INTRODUCERE:

Biblia arată că există și un al Isus, un alt duh și o altă evanghelie (2 Corinteni 11:4). Data morții și a învierii face parte din Evanghelie (1 Corinteni 15:1-4), ea este consemnată de cei patru evangheliștii (Matei 27:62-28:1; Marcu 15:42-16:2; Luca 23:55-24:1; Ioan 19:31-20:1).

A schimba data însemnă a prezenta „un alt Isus”, un Isus fals!

Însă, doar rămânând în Evanghelia Adevărului putem fi salvați (Efeseni 1:13), altfel am crezut în zadar (1 Corinteni 15:2).

Pentru a le demasca varaintele greșite le vom prezenta în continuare:

ctiv şi corect textul Biblic chiar la subiectele de puţină importanţă, atunci vom fi oneşti şi când interpretăm texte care abordează subiecte vitale.

 

Variante de interpretare:

În continuare voi prezenta pe scurt cele trei variante cunoscute, apoi le voi lua pe rând şi le voi analiza pe bază de argumente pro şi contra şi vom vedea astfel dacă rezistă la o analiză atentă.

& Conform acestei variante, Domnul Isus Cristos a ţinut paştele cu discipolii Săi în noaptea de marţi spre miercuri, apoi miercuri a fost răstignit, iar pe la ceasul al 9-lea (al evreilor, ora 15 după ceasul nostru), a murit şi a fost îngropat miercuri după-amiază. Apoi a urmat ziua de 15 nisan (noaptea de miercuri spre joi şi ziua de joi până la apusul soarelui) care era o zi de odihnă. Vineri a fost o zi obişnuită în care femeile au cumpărat, şi au pregătit mirodenii, fără a merge însă la mormânt pentru a unge trupul lui Isus. Apoi a urmat sabatul săptămânal (vinerea de la apusul soarelui până sâmbăta la apusul soarelui), iar în seara de sâmbătă Domnul Isus a înviat. În prima zi a săptămânii, adică duminică femeile venind la mormânt au găsit mormântul gol. Această variantă este susţinută de exemplu de autorul cărţii „Religia tainică a Babilonului” vezi p.136-141, apărură la aditura „Agape” (http://www.edituraagape.ro/ ).

& O altă variantă ar fi că Isus a murit într-o joi. (ea există pe site-ul http://www.exegeza.com/2e-A_murit_Isus_într-o_vineri.htm ) care susţine următoarele: Domnul Isus a ţinut paştele cu discipolii Săi în noaptea de miercuri spre joi, apoi joi a fost răstignit, iar pe la ceasul al 9-lea (al evreilor, ora 15 după ceasul nostru), a murit şi a fost îngropat joi după-amiază. Apoi a urmat ziua de 15 nisan (noaptea de joi spre vineri şi ziua de vineri până la apusul soarelui), care era o zi de odihnă fiind prima zi a sărbători azimilor. Apoi a urmat sabatul săptămânal (vinerea de la apusul soarelui până sâmbăta la apusul soarelui), iar în seara de sâmbătă femeile au cumpărat mirodenii şi le-au pregătit în decursul serii. Apoi, sculându-se în zori duminică dimineaţa, s-au dus la mormânt, dar l-au găsit gol, Domnul Isus a înviat. În prima zi a săptămânii adică duminică, femeile venind la mormânt au găsit mormântul gol.

& Punctul de vedere tradiţional (şi majoritar) este că Isus a murit într-o vineri. Domnul Isus a ţinut paştele cu discipolii Săi în noaptea de joi spre vineri, apoi vineri a fost răstignit, iar pe la ceasul al 9-lea (al evreilor, ora 15 după ceasul nostru), a murit şi a fost îngropat vineri după-amiază. Tot în acea după-amiază femeile au cumpărat mirodenii şi le-au pregătit în decursul după-amiezii. A urmat ziua de 15 nisan (noaptea de vineri spre sâmbătă şi ziua de sâmbătă până la apusul soarelui = sabatul) care s-a suprapus cu sabatul săptămânal, astfel aceea zi este descrisă ca fiind un sabat mare. Iar în zori zilei celei dintâi a săptămânii adică duminică dimineaţa, Isus Cristos a înviat probabil o dată cu răsăritul soarelui. Femeile s-au dus la mormânt după ce soarele a început să răsară, dar l-au găsit gol, Domnul Isus înviase.

În continuare vom lua fiecare variantă şi o vom analiza-o pe bază de argumente pro şi contra, însă înainte ar fi bine ca cititorul să citească următoarele texte biblice: Matei 27:57-28:2; Marcu 15:42-16:2; Luca 23:50-24:2 pentru a se familiariza cu relatarea biblică despre moartea şi învierea Domnului.

 

Varianta I:

Isus a murit miercurea şi a înviat sâmbăta:

Conform acestei variante, Domnul Isus Cristos a ţinut paştele cu discipolii Săi în noaptea de marţi spre miercuri, apoi miercuri a fost răstignit, iar pe la ceasul al 9-lea (al evreilor, ora 15 după ceasul nostru) a murit şi a fost îngropat miercuri după-amiază. A urmat apoi ziua de 15 nisan (noaptea de miercuri spre joi şi ziua de joi până la apusul soarelui) care era o zi de odihnă. Vineri a fost o zi obişnuită în care femeile au cumpărat, şi au pregătit mirodenii, fără a merge însă la mormânt pentru a unge trupul lui Isus, apoi a urmat sabatul săptămânal (vinerea de la apusul soarelui până sâmbăta la apusul soarelui), iar în seara de sâmbătă Domnul Isus a înviat. În prima zi a săptămânii, adică duminică femeile venind la mormânt au găsit mormântul gol.

Argumentele celor ce susţin această interpretare sunt următoarele:

Argumentul principal pentru ziua de miercuri, este afirmaţia din Matei 12:40:  „trei zile şi trei nopţi”. Un alt argument este „după trei zile să învieze”. (Marcu 9:31 BCR[1]). Un al treilea argument este că textul din Marcu 16:1, spune că după sabat femeile au cumpărat mirodenii, iar în Luca 23:56, se spune că înainte de sabat „s-au întors şi au pregătit mirodeniile”, astfel se argumentează că în aceea săptămână au fost două sabate, unul joi (prima zi a azimilor) şi unul sâmbătă sabatul săptămânal. Astfel ei cred că după primul sabat, femeile în ziua lucrătoare de vineri, au cumpărat mirodeniile după sabatul de joi şi le-au pregătit totuşi înainte de sabat, adică înainte de cel săptămânal (sâmbătă). Astfel au fost două sabate, şi o zi lucrătoare între ele.

O a patra categorie de argumente din carte sunt de origine extra biblică, cum ar fi o veche tradiţie care comemora arestarea lui Isus într-o zi de miercuri  - „Religia tainică a Babilonului” p.140. Însă dacă ar fi să ne luăm după tradiţie cea mai răspândită este tradiţia conform căreia moartea lui Isus este plasată vinerea, şi este sărbătorită de religiile tradiţionale ca Vinerea Mare; astfel tradiţia susţine mai degrabă moartea lui Isus vinerea, şi nu miercurea. Dar să analizăm celelalte argumente.

Textul din Matei 12:40 care spune: ,,Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” Trei zile şi trei nopţi, poate fi înţeles că se referă la părţi din trei zile, deoarece iudeii socoteau ca zile şi părţile unei zile, vezi: Geneza 42:17,Geneza 1:18; 1 Samuel 30:12,1 Samuel 1:13; 1 Regi 20:29; 2 Cronici 10:5,2 Cronici 1:12; Estera 4:16; 5:1; Faptele Apostolilor 17:2. În aceste texte o parte din zi este considerată o zi. Astfel dacă analizăm Geneza 42:17,Geneza 1:18, observăm că în v. 17, se spune că i-au ţinut trei zile sub pază pe fraţii lui Iosif, iar în v. 18 se precizează că i-a eliberat a trei zi cu excepţia lui Simeon. Avem deci avem: prima zi în care fraţii au fost închişi dar cu siguranţă că nu a fost vorba de 24 de ore; ci, doar o parte din aceea zi, apoi avem o a doua zi completă de 24 de ore, iar a trei zi, tot o zi incompletă în care au fost eliberaţi fraţii lui Iosif. Dar deşi textul spune că au fost ţinuţi sub pază trei zile, adică interpretând literal 72 de ore, în realitate nu au fost ţinuţi sub pază 72 de ore, oare nu tot la fel poate fi şi situaţia cu Isus; adică trei zile să se refere la părţi din trei zile? (vezi şi Estera 4:16; 5:1). Iar faptul că menţionează şi trei nopţi, este pentru că cuvântul zi se referă la o perioadă de 24 ore, în care cuprind 12 ore noaptea şi 12 ore ziua, aproximativ; împreună această perioadă formând o zi. Iar dacă evreii socoteau ca zile şi părţile unei zile, atunci o parte din zi corespunde cu o zi şi o noapte adică cu 24 de ore, şi astfel nu este nici o problemă să acceptăm că Isus a stat în mormânt două părţi din două zile (de 24 de ore) şi o zi întreagă de 24 de ore, adică în total trei zile şi trei nopţi.

Un alt contra-argument ar fi că duminică doi dintre discipoli povestesc pe drumul spre Emaus că „astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat acestea” (Luca 24:21, 22). De miercuri până duminică sunt însă patru zile, iar expresia: „de când s-au întâmplat acestea” nu se referă şi la pecetluirea mormântului; ci, se referă strict la moartea şi răstignirea Lui, căci despre aceste evenimente vorbesc cei doi pe drumul Emausului (Luca 21:20). Tot la fel spune şi textul din Luca 9:22: „trebuie... să fie omorât şi a treia zi să învieze” Deci vedem din nou că nu este vorba de o înviere după trei zile (adică după 72 de ore); ci, în a treia zi va învia (vezi şi 1 Corinteni 15:4).

Varianta morţii lui Isus într-o miercuri (pentru a nu depăşi cele 72 ore) pierde din vedere prefigurarea profetică cu snopul adus ca pârgă, adică ca prim rod. Învierea Domnului Isus este primul rod (1 Corinteni 15:23), iar primul rod profetic se aducea a doua zi după sabat adică în prima zi a săptămânii; prin urmare Isus nu putea să învie sâmbăta în sabat; ci, în prima zi a săptămânii, adică a doua zi după sabat (vezi Levitic 23:10-14). Iar textul din Marcu 16:9, arată că Isus a înviat în prima zi a săptămânii. Iar dacă Isus a înviat duminica, atunci el nu mai putea muri miercuria, căci dacă ar fi fost aşa ar fi fost mort de mai mult de 72 de ore.

În ce priveşte argumentul cu cele două zile de sabat (joia şi sâmbăta) nu este valabil din următoarele motive:

În Ioan 19:31 se spune:  „De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” Observăm că Biblia vorbeşte de o zi mare de sabat, ceea ce nu poate fi interpretat ca două zile de sabat în care să se intercaleze o zi normală în care se poate munci!

Din faptul că femeile care conform textului din Luca 23:54-56, au pregătit mirodeniile înainte de sabat, iar din textul din Marcu 16:1,Marcu 1:2, ar reieşi că le-au cumpărat după sabat, nu reise că este vorba de două zile de sabat intercalate de ziua de vineri, din următorul motiv simplu şi clar: textul din Luca 23:54-56, precizează că femeile au pregătit miresmele în „ziua Pregătirii”; ori, ziua pregătirii paştelui este exact ziua morţii lui Isus (vezi Marcu 15:42; Ioan 19:31,Ioan 1:42), şi nu o zi intercalată între 15 nisan şi sabatul săptămânal. În concluzie, evanghelistul Marcu nu se exprimă cronologic. Căci ne punem întrebarea: cum se putea ca mirodeniile sa fie pregătite deja în ziua morţii lui Isus (fie joi sau vineri), conform cu Luca 23:56, dar ele sa nu fie cumpărate decât după sabat?

Vi se pare logic ca femeile dacă au cumpărat mirodeniile în dimineaţa zilei de vineri să aştepte până în zori zilei de duminică, dacă ele puteau să meargă vineri la mormânt ca să ungă trupul lui Isus? Dar dacă mirodeniile le-au cumpărat vineri în după masa morţii lui Isus, ele nu au putut unge trupul pentru că în seara aceea a început sabatul, iar în sabat nu au putut lucra, de aceea doar la începutul zilei de duminică au putut merge la mormânt pentru a unge trupul. Acest pasaj din Luca 23:54-24:1, n-ar avea sens dacă Isus ar fi murit într-o miercuri. În acest caz, joi ar fi fost un sabat, şi vineri o zi obişnuită; totuşi femeile nu s-au dus la mormânt până duminică. Dacă am presupune că ele au petrecut o parte a zilei de vineri 'cumpărând şi pregătind mirodeniile' (Marcu 16:1), şi că apoi s-au odihnit din nou în sabatul al doilea, de sâmbătă; nu se explică graba cu care au mers la mormânt duminică dimineaţa, la patru zile după răstignire. Dacă erau atât de grăbite, de ce nu s-au dus vineri? În plus, o aşteptare până duminică dimineaţa ar fi însemna aproape patru zile de la momentul morţii şi riscul descompunerii trupului! (comp. cu Ioan 11:39).

Dar să trecem la următoarea variantă:

 

Varianta II:

Isus a murit joi şi a înviat duminică:

Domnul Isus a ţinut paştele cu discipolii Săi în noaptea de miercuri spre joi, apoi joi a fost răstignit, iar pe la ceasul al 9-lea (al evreilor, ora 15 după ceasul nostru), a murit şi a fost îngropat joi după-amiază. A urmat ziua de 15 nisan (noaptea de joi spre vineri şi ziua de vineri până la apusul soarelui), care era o zi de odihnă fiind prima zi a sărbătoare-i azimilor. Apoi a urmat sabatul săptămânal (vinerea de la apusul soarelui până sâmbăta la apusul soarelui), iar în seara de sâmbătă femeile au cumpărat mirodenii şi le-au pregătit în decursul serii. Apoi, sculându-se în zori duminică dimineaţa, s-au dus la mormânt, dar Isus deja a înviat cu puţin timp înainte, căci mormântul l-au găsit gol.

Argumentele celor ce susţin această interpretare sunt următoarele:

1) „Nu există nici o cale de a împăca cele „trei zile şi trei nopţi” cu vinerea tradiţională şi, pare-se, nici cu miercurea. Propoziţia „după trei zile va învia” (Marcu 10:34) implică şi ea moartea lui Isus într-o joi, socotind ca o zi şi ziua morţii. Afirmaţia discipolilor pe drumul spre Emaus se referă în mod specific la zilele „de la” răstignire („de la” este tot una cu „de când” din originalul grecesc). Astfel vineri ar fi 'prima' zi, sâmbătă a doua şi duminică 'a treia zi'. Expresia „a treia zi să învie” se referă în mod clar la aceleaşi zile. Astfel cele patru pasaje pot fi înţelese armonios numai dacă Isus a murit joi după-amiaza şi a fost înviat în primele ore ale duminicii.”

În majoritatea traducerilor apare următoarea afirmaţie: „...iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.” Astfel nu este vorba de trei zile după răstignire; ci, învierea este a trei zi de la răstignire, adică moartea prima zi, urmează a doua zi, iar învierea a treia zi.

Iar în ce priveşte: „trei zile şi trei nopţi”, după cum am explicat anterior, trei zile poate să se refere la părţi din trei zile? (vezi şi Estera 4:16; 5:1). Iar faptul că menţionează şi trei nopţi, este pentru că cuvântul zi se referă la o perioadă de 24 ore în care este cuprinsă perioada diurnă şi cea nocturnă! Împreună această perioadă formând o zi. Iar deoarece evreii socoteau ca zile şi părţile unei zile, atunci o parte din zi corespunde cu o zi şi o noapte, astfel nu este nici o problemă să acceptăm că Isus a stat în mormânt părţi din două zile (de 24 de ore) şi o zi întreagă de 24 de ore în total trei zile şi trei nopţi.

Un argument care clarifică mai bine fraza: „după trei zile va învia” este textul din Matei 27:62,Matei 1:63,Matei 1:64. În acest text se spune: „A doua zi care vine după ziua pregătirii...înşelătorul acela când era în viaţă, a zis: ,,După trei zile voi învia”. Deci porunceşte ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi...” Deci în optica conducătorilor evrei expresia: „după trei zile va învia" se referea  „până a treia zi” de la moartea lui Isus; prima zi referindu-se la ziua morţii Lui, adică la ziua pregătirii, a doua zi după pregătire era sabatul (Matei 28:1), iar apoi în ziua a treia, adică în ziua întâi a săptămânii, Domnul a înviat (Matei 28:1-7).

2) „Argumentele pentru moartea în ziua de joi pleacă de la cele pentru ziua de vineri, şi adaugă obiecţia că sunt prea multe evenimente între îngroparea lui Isus şi învierea Lui încât să se fi putut produce toate de vineri seara până duminică dimineaţa; deci cu numai o zi plină intermediară, adică sabatul săptămânal. O zi suplimentară ar elimina problema. Ziua adăugată ar fi astfel tot un sabat, acela special care urma Paştelui (Ioan 19:31).”

Nu văd ce problemă ar trebui eliminată? Problema pecetluirii mormântului, sau a aşezării strajei? Aceste lucruri putea fi făcute în sabat, adică sâmbăta, după cum precizează şi textul din Matei 27:62-28:1.

Un factor important care trebuie considerat este numărul de sabate care au fost în acea săptămână. Ziua specială de sărbătoare care urma sacrificării mielului de Paşte era întotdeauna un sabat (Numeri 28:16-17). Astfel dacă Paştele a căzut de exemplu joi, vineri a fost un sabat, urmat apoi de sabatul obişnuit de sâmbătă. Ioan menţionează în Ioan 19:31: „Ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului, căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de sabat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie ridicaţi.”

    Toţi sunt de acord că ziua „mare” de sabat a fost sabatul special din 15 Nisan, prima zi de sărbătoare din săptămâna Azimilor. Dacă Isus a murit într-o vineri, atunci acesta s-a suprapus cu sabatul obişnuit, iar dacă a murit într-o miercuri a existat şi o zi intermediară lucrătoare între cele două sabate. Dacă a murit joi cele două sabate au urmat unul după altul.

O astfel de interpretare contrazice textul biblic care spune clar în Ioan 19:31:  „De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” Observăm că Biblia vorbeşte de o zi mare de sabat, ceea ce nu poate fi interpretat ca două zile de sabat; aici Biblia nu spune de zile de sabat (la plural); ci, de o zi de sabat. În traducerea literală: „pentru că era mare ziua aceea a sabatului” (SCC).

3) „Varianta cu moartea lui Isus într-o joi pare totuşi să împace cel mai bine lucrurile. Luca indică că femeile care-l însoţeau pe Isus au fost împiedicate să pregătească cum se cuvine corpul lui Isus pentru îngropare din cauza sabatului care urma. Ele s-au dus la mormânt cu mirodeniile abia „în prima zi a săptămânii", duminică. Astfel, se pare că ele au fost împiedicate să meargă la mormânt până duminică, prima zi ne-sabatică. Atunci, de îndată ce interdicţia s-a sfârşit sâmbătă seara, au cumpărat mirodenii şi le-au pregătit în decursul serii. Apoi, sculându-se în zori duminică dimineaţa, s-au dus la mormânt, dar l-au găsit gol (Luca 23:55 - 24:1).”

În interpretarea aceasta însă apare o problemă, femeile nu au cumpărat mirodeniile sâmbătă seara; ci, în ziua morţii lui Isus, conform cu textul din Luca 23:55 - 24:1.

 

Varianta III:

Isus a murit vineri şi a înviat duminică:

Punctul de vedere biblic este că Isus a murit într-o vineri. Domnul Isus a ţinut paştele cu discipolii Săi în noaptea de joi spre vineri, apoi vineri a fost răstignit, iar pe la ceasul al 9-lea (al evreilor, ora 15 după ceasul nostru), a murit şi a fost îngropat vineri după-amiază. Tot în aceea după-amiază femeile au cumpărat mirodenii şi le-au pregătit în decursul după-amiezii. A urmat ziua de 15 nisan (care cuprindea noaptea de vineri spre sâmbătă şi ziua de sâmbătă până la apusul soarelui) care s-a suprapus cu sabatul săptămânal, astfel aceea zi este descrisă ca fiind un sabat mare. Iar în zori zilei celei dintâi a săptămânii, adică duminică dimineaţa, Isus Cristos a înviat probabil o dată cu răsăritul soarelui. Femeile s-au dus la mormânt după ce soarele a început să răsară, dar l-au găsit gol, Domnul Isus înviase.

Argumentele Biblice pentru această interpretare sunt următoarele:

1) Cei ce susţin ziua de vineri ca zi de crucificare şi îngropare, susţin că există un mod valid în care se putea considera că Isus a stat în mormânt trei zile. În gândirea ebraică a vremii o parte a unei zile era considerată o zi întreagă. De asemenea, ziua curentă (astăzi) este socotită ca ‚prima zi’ (comp. cu Luca 13:32). Deoarece Isus a stat în mormânt o parte din ziua de vineri, toată sâmbăta, şi o parte din duminică, se poate considera în limbajul biblic că a stat în mormânt „trei zile”.

Un argument pentru ziua de vineri se găseşte în Marcu 15:42, care spune că Isus a fost răstignit „în ziua dinaintea sabatului”, astfel ziua răstignirii a fost negreşit vineri.

2) Un alt argument clar în favoarea zilei de vineri, sunt unele versete ca Matei 16:21 şi Luca 9:22, care arată că Isus trebuia să învie în a treia zi, deci nu ar fi fost necesar să stea în mormânt trei zile şi trei nopţi complete.

3) În plus, argumentul cel mai clar este relatarea din Luca, care descrie următoarele:

,,L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregătirii (vinerea), şi începea ziua Sabatului. (nu zilele de sabat sau nu sabatele la plural) Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului (sâmbăta), s-au odihnit, după Lege. În ziua întâi a săptămânii (duminica), femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,… Nu este aici, ci a înviat.” (Luca 23:53-24:1).

Prin urmare mai logic ar fi pe baza textului, să credem că Domnul Isus a murit în ziua pregătirii, care era ziua dinaintea sabatului, iar sabatul începea vineri la apusul soarelui şi dura până sâmbătă la apusul soarelui. Astfel Isus a murit vineri după amiază pe la ceasul al nouălea (după ora noastră acesta este ora 15) şi a fost îngropat în după amiaza aceea (Matei 27:45-50); apoi a urmat sabatul (de vineri seara până sâmbătă seara) în care femeile sau odihnit, iar în dimineaţa zilei întâi a săptămânii, adică duminica, pe când încă era întuneric şi începea să răsară soarele (Marcu 16:2; Ioan 20:1), femeile au mers la mormânt, dar nu i-au găsit trupul, căci Isus a înviat.

4) În textul din Matei 27:62-28:1, găsim scris următoarele indicii care susţine ziua de vineri ca zi a morţii Domnului: „A doua zi care vine după ziua pregătirii preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, deci, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat, şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.” La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Observăm din text următoarele evenimente:

1.în ziua următoare după ziua pregătirii, adică sâmbăta, preoţii s-au dus la Pilat pentru paza mormântului; 2.După această zi nu a urmat vinerea sau un alt sabat; ci, a urmat ziua întâi a săptămânii. Deci este clar că toate aceste evenimente au durat trei zile: vineri, moartea şi îngroparea lui Isus; sâmbătă în sabat, adică în ziua de după pregătire, s-a efectuat pecetluirea mormântului; iar duminică adică în întâia zi a săptămânii, a avut loc învierea.

Deci, în concluzie la această variantă: există două relatări care prezintă evenimentele cronologic. Este vorba de textele din Luca 23:53-24:1 şi cele din Matei 27:62-28:1, acestea sunt singurele pasaje care fac referire şi descriu zilele în ordinea lor; în ambele pasaje, Isus a stat nu trei zile şi trei nopţi complete; ci, doar părţi din trei zile. Aşa că trebuie să dăm crezare textelor directe, cronologice şi clare; aceste texte nu vorbesc de două zile de sabat, ci doar de trei zile în total în care au loc următoarele evenimente:

& Ziua pregătirii: Isus este răstignit, moare, este îngropat, femeile pregătesc mirodeniile (vineri 14 nisan).

& Ziua sabatului: femeile se odihnesc după lege. Însă preoţii sau dus la Pilat pentru paza mormântului, se pune o strajă şi se pecetluieşte mormântul (sâmbătă 15 nisan).

& Ziua întâi a săptămânii: Isus învie odată cu răsăritul soarelui, femeile vin la mormânt şi îl găsesc gol (duminică 16 nisan).