„pentru că vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău”
- 1 Corinteni 11:17, GBV 2001.
Corinteni erau adunarea lui Dumnezeu, datorită nevegherii, imaturităţii spirituale, datorită faptului că ei nu şi-au răstignit carnea, fiind tot prunci în Cristos, nu au crescut spre a fi duhovniceşti, ei au fost mustraţi de Pavel prin Duhul. Întrunirile lor nu se făceau spre zidire spirituală, spre o creştere, spre a fi ca Capul, ei nu au crescut, au rămas carnali, copii, şi din cauza aceasta, vrăşmaşul a trimis lucrare de rătăcire prin diferite păcate, practici lumeşti şi erezii predate de învăţătorii mincinoşi şi lucrătorii falşi strecuraţi printre ei.
Atunci când un grup nu creşte cu creşterea lui Dumnezeu, la ritmul lui Dumnezeu, vine vrăşmaşul care prin diverse metode se infiltrează. Apoi acel grup treptat, pe nesimţite deviază de la calea vieţii! Ei ajung să se adune spre mai rău, nu spre mai bine!
Unele grupuri religioase din start se adună pentru mai rău, ei din start au primit o altă Evanghelie, un alt Isus, un alt duh (2 Corinteni 11:4).
Unii chiar dacă au început prin Duhul, o sfârşesc în fire (Galateni 3:3), ca şi Israelul, aceea viţă aleasă de Dumnezeu, dar care în zilele lui Isus a degenerat într-un popor nominal a lui Dumnezeu, inima lor era departe de El!
Da, ei avea templul, aveau întruniri la sinagogă, aveau jertfe, aveau preoţime, dar închinarea lor era zadarnică, despre ei Domnul spune: „Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, spunând: «Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; dar în zadar Mi se închină ei, învăţând ca învăţături porunci ale oamenilor»“ - Matei 15:8,Matei 1:9, GBV 2001.
Care era problema Israelului? În primul rând: inima! Ei nu-L căutau pe Dumnezeu din inimă, închinarea lor era formală, apoi ei urmau oameni, tradiţii omeneşti, doctrine care nu erau divine, erau paie, contribuţia omului. Acestă combinaţie este mortală!
Mulţi care spun că sunt creştini nu-L caută pe Dumnezeu cu inima, ei nu-L vor pe Dumnezeu, ei vor religia, vor biserica, vor lucrarea religioasă, dar nu pe Dumnezeu! Aşa zişi teologi le-au dat ape otrăvite, învăţături omeneşti, dogme stabilite prin concilii de mintea omului, au diluat Evanghelia, doctrina curată şi sfântă, credinţa sfinţilor, şi i-au învăţat că este bine şi aşa, au numit răul: bine şi binele: rău, au arătat indulgenţă faţă de păcat, au încercat să introducă în creştinism psihologia, consilierea aşa zis „creştină”, care nu este decât o metodă de a scuza păcatul, de a găsi scuze la nelegiuire, de a-i face pe oameni să nu se mai simtă aşa vinovaţi, de a le amorţi conştinţa!
Păstorii lor au băut din aceste ape şi au perpetuat prin aşa zisa „consiliere creştină”! Ei au început să vadă păcatul prin ochelarii psihologilor şi nu prin ochii lui Dumnezeu! Ei le dau tot mai multă mângîiere şi speranţă falsă, spunând că Domnul îi acceptă aşa cum sunt, cu toate că ei sunt prinşi în lanţurile fărădelegii. Milioane de oameni cred că vor ajunge în cer, pentru că ei spun: „credem în Isus”! Dar Isus al lor nu este Isus al Bibliei, credinţa lor este una zadarnică, una drăcească care nu produce roadele credinţei biblice, este una falsă! Ei trăiesc aproape ca oamenii din lume, muzica lor pare creştină dar sunt acelaşi melodii şi ritmuri drăceşti, purtarea lor pare morală, dar în inima lor ei Îl urăsc pe Dumnezeu, ei fug de cruce, ei urăsc desăvârşirea şi iubesc indulgenţa, îngăduinţa, ei nu-L vor pe Cristosul Bibliei care a pus mâna pe bici, care a ucis pe Anania şi Safira, ei vor un Isus care să fie mulţumit cu o fomă de evlavie, cu jertfe şchiape şi oarbe, cu sărbătoarea unită cu nelegiuirea, un Isus lumesc, ecumenic, uman, un Isus care să ne accepte aşa cum suntem.
Dar Isus al Bibliei ne vrea morţi faţă de lume, faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu! El ştie că doar cei sfinţi, doar cei desăvârşiţi vor fi în cer cu El, Domnul nu este naiv, aşa cum cred mulţi, El ştie că doar biruitorii vor fi cu El pe scaunul de domnie, doar cei ce nu-şi mai iubesc viaţa, cei care au murit faţă de ei înşişi, care s-au lepădat de tot ce au, care au luat crucea şi o duc zilnic, care zilnic umblă în lepădarea de Sine, care nu-şi plâng de milă, nici nu găsesc scuze: „psiho-creştine”!
Bisericile au devenit un loc de refugiu, unde oamenii se ascund de Domnul şi de slava sfinţeniei Lui, lucrători au devenit ca preoţii şi cărturarii din vechime, care nu le mai dau la oameni adevărul în dragoste, ci erezii îmbrăcate în dragoste de sine, chipurile „dragoste de Domnul şi de oameni”!
Bisericile au devenit locul duhurilor necurate care au eticheta de „creştine”, totul a devnit „creştin”, treptat, traptat, muzica lumească a devnit „creştină”, psihologia a devenit „creştină”, a mai devenit „creştină”: loteria, dansul, bilete de bingo, afacerile, etc.
Sărbătorile păgâne ca saturnalia, anul nou, etc. au devenit „creştine”, punându-li-se în cârcă anumite evenimente din Biblie, dar care nu au nici o legătură cu data sau felul de a sărbători: păgân!
Ei se adună să-L serbeze pe Isus, dar El nu este cu ei, El urăşte sărbătorile lor, în care sărbătoresc un alt Isus, un Isus născut pe 25 decembrie!
În templele lor sunt idoli, la unii statui, la alţii icoane, la alţii cruci, la alţii amvonul scluptat, la alţii toaletele scumpe în care vin îmbrăcaţi ca la parada modei, etc.
Lor nu le pasă de Domnul, adunările lor nu sunt conduse de El, ci de oameni şcolarizaţi în şcoli fariseice, care îi face pe oameni de două ori mai ipocriţi de cum sunt, unde sunt învăţaţi cum să vorbească, cum să îngădui păcatul, chipurile: „dragoste creştină”, cum să consilieze, pentru ca nu cumva să tulbure congregaţia cu prea multă neprihănire! Sunt amabili, cordiali, până când le spui adevărul în faţă, de atunci încep să-ţi arate colţii, să-şi arate adevărata faţă de lupi răpitori! Care i-au răpit pe oameni de la Cristos şi i-au dus în staule străine, unde lumina Lui nu străluceşte, ci o lumină falsă aşa cum sunt ei şi învăţătura lor.
Ei spun că sunt credincioşi, că Îl iubesc pe Domnul, că sunt fideli lui Dumnezeu, că ei cred pe Dumnezeu pe Cuvânt, mărturisesc că cred Biblia ca fiind Cuvântul infailibil a lui Dumnezeu, dar atunci când le spui adevărul, îşi arată adevărata lor natură! Când le arăţi cu Biblia, ei o sucesc, şi spun că nu-i chiar aşa, că e prea de tot să credem cum este scris! Că nu trebuie să fim fanatici! Că nu trebuie să o luăm la literă (ci după bunul nostru plac). Aşa s-au învăţat „buni credincioşi” să împlinească!
Ei cred că Eu, Domnul îi primesc aşa, îi accept în legătura nelegiuirii, îi aprob aşa făţarnici cum sunt, ei cred că Eu accept jumătăţile de măsură, că accept vitele (jertfele) oarbe, şchioape şi schiloade! Ei cred că Eu lucrez şi aşa, că Eu mă mulţumesc cu ofrande murdare, demonizate, îndrăcite!!!
Nu. Eu nu lucrez aşa, Eu nu sunt slujitor al păcatului, Eu sunt curat şi sfânt, şi îi accept la părtăşie cu Mine doar pe cei curaţi şi sfinţi.
Unii vor spune, suntem sfinţi prin jertfa lui Cristos! Eu le spun la aceştia că dacă sunt sfinţi prin credinţa în Mine să fie sfinţi şi cu fapta, alt fel sunt nişte mincinoşi! Toţi care nu sunt sfinţi cu fapta sunt în realitate necredincioşi!
Prin rumare, toţi cei chemaţi sfinţi, dar care sunt şi sfinţi cu fapta, să i-a aminte la această avertizare:
„Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul? şi ce înţelegere are Hristos cu Beliale sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Pentru că voi sunteţi un templu al Dumnezeului celui viu, după cum a spus Dumnezeu: „Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu“. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi“, spune Domnul; şi „nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice“, spune Domnul Cel Atotputernic” - 2 Corinteni 6:14-18, GBV 2001.