În cartea sa The Bible Code (Codul Bibliei), ziaristul Michael Drosnin susţine că, în urma unor cercetări computerizate efectuate asupra Scripturilor ebraice, a descoperit nişte mesaje codificate. Potrivit afirmaţiilor lui, „codul“ conţine cuvintele „asasin care va asasina“ şi numele Yitzhak Rabin. El a făcut această descoperire cu un an înainte de asasinarea prim-ministrului israelian Yitzhak Rabin.

 După cum era de aşteptat, The Bible Code a creat multe controverse. Matematicianul şi fizicianul Dave Thomas a demonstrat că, prin cercetare computerizată, orice text poate duce la rezultate ce par a fi mesaje criptice. Vorbind despre propriul text al lui Drosnin, Thomas a descoperit cuvintele „cod“, „stupid“ şi „înşelătorie“. Iată ce a spus el: „Oriunde poţi găsi mesaje codificate dacă eşti dispus să investeşti timp şi eforturi numai ca să culegi roade de pe întinsul câmp al probabilităţii“.

 Întrucât calculatorul are capacitatea de a efectua un număr nelimitat de calcule, probabil că ar putea găsi anumite combinaţii de litere care să fie folosite ca mijloc de prezicere. Dar aceasta este o simplă coincidenţă şi nu o dovadă că Biblia conţine mesaje codificate.

Conţine Biblia un cod secret?

DUPĂ aproximativ doi ani de la asasinarea în 1995 a premierului israelian Yitzhak Rabin, un ziarist a afirmat că descoperise cu ajutorul tehnologiei de calculatoare o prezicere a acestui eveniment, codificată în textul ebraic original al Bibliei. Ziaristul, Michael Drosnin, a scris că încercase să-l avertizeze pe premier cu mai bine de un an înaintea comiterii asasinatului, dar în zadar.

Au urmat o serie de cărţi şi articole în care se afirmă că acest cod secret furnizează dovezi neîndoielnice că Biblia este o carte de inspiraţie divină. Există un astfel de cod? Ar trebui oare ca credinţa noastră că Biblia este inspirată de Dumnezeu să se bazeze pe un cod secret?

O teorie veche!

Ideea existenţei unui cod secret în textul biblic nu este nouă, ea fiind un concept de bază în cabală, mistica tradiţională iudaică. Potrivit învăţătorilor cabalişti, sensul de bază al textului biblic nu constituie adevăratul lui sens. Ei cred că Dumnezeu a folosit literele din textul ebraic al Bibliei drept simboluri, care, dacă sunt înţelese în mod corect, dezvăluie adevăruri mai profunde. În opinia lor, fiecare literă ebraică şi locul ei în textul biblic au fost stabilite de Dumnezeu cu un scop bine definit.

Potrivit lui Jeffrey Satinover, un cercetător al codului biblic, aceşti mistici evrei cred că literele ebraice folosite în relatarea despre creaţie din Geneza deţin puteri mistice incredibile. El scrie: „Pe scurt, Geneza nu este pur şi simplu o descriere; este chiar instrumentul actului de creare, un proiect conceput de Dumnezeu şi manifestat în formă fizică“.

În secolul al XIII-lea, rabinul cabalist Bachya ben Aşer, din Saragosa (Spania), a scris despre unele informaţii secrete pe care le-a descoperit citind câte o literă şi omiţându-le pe următoarele 41 într-un fragment din Geneza. Această metodă de a sări peste litere conform unei anumite succesiuni în încercarea de a descoperi mesaje secrete stă la baza conceptului modern de aşa zis: “cod biblic”.

Înainte de era calculatoarelor, capacitatea omului de a examina textul biblic în acest mod era limitată. Însă, în august 1994, cotidianul Statistical Science a publicat un articol în care cercetătorul Eliyahu Rips de la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi colegii săi au făcut unele afirmaţii senzaţionale. Ei au explicat că, prin scoaterea tuturor spaţiilor dintre litere şi prin folosirea de omisiuni succesive de litere la intervale regulate în textul ebraic al Genezei, descoperiseră numele a 34 de rabini eminenţi codificate în text, precum şi alte informaţii, cum ar fi data naşterii şi cea a decesului lor, în imediata apropiere a numelor lor. După încercări repetate, cercetătorii şi-au publicat concluzia, potrivit căreia, din punct de vedere statistic, informaţiile codificate din Geneza nu pot fi simple coincidenţe, ci dovezi ale unor informaţii inspirate ascunse în mod deliberat în formă codificată în Geneza cu mii de ani în urmă.

Pe baza acestei metode, ziaristul Drosnin a făcut personal cercetări, căutând în primele cinci cărţi ale Bibliei ebraice informaţii ascunse. El susţine că a găsit numele lui Yitzhak Rabin inserat în textul biblic, printr-o împărţire a textului în succesiuni de câte 4 772 de litere. După ce a dispus textul biblic în rânduri de câte 4 772 de litere, el a văzut că numele lui Rabin (citit pe verticală) se intersecta cu un rând (Deuteronom 4:42, pe orizontală) pe care Drosnin l-a tradus în felul următor: „Asasinul care va asasina“.

Deuteronom 4:42 vorbeşte, de fapt, despre un ucigaş care a comis în mod neintenţionat o crimă. Prin urmare, mulţi au criticat interpretarea subiectivă a lui Drosnin, afirmând că prin folosirea metodelor sale neştiinţifice se pot găsi mesaje similare în orice text. Însă Drosnin a rămas ferm, lansând următoarea provocare: „Când criticii mei vor găsi un mesaj despre asasinarea unui prim-ministru redat într-un limbaj criptic în [romanul] Moby Dick, le voi da crezare“.

Dovezi ale inspiraţiei?

Profesorul Brendan McKay, de la Departamentul de Informatică al Australian National University, a acceptat provocarea lansată de Drosnin şi, cu ajutorul calculatorului, a făcut cercetări ample asupra textului englez al romanului Moby Dick. McKay susţine că, folosind metoda descrisă de Drosnin, a găsit „preziceri“ ale asasinării mai multor personalităţi, ca Indira Gandhi, Martin Luther King, John F. Kennedy, Abraham Lincoln şi alţii. McKay afirmă că şi Moby Dick „a profeţit“ asasinarea lui Yitzhak Rabin.

O altă controversă gravitează în jurul afirmaţiilor potrivit cărora aceste mesaje criptice au fost ascunse în mod deliberat în textul ebraic „original“ sau „standard“. Rips şi colaboratorii săi spun că şi-au bazat cercetările pe „textul standard general acceptat al Genezei“. Drosnin scrie: „Toate Bibliile în ebraica originală disponibile în prezent sunt identice, literă cu literă“. Însă aşa stau oare lucrurile? La ora actuală se folosesc diferite ediţii ale Bibliei ebraice — bazate pe diferite manuscrise vechi — şi nu un text „standard“. Deşi mesajul biblic este acelaşi, manuscrisele Bibliei nu sunt identice literă cu literă.

Multe traduceri de astăzi au la bază Codexul Leningrad — cel mai vechi manuscris masoretic ebraic complet —, copiat aproximativ în anul 1 000 d.C.

Însă Rips şi Drosnin au utilizat un alt text, şi anume Koren. Shlomo Sternberg, rabin ortodox şi matematician la Universitatea Harvard, spune că „dacă ar fi să luăm numai cartea Deuteronom, [Codexul Leningrad] diferă de ediţia Koren folosită de Drosnin cu 41 de litere“. Printre manuscrisele descoperite la Marea Moartă se găsesc porţiuni ale textului biblic copiate cu mai bine de 2 000 de ani în urmă. În multe locuri, ortografia acestor manuscrise diferă de cea din textele masoretice de mai târziu. În unele manuscrise au fost adăugate din belşug unele litere pentru a indica sunetele vocalice, întrucât punctele vocalice încă nu fuseseră inventate. În alte suluri au fost folosite mai puţine litere. O comparare a tuturor manuscriselor biblice disponibile demonstrează că sensul textului biblic a rămas intact. Însă această comparare arată clar şi că ortografia şi numărul de litere variază de la un manuscris la altul.

Găsirea unui aşa-zis mesaj codificat este condiţionată de existenţa unui text absolut invariabil. Schimbarea unei litere modifică în întregime succesiunea — şi mesajul, dacă există vreunul. Dumnezeu a păstrat mesajul său în paginile Bibliei, însă nu a păstrat intactă fiecare literă, ca şi cum ar fi peste măsură de preocupat de chestiuni minore, cum ar fi schimbările ortografice efectuate pe parcursul secolelor. Nu indică acest lucru că el nu a introdus un mesaj codificat în Biblie? — Isaia 40:8; 1 Petru 1:24-25.

Avem nevoie de un cod biblic secret pentru a înţelege Biblia?

Apostolul Pavel a scris negru pe alb că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16-17). Mesajul clar şi direct al Bibliei nu este prea greu de înţeles sau de aplicat, însă mulţi preferă să îl ignore (Deuteronom 30:11-14). Profeţiile prezentate desluşit în Biblie constituie o bază solidă pentru a crede în caracterul ei inspirat. Spre deosebire de un cod secret, profeţiile biblice nu sunt arbitrare şi nu „provin dintr-o interpretare personală“. - 2 Petru 1:19-21, NW.

Apostolul Petru a scris: „Nu prin faptul că am urmat nişte istorisiri neadevărate, născocite cu abilitate, v-am făcut noi cunoscute puterea şi prezenţa Domnului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 1:16, NW). Conceptul de cod biblic îşi are rădăcinile în mistica iudaică şi utilizează metode „născocite cu abilitate“ care ascund şi denaturează sensul clar al textului inspirat al Bibliei.

Dacă metoda cu calculatorul este bună, ce făceau acum o sută sau două sute de ani oamenii fără calculator! Biblia a fost scrisă pentru toate generaţiile, nu pentru ultimile generaţii (1 Cronici 16:15; Psalmi 105:8).

Dumnezeu nu este onorat de metode omeneşti şi fireşti!

Atunci când apostolii Pavel şi Barnaba au fost lăudaţi de o ghicitoare ca fiind:

„Şi a fost că, pe când mergeam la rugăciune, ne-a întâmpinat o sclavă, având un duh al lui Piton, care aducea mult câştig stăpânilor ei prin ghicire. Ea, urmându-l pe Pavel şi pe noi, striga, spunând: „Oamenii aceştia sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc calea mântuirii“. Şi ea făcea aceasta de multe zile. Dar Pavel, fiind necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.” – Faptele Apostolilor 16:16-18 GBV 2001.

Faptul că aceea sclavă posedată demonic a strigat, spunând realitatea: „Oamenii aceştia sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc calea mântuirii“, nu a fost onorat Dumnezeu!

Apostolii nu aveau nevoie de o confirmare demonică!

Biblia nu are nevoie de o confirmare a calculatorului prin metode inventate de mintea omului!