The Catholic Encyclopedia defineşte Ziua Tuturor Sfinţilor drept o sărbătoare în „onoarea tuturor sfinţilor, ştiuţi şi neştiuţi“.

Papa Grigore al III-lea (731–741 e.n.), a dedicat tuturor sfinţilor o capelă din Roma şi a poruncit ca aceştia să fie onoraţi în data de 1 noiembrie. În Anglia exista deja o sărbătoare de acest gen, celebrată la 1 noiembrie.

Iată ce se spune în The Encyclopedia of Religion: „Samhainul a rămas o sărbătoare foarte populară în mijlocul celţilor pe tot parcursul procesului de creştinizare a Marii Britanii. Biserica din Anglia a încercat să reorienteze tot acest interes faţă de obiceiurile păgâne introducând în calendar chiar în ziua de Samhain o sărbătoare creştină. . . . E posibil ca această comemorare a Zilei Tuturor Sfinţilor din Anglia evului mediu să fi dus la răspândirea sărbătorii în toate bisericile creştine“.

Markale spune că, în acea vreme, călugării irlandezi începuseră să aibă o influenţă tot mai mare în întreaga Europă. De asemenea, în New Catholic Encyclopedia se spune: „Irlandezii obişnuiau să ţină în prima zi a lunii câte o sărbătoare importantă şi, întrucât 1 noiembrie era şi începutul iernii celtice, această dată ar fi fost cât se poate de convenabilă pentru o sărbătoare a tuturor sfinţilor“. În cele din urmă, în 835 e.n., papa Grigorie al IV-lea a declarat această sărbătoare drept sărbătoare universală.

Pretinsul scop al acestei sărbători:

În Ziua Morţilor, când se recită rugăciuni pentru ca sufletele aflate în purgatoriu să poată obţine fericirea cerească, a fost fixată pe 2 noiembrie în secolul al XI-lea de către călugării din Cluny (Franţa).

Oamenii cred că pomenirea lor de catre preot, Îl face și pe Hristos să-i pomenească în fața lui Dumnezeu. Însă odată ce nu există preoți ca slujbă de conducere a bisericii, Domnul Isus nu ascultă mijlociri făcute de oamenii cu slujbe false, cu metode păgâne și nescripturale!

În Biblie așa cum a tradus corect teologul:  Nicolae Nitzulescu în Biblia 1911, care redă: „betrânii besericei” şi nu cu „preoţii Bisericii” ca şi Biblia Ortodoxă 1988! – Faptele Apostolilor 20:17. În greacă este: „presbyteros”: bătrâni, şi nu preoţi care în greacă este alt cuvânt: „iereys”. În biserică toți creștinii fiind preoți, nu doar unul sau unii (1 Petru 2:9; Apocalipsa 1:5-6).

Apoi noțiunea de purgatoriu sau de vămi ale văzduhului, contrazic Sfintele Scripturi, Cuvântul infailibil a lui Dumnezeu! Conform învățăturii Domnului sunt prezentând doar 2 căi (Matei 7:13-14). În locuința morților sunt doar două zone: paradisul sau raiul (sânul lui Avraam) și locul de chin (Luca 16:19-31), o a trei cale nici pentru rai, nici pentru iad, este o invenție popoască, și o nădejde falsă.

Astfel credința și practica de 2 noiembrie, sărbătorind: Ziua mortilor, când catolici, atat cei romano-catolici, cât și cei greco-catolici sau armeano-catolici, cred că suferințele sufletelor din Purgatoriu pot să fie ușurate prin rugăciunile celor vii, prin liturghii speciale, este un fals, și o cheltuială inutilă!

Din tradiția catolica, sărbatoarea a fost preluată și în lumea ortodoxa, unde se sărbătorește pe 6 noiembrie, unii scriitori ortodocși vorbesc de sufletele care stau în vămile cerului pentru a se curăța de greșelile din viața pământească, și rugăciunile pnetru ei de ziua morților îi poate face să treacă de vămi. 

Izvorul acestei sărbători:

Văzând că nu a reuşit să înlăture credinţele păgâne din inima enoriaşilor ei, Biserica le-a ascuns pur şi simplu sub o mască „creştină“. The Encyclopedia of Religion declară în acest sens următoarele: „Sărbătoarea creştină Ziua Tuturor Sfinţilor comemorează sfinţii religiei creştine, ştiuţi sau neştiuţi, la fel cum Samhainul recunoştea zeităţile celtice şi le aducea omagii“.

O altă enciclopedie spune: „Elemente ale obiceiurilor de Halloween [Sărbătoarea tuturor sfinţilor] se regăsesc tocmai în ceremoniile druidice din timpurile precreştine. Celţii aveau două divinităţi importante: un dumnezeu-soare şi un dumnezeu al morţilor (numit Samhain), care erau sărbătoriţi la 1 noiembrie, începutul Anului Nou celtic. Sărbătoarea morţilor a fost introdusă treptat în ritualurile creştine“. — The Encyclopedia Americana (1977), vol. XIII, p. 725.

O altă enciclopedie spune: „Ziua Morţilor [este] ... ziua pe care Biserica Romano-Catolică a dedicat-o comemorării credincioşilor decedaţi. Sărbătoarea se bazează pe doctrina potrivit căreia sufletele credincioşilor care la moarte nu s-au purificat de păcatele ce pot fi iertate sau nu şi-au ispăşit fărădelegile din trecut nu pot ajunge la viziunea beatifică. Ele pot fi ajutate prin rugăciune şi prin jertfa liturghiei. ... Unele credinţe populare referitoare la Ziua Morţilor sunt de origine păgână şi provin din timpuri foarte îndepărtate. Astfel, oamenii din multe ţări catolice cred că în acea noapte [de sărbătoare] morţii se întorc la fostele lor case şi mănâncă din alimentele celor vii“. — The Encyclopædia Britannica (1910), vol. I, p. 709.

Iată de unde provine sărbătoarea aceasta? Din păgânism, din idolatrie, și chiar dacă i s-a pus o mască ea tot falsă este, promovând minciuna lui satan (Ioan 8:44) că un om poate să-i fie schimbată soarta de alții și nu de faptele ce le-a făcut în timpul vieții (Ioan 5:28-29), creând o a treia cale, în care un om ajunge chipurile în rai prin rugăciunile altora de ziua morților!!!

Consecințele rele:

Satan și demonii se hrănesc din practicile idolatre, din jertfele oamenilor (Deuteronom 32:17), și nu morții beneficează în urma acestei sărbători; ci, demonii!!!

Ei preiau rugăciunile pentru morții și ei primesc astfel: atenție, slavă, cinste!!! Orice rugăciune greșită izvorăște din tatăl minciunii (Ioan 8:44). Orice închinare falsă merge la demonii, Biblia este clară:

Biblia Ortodoxă, 1 Corinteni 10:19-20: “Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor”.