Detalii
Categorie: Alte Erezii...
Accesări: 4186

„În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” - 2 Corinteni 11:4.

 

Milioane de oameni care se numesc creştinii, care spun că cred în Domnul Isus, şi că acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, dar ei sărbătoresc în 25 decembrie, ‚naşterea Domnului’ numită şi ‚sărbătoarea crăciunului’. Unii sărbătoresc fără să fi cercetat această sărbătoare, implicaţiile ei, originile ei, şi practicile ei.

Nu voi intra aici în detalii, am analizat aceste aspecte în broşura: „Este Crăciunul o sărbătoare plăcută lui Dumnezeu?”.

Majoritatea creştinilor ignoră faptul că, data naşterii Domnului nu a fost în 25 decembrie, că această dată s-a ales pentru a înlocui sărbătoarea păgână a Soarelui neînvins, Mitra, învingătorul întunericului care se celebra la această dată a solstiţiului de iarnă, când ziua începe să crească, iar noaptea să descrescă.

În Enciclopedia Catolică se precizează: „Binecunoscuta sărbătoare în cinstea soarelui, Natalis Invicti (Naşterea Neînvinsului Soare) serbată în 25 decembrie, poartă în esenţă responsabilitatea pentru data sărbătorii noastre din luna decembrie.”

Majoritatea oamenilor ignoră faptul că obiceiurile şi tradiţiile legate de această sărbătoare provin din păgânism.

Însă Biblia avertizează, asupra pericolul vestirii unui alt Isus, un Isus fals, diferit de Isus Cel Adevărat; de a primi un alt duh decât Duhul Sfânt, şi de a accepta o altă evanghelie diferită de adevărata evanghelie (veste bună).

În 2 Corinteni 11:4, apostolul Pavel avertizează: „În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!”

 

Oare este crăciunul, predicarea despre un alt Isus, primirea unui alt duh şi unei alte evanghelii?

Oare Crăciunul reprezintă a accepta: „un alt Isus”, un „Isus fals”?

Fiul lui Dumnezeu s-a născut din Dumnezeu în început, în începutul primei zile a creaţiei (1 Ioan 2:13-14; 1 Ioan 5:18), El are un început al vieţii (Coloseni 3:14; Apocalipsa 3:14).

Isusul fals s-a născut din veşnicii, fără început, după cum spune colinda „astăzi s-a născut cel fără de început” !!!

Domnul Isus cel biblic s-a născut în jurul datei de 1 martie! În Luca 3:21-22, ni se spune că Isus era cam de treizeci de ani când s-a botezat, vârsta maturităţii la evrei, vârsta la care preoţii începeau să slujească (Numeri 4:3). După botez la 3 zile a fost Nunta din Cana, iar apoi nu după multe zile a fost paştele (Ioan 2:1-14), deci El s-a născut cu câteva zile înainte de paşte ce cădea în 14 nisan (martie-aprilie), 14 nisan era prima zi cu lună plină după echinocţiu de primăvară! Astfel Domnul nu s-a născut în 25 decembrie!!!

Un alt Isus (2 Corinteni 11:4), un Isus fals, s-a născut pe 25 decembrie!!!

La Isus Cel adevărat magii l-au găsit într-o casă după cum este scris în Matei 2:11.

Însă cel fals descris în icoane sau în aranjamente statuare, magii apar în iesele!!!

În viziunea celor ce ţin crăciunul steaua este bună, chipurile este de la „Dumnezeu”, şi este premărită în cântări, în colinde: „steaua sus răsare”, etc.

Conform Bibliei steaua ce i-a condus pe magi este de la satan!!!

Iată vedem un episod de la naşterea Fiului lui Dumnezeu, când anumite persoane oculte ce se ocupau cu citirea stelelor, fiind astrologi, au văzut o stea. Ulterior mergând în Ierusalim s-au dus la Irod, care nu dorea un alt rege şi a dorit uciderea pruncului Isus. Ei au ieşit de la Irod, şi au văzut din nou „steaua”, este interesant că această lumină ce semăna cu o stea, i-a călăuzit de la Ierusalim de la palatul lui Irod până la Betleem, deasupra casei unde era pruncul!!! De unde era această arătare luminoasă ce s-a plimbat deasupra caselor?

I. De la Dumnezeu nu putea fi, pentru că: 1) Dumnezeu este împotriva astrologilor şi a citirii în stele (Deuteronom 18:9-12); 2) magii erau slujitorii lui satan nu a Creatorului; 3) steaua a condus la punerea în pericol a vieţii Fiului lui Dumnezeu.

II. Steaua nu putea fi o stea naturală, o dată ce ea se deplasa şi i-a călăuzit din Ierusalim în Betleem, apărând deasupra casei unde era pruncul, nici un om nu poate găsi o casă urmând pur şi simplu o stea, un astru de pe cer!

III. Aceea lumină călăuzitoare pentru magi, pentru oamenii satanei care prin citirea în stele călcau legea divină, nu putea fi decât de la satan (2 Corinteni 11:14). Astfel un demon i-a călăuzit pe magi spre pruncul Isus, cu scopul ca Irod să-l omoare. Chiar dacă pruncul Isus a scăpat, Iosif fiind călăuzit de un înger al lui Iehova să plece, ceilalţi copii din Betleem sub doi ani au murit, aceasta a fost lucrarea lui satan prin magi şi prin Irod!!! Satan este ucigaşul (Ioan 8:44), a lui a fost lucrarea aceasta prin care au murit sute sau mii de copii!!!

Apoi să ne întrebăm: ce legătură are Cristos cu bradul ornamentat? Ce legătură este între Domnul Isus cu Moş Crăciun? Ce legătură are Domnul Sfinţeniei cu îmbuibarea de mâncare şi băutură? Cu beţiile, petrecerile şi dezmăţul ce are loc în unele case sau localuri (1 Petru 4:3-4; 2 Corinteni 6:14-18)? Nici o legătură!

În ce priveşte oferire de cadouri, la venirea magilor nu a fost un schimb de cadouri; ci, doar acei magi – astrologi I-au dat cadouri regelui Isus, care a constat din aur smirnă şi tămâie, însă şi acest eveniment al primirii cadourilor a avut loc la un timp probabil după un an sau aproape doi, de la naşterea Fiului lui Dumnezeu. Unii ar putea spune însă că aceste obiceiuri sunt frumoase chiar dacă ele reprezintă obiceiuri păgâne sau datini care deformează adevărul Biblic, şi că astfel ar trebui ţinute de dragul frumuseţii lor. Ei uită însă că etalonul adevăraţilor creştinii nu stă în frumuseţe; ci, în Cuvântul Adevărului (Ioan 17:17). Şi viţelul de aur făcut de Aron a fost frumos, şi ţinerea acelei sărbători „pentru DOMNUL”, a fost frumoasă din punct de vedere uman (Exod 32:1-6), însă Dumnezeu a spus altceva în Exod:32:7: „poporul…s-a stricat”.

Valorile lui Dumnezeu nu sunt aceleaşi cu valorile umane, ce considerăm noi frumos poate fii o urâciune în faţa lui Dumnezeu (Luca 16:15). Biblia ne învaţă clar: „ce legătură are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul?…De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice DOMNUL; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:14-17).

Nu doar că Domnul Isus nu s-a născut pe 25 decembrie, însă povestea naşterii Domnului prin care se face legătura cu Crăciunul este falsă. Aceea povestire care evocă imaginea unui sat pastoral unde trăia Moş Crăciun şi unde avea case mari, grajduri, coşere şi staul pentru vite. În acest sat soseşte o femeie necunoscută, care simţind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moş Ajun şi-i cere adăpost. Dar Moş Ajun, motivând că este om sărac, o trimite la fratele său bogat, Moş Crăciun. Acesta însă nu o primeşte; ci, o trimite să nască în grajdul vitelor. Soţia lui, Crăciuneasa, fiindu-i milă de străină, o ajută să nască, faptă pentru care este pedepsită de bătrânul Crăciun cu tăierea mâinilor. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Isus se căieşte şi-şi cere iertare, devenind „primul creştin”, „sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a moşit-o pe Maria”.

Ne dăm seama însă că aceste legende nu au nimic în comun cu realitatea, şi cu relatarea biblică, cu toate că din păcate unii oameni ignoranţi le cred. Isus vestit şi introdus în aceste legende nu are nimic de a face cu Isus Cel real, născut în Betleem, oraşul lui David, într-o iesle. Nici bradul, nici beteala, ornamentele, cadourile de sub brad, nici colindele, nici ciorapii atârnaţi în faţa şemineului (tradiţie americană); tăierea porcului, şi jucatul caprei sau a ţurcii (tradiţii româneşti), nu au nici o legătură cu Mântuitorul Isus născut într-o iesle sărăcăcioasă. Toate aceste tradiţii predică o altă evanghelie, şi un alt Isus, diferit de Adevăratul Isus.

Şi de asemenea mă gândesc: are rost să-I minţim pe copii cu un moş Crăciun care există la Polul Nord, care se coboară prin horn şi ne aduce cadouri într-o sanie zburătoare trasă de reni? Are rost să inoculez în mintea copiilor, tradiţii şi basme băbeşti, sau mai degrabă să-i învăţ adevărul Sfintelor Scripturi (2 Timotei 3:14-17)?

Adevărata evanghelie îl onorează pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi adevărul, însă crăciunul promovează unele minciuni aşa cum din păcate sunt strecurate în multe colinzi şi obiceiuri populare, sau să ajungem mai rău şi să confundăm venerarea bradului („O brad frumos....”) cu omagiul pe care trebuie să-l dăm lui Cristos. Să nu ajungem în situaţia în care să împărţim gloria Celui Nou Născut cu a Moşului şi tradiţiei lui.

Oare Crăciunul reprezintă a accepta un alt duh, şi a fi însufleţit de acel duh?

Cu siguranţă că spiritul crăciunului nu este Spiritul lui Cristos!!! Mulţi beau şi mănâncă, şi se îmbuibă contrar cuvintelor Domnului din Luca 21:34: „Luaţi seama la voi inşi-vă ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură...”. Din păcate însă cea mai des folosită întrebare între femei acum este: Ce găteşti de sărbători? Iar ceea ce urmează după sărbătoare este că toţi vor povesti ce au mâncat şi ce au băut şi cât de mult au mâncat şi cât de mult au băut, şi cu cine au mâncat şi cu cine au băut, şi de la ce oră până la ce oră, şi cum sau mai distrat, şi despre plăcerile lor carnale, etc. Toţi socotesc că au nevoie să mănânce, să bea, chiar să curvească, să stea cu prietenii şi să se distreze, dar puţini ştiu cât de mare este nevoia lor de salvare din păcat, puţini cred în marea lor nevoie de Dumnezeu. Se vede că toţi doresc un Dumnezeu care să le satisfacă pântecele şi nu sufletul!

Mulţi cumpără, dau şi primesc cadouri, dar puţini mulţumesc pentru darul lui Dumnezeu cel nespus de mare în persoana Domnului Isus. Puţini cunosc inima lui Dumnezeu care a dat pe Fiul Său. Mulţi cântă sau compun colinzi cu această ocazie, dar puţini dar majoritatea nu cunoasc adevărul lui Dumnezeu ce poate salva (1 Timotei 2:3,1 Timotei 1:4), şi nici nu doresc ei cunoştinţa exactă a Bibliei!!! Mulţi îşi caută parteneri cu care să petreacă, dar puţini Îl caută pe Fiul ca să nu piară pe calea lor (Psalmi 2:12).

În plus, crăciunul este astăzi cu precădere o afacere comercială. Acum se vinde şi se cumpără mai mult ca oricând în timpul anului. Reclamele sunt numeroase, toate cu specific. Găsim aproape peste tot „crăciuniţe” în fuste scurte (mini)! Sunt pe reclame, în vitrine, pe plase. Ideea sărbătorii în mintea multor comercianţi este: Ia-le banii! şi nu: Dă-le salvarea prin Domnul Isus! Această sărbătoare a ajuns pentru mulţi nu o ocazie de al onora pe Fiul, ci o ocazie de a onora carnea, poftele, lumea, dezmăţul. Ei nu doresc să-l  onoreze pe Fiul (Ioan 5:23), şi nici să manifeste recunoştinţă faţă de Dumnezeu Tatăl care ne-a dat tot ce avut mai scump, trimiţându-l pe Isus pe pământ (Ioan 3:16). Căci dacă ar iubi şi onora pe Dumnezeu ar trăi frumos, în lumină, şi nu în chefuri şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine (Romani 13:13). Însă din păcate cei mai mulţi oameni de pe pământ ţin Crăciunul, ceea ce ei numesc „Naşterea Mântuitorului”: mănâncă, beau, petrec, fac daruri, dar Cel sărbătorit nu este cu ei. El nu poate fi unit cu destrăbălarea, cu minciuna, El urâşte nelegiuirea şi iubeşte dreptatea (Evrei 1:9)

Este grav să vestim sau să prezentăm o altă evanghelie, modificată, diferită de cea adevărată?

Scriptura răspunde în Galateni 1:7-9: „Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!”

Iată că este foarte grav să predicăm o altă evanghelie, este sinonim cu a fi blestemaţi!!

Evanghalia falsă predică un fals Isus, şi o false lucrări, una dintre lucrările false, sunt sărbătorile scornite de unii apostaţi prin care să sporească numărul apostaţilor prin absorbţia unor sărbători păgâne poleite dar care în fond sunt tot păgâne! Data lor este păgână, felul cum o sărbătoesc este păgân, „Isus” al lor este al nelegiuirii care îngâduie modul lor de viaţă în minciună şi în destrăbălare!

Adevarata evanghelie, pune accentul pe moartea lui Isus pentru păcatele noastre şi învierea pentru îndreptăţirea noastră (Romani 4:24-25), pe lepădarea de sine (Matei 16:24), apostolii aşa au predicat, şi noi aşa am crezut, şi doar dacă rămânem în această evanghelie suntem mântuiţi, alt fel, am „crezut în zadar” (1 Corinteni 15:1-8). Auziţi dacă vă depărtaţi de adevărata evanghelie, cea prezentată în Scripturi şi predicată de apostoli, „aţi crezut în zadar”! Este zadarnică credinţa celor ce vestesc o altă evanghelie, deoarece ea se bazează nu pe Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu; ci, pe basme, tradiţii, legende, povestiri băbeşti, despre care Pavel avertizează în 1 Timotei 4:7: „Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios”. (Vezi şi Tit 1:14).

 

Dar ce am putea spune de sărbătoarea crăciunului în felul neoprotestant?

Chiar dacă în mediu neoprotestant accentul nu cade pe plăceri, însă ne întrebăm ce caută bradul în casa de rugăciune? Ce legătură are bradul împodobit cu Cristos?

Cum pot sărbătorii ziua naşterii cuiva, dacă nu cunosc data când s-a născut? Ba mai mult, cum pot sărbătorii naşterea prietenului meu în ziua când s-a născut duşmanul lui? (Căci în 25 decembrie se serba naşterea zeului soare Mitra, un zeu fals cu un fundament demonic – 1 Corinteni 10:20).

Cum pot sărbătorii naşterea prietenului meu, dacă prietenul meu nu este prezent la sărbătoare, nici prietenii lui cei mai apropiaţi? Deoarece nici Domnul nici apostolii, nici primii creştini nu au sărbătorit naşterea lui Isus. Îl voi onora pe capul meu oare, dacă voi celebra de capul meu, şi după obiceiurile duşmanilor Lui?

Alte întrebări care îmi vin în minte: Cum pot sărbătorii ziua naşterii Domnului Meu folosindu-mă de obiceiuri preluate din închinarea falsă? De asemenea nu are rost să irosesc banii pe un brad şi pe alte accesorii, pentru că banii aceia îi pot folosi într-un mod care să-l onoreze cu adevărat pe Domnul. În mod similar, nu pot merge cu colindul şi să spun că de fapt vestesc „evanghelia fără plată”, când colindul sună aşa: „ne daţi ori nu ne daţi”. Nu pot colinda cântece inexacte Biblic, sau să mă asemăn cu lumea. Eu doresc să-l sărbătoresc pe Domnul Isus aşa cum mă învaţă Biblia şi nu după cum mă învaţă lumea (Ioan 17:14-17).

Dar poate vei spune, frate este greu să nu ţi pasul cu lumea, să nu sărbătoreşti când colegii de muncă sărbătoresc.

Însă Biblia spune în Galateni 1:10: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.”

Unii ar putea aduce alte obiecţii, cum ar fi: nu concep o viaţă fără crăciun, nu concep o biserică fără să ţin sărbătoarea naşterii Domnului! Însă uită-te la primii creştini, cum au putut ei să se închine, să fie evlavioşi, să trăiască în sfinţenie, să predice evanghelia fără a ţine crăciunul, căci nici Petru, nici Pavel, nici alt apostol nu au celebrat naşterea Domnului.

Naşterea Domnului a început să fie celebrat doar din sec. III-IV d.H. Cărţile de istorie şi chiar Enciclopedia Bisericii Catolice susţin că această sărbătoare a crăciunului nu a existat de la începutul creştinismului, Crăciunul nu s-a numărat printre cele mai timpurii sărbători ale Bisericii. Irineu şi Tertulian, îl omit din lista lor de sărbători (Enciclopedia Bisericii Catolice VOL. 3 pag. 724).

Origen (185-254 d.H.) în scrierile sale face următoarea afirmaţie: „în Scripturi doar păcătoşii, nu sfinţii, îşi sărbătoresc zilele de naştere.” (Lev. Hom. viii in Migne, P.G., XII, 495).

Prin urmare, primii creştinii nu îşi sărbătoreau zilele de naştere, considerându-le un obicei păgân, şi deci nici ziua naşterii Domnului Isus.

Dragă cititor, revin şi trag un semnal de alarmă, dacă naşterea Domnului nu a fost poruncită de Domnul, dacă primii creştini nu au ţinut-o, dacă nu avem data naşterii, nici instrucţiuni pentru a ştii cum să o sărbătorim, dacă sărbătoarea ţinută de mulţii este un amestec de păgânism şi creştinism, atunci crăciunul reprezintă un al Isus, o altă evanghelie şi un alt duh! Şi chiar dacă mulţi îngăduie aceasta, la fel ca şi în primul secol, căci Pavel precizează: „În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” - 2 Corinteni 11:4. Iată şi creştinii din Corint, îngăduiau doctrine false despre Isus, Pavel spune „oh, cum îl îngăduiţi de bine!”. Căci corupţia şi abaterea de la simplitatea Scripturii era şi atunci.

Pavel i-a avertizat pe corinteni în prima sa epistolă, prin cuvintele din 1 Corinteni 16:22: „Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema!” Iar în a doua epistolă, Pavel ofta, căci corintenii s-au abătut de la simplitatea în Cristos.

În mod asemănător, Domnul oftează astăzi, căci unii care spun că sunt: creştini, s-au abătut de la adevărul şi simplitatea Scripturii. De aceea, Scriptura ne avertizează: „Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Cristos Isus” (2 Corinteni 11:3).

Viaţa creştină care ar trebui să fie simplă s-a complicat cu adausul de sărbători inventate de om, şi cu obiceiuri babilonice, ba mai mult, aceasta ne face să trecem „peste „ce este scris” (1 Corinteni 4:6), şi să nu păstrăm credinţa „care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 1:3). Dacă credinţa sfinţilor, a fost stabilită în primul secol şi ea nu conţinea sărbătorea naşterii Mântuitorului, atunci ce credinţă avem noi?

Însă noi ca oameni ai adevărului şi ca „fii ai luminii”, trebuie să cercetăm ceea ce este plăcut înaintea Domnului şi să luăm decizia să nu luăm parte de loc la lucrările neroditoare ale întunericului şi mai degrabă să le dezaprobăm (Efeseni 5:9-20).

Dragă cititor, cu siguranţă dacă iubim pe Adevăratul Isus, nu vom accepta, un alt Isus, o altă evanghelie şi un alt duh, doresc însă pentru toţi cei ce umblă în adevăr să îi salut prin cuvintele: „Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin” (Efeseni 6:24).