unor mari învăţaţi, sunt actuale o vreme după care sunt uitate, însă „cuvântul lui Iehova rămâne în etern“. (1 Petru 1:25, SCC).