Moto: 

„Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?”- Matei 16:15.

Iubite cititor, doctrina trinităţii susţine că Dumnezeul Bibliei, este format din trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care sunt absolut egale şi eterne. Învăţătura trinităţii susţine, că numirile celor trei persoane, nu exprimă realităţi; ci, pur şi simplu în veşnicie, o persoană din trinitate şi-a asumat rolul de Tată, cealaltă de Fiu, şi cealaltă de Duh Sfânt, fără ca în realitate Tatăl să fie tată, şi Fiul să fie fiu, ei doar joacă nişte roluri ca nişte actori!

Putem observa această doctrină din însuşi afirmaţiile unor trinitarieni: „Relaţia Tată-Fiu în Dumnezeire trebuie înţeleasă într-un sens metaforic şi nu într-un sens literal” (Max Hatton„Understanding the Trinity” p. 97). Iar în Adventist Review „Săptămâna de rugăciune” 31 Octombrie 1996, se explică: „Pentru a eradica păcatul şi rebeliunea din univers şi pentru a restaura armonia şi pacea, una dintre Fiinţele divine a acceptat şi a intrat în rolul Tatălui, o alta în rolul Fiului. Fiinţa divină care a mai rămas, Spiritul Sfânt, vă participa şi el în împlinirea planului de mântuire… Acceptând rolurile pe care le-a avut planul, Fiinţele divine nu şi-au pierdut nici una din puterile Dumnezeirii…Fiinţele divine au intrat în rolurile asupra cărora au fost de acord înainte ca temelia pământului să fie aşezată.” [sublinierile îmi aparţin].

Astfel se învaţă că Fiul joacă rolul de Fiu, ca un actor, fără a fi fiu în realitate.

În primul rând, putem răspunde şi afirma cu toată tăria, că aşa numita teorie că Tatăl şi Fiul, de fapt nu sunt tată şi fiu în mod real, este o speculaţie absurdă, dar şi dăunătoare şi periculoasă, chiar blasfemiatoare atât la adresa lui Dumnezeu cât şi la cea a lui Isus. Problema este foarte gravă, deoarece salvarea (mântuirea) noastră este legată de credinţa în Fiul lui Dumnezeu, cine îl neagă pe Fiul Îl neagă şi pe Tatăl.

Din start afirmăm că această teorie este falsă, deoarece nu există nici un suport Scriptural pentru această teorie, pe care o putem considera de fapt pe drept cuvânt: erezie nimicitoare (2 Petru 2:1).

Nu ne putem închipui că Dumnezeu doreşte să ne înşele folosind un cuvânt, dar nu în sensul lui real, sau nu ne închipuim că ucenicii, nişte simpli pescari, au crezut că de fapt Isus joacă rolul de Fiu şi nu este Fiu în realitate!

Biblia a fost scris ca şi un copilaş să o poată înţeleage, ea a fost scrisă nu pentru teologi sau filozofi, ci pentru oamenii simpli cu inima sinceră, doar teoria, mai degrabă filozofia trinităţii, ca să iasă basma curată la capitolul relaţiei Tată - Fiu, pentru că nu doresc să recunoască că Fiul este născut din tatăl, că Fiul are un început, şi că doar Tatăl este veşnic, au scornit teoria că Tatăl şi Fiul nu reprezintă nişte realităţi; ci, nişte roluri fără vreo legătură cu starea reală a celor două persoane.

Scriptura însă iubite cititor, susţine altceva, Biblia învaţă că Isus este „Fiul Tatălui” (2 Ioan 3), „Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14:33), deoarece El s-a născut din Dumnezeu, la început, în începutul primei zile de creaţie: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14). Iar în 1 Ioan 5:18, se spune:„Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte şi cel rău nu se atinge de el”. Iată! Isus, Cel născut din Dumnezeu ne păzeşte!

Când a fost El născut din Dumnezeu, în veşnicie, sau doar din Maria? Nu Cuvântul lui Dumnezeu precizează clar: „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.” (Proverbe 8:22-25, Biblia Ortodoxă – în acest context este vorba de înţelepciunea personificată, care Îl reprezintă pe Fiul în existenţa preumană – 1 Corinteni 1:24).

Biblia mai spune despre Fiul: „...şi ieşirile Lui, din început, din zilele veacului.” (Mica 5:2 - Biblia de la Blaj 1795). Sau: „...El este începutul...” (Coloseni 1:18 BC). Sau: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui...Cel ce este de la început” (1 Ioan 2:12-14). Sau, Biblia mai învaţă despre Fiul, că El este: „...începutul creaţiei lui Dumnezeu...”. (Apocalipsa 3:14 BCR).

Prin urmare, Domnul Isus, a fost creat sau născut din Tatăl (Ioan 1:14), ieşind la început din Dumnezeu, ca Cuvânt, la prima rostire a Tatălui (comp. Mica 5:2, cu Isaia 55:11: „Cuvântul Meu, care iese din gura mea...”). Şi apoi El a fost cu Dumnezeu, „El era la început cu Dumnezeu” (Ioan 1:2) – nu în veşnicie, pentru că veşnicia nu are început. Şi tot în acel început, din prima zi de creare, prin Fiul, s-au creat cerul şi pământul (Geneza 1:1-5; Coloseni 1:15-17). De fapt, toate lucrurile şi fiinţele (deci inclusiv şi Fiul) au fost create în cele şase zile de creiere (Exod 20:11), doar că unele au fost create în începutul primei zile de creaţie, iar restul în prima zi de creaţie după început, şi în perioada următoare de cinci zile de creaţie.

Prin urmare, Isus are un cauzator, o origine (obârşie) şi deci un început, un punct de plecare, când s-a născut, sau a ieşit din Tatăl, şi astfel El nu este co-etern, nici egal în ce priveşte vârsta cu Tatăl, nici ne-cauzat, nici ne-născut ca Tatăl, Tatăl nu are origine, nu este cauzat, derivat, născut, provenit din altcineva.

Doctrina trinităţii neagă acest adevăr, de aceea ea neagă că Fiul este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu este Tată în sens real!

Doar Satan şi învăţători falşi au pus la îndoială că Isus este Fiul lui Dumnezeu (Matei 4:3,Matei 1:6; 26:63-65; 27:42,43), teologii trinitarieni se aseamănă cu ei!

Însă toţi cei sinceri, toţi cei umili care tremură la Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 66:2), nu vor trece peste ceea ce este scris (1 Corinteni 4:6), ei vor râmâne la cele smerite, ale Cuvântului lui Dumnezeu, care este un argint curăţit în cuptor (Psalmi 12:6). Dumnezeu ne avertizează: „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos” (Proverbe 30:5). Toţi cei care îl ignoră, fie îl răstălmăcesc, sau adaugă la Cuvânt diferite filozofii, cu ei se împlineşte Cuvântul care spune: „Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi; căci au nesocotit Cuvântul Domnului şi ce înţelepciune au ei?” (Ieremia 8:9).

Biblia dă o mărturie clară, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, după cum urmează:

Mărturia lui Dumnezeu Tatăl:

Matei 3:17: „Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (vezi şi Marcu 1:11; Luca 3:22). La botezul lui Isus, Tatăl, mărturiseşte despre El că este Fiul Lui.  

Matei 17:5: „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (vezi şi Marcu 9:7; Luca 9:35). Cu ocazia schimbări la faţă, Dumnezeu Tatăl mărturiseşte că Isus este Fiul Lui. Petru confirmă mărturia lui Dumnezeu consemnată de Evanghelişti în 2 Petru 1:17.

Dumnezeu a inspirat pe Psalmist să declare despre Isus că este Fiul Lui (Psalmi 2:7), iar Pavel confirmă o astfel de interpretare a psalmului când spune în Faptele Apostolilor 13:33: „Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”(vezi şi Evrei 5:5).

Mărturia lui Isus despre Sine:

De nenumărate ori Isus a afirmat despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu:

Matei 26:63,Matei 1:64:  „Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Da, i-a răspuns Isus, sunt...” Domnul Isus, aici pus sub jurământ de marele preot, aprobă că este Fiul lui Dumnezeu (vezi şi Luca 22:70). Iudeii reafirmă ceea ce Domnul a afirmat în alte ocazii despre Sine: Matei 27:43: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” Ioan 19:7: „Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege şi după legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

În predicile lui Isus afirmă în mod constant că El este Fiul lui Dumnezeu:

Ioan 3:17,Ioan 1:18: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”. Ioan 3:35,Ioan 1:36: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (vezi şi Ioan 5:19-23).

Ioan 9:35-38: „Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut” i-a zis Isus „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.” „Cred, Doamne” I-a zis el; şi I s-a închinat”. Iată că Isus după ce îl vindecă pe orbul din naştere îl întreabă pe acesta dacă crede în Fiul lui Dumnezeu. Oare dorea Domnul să-l prostească pe acest om să creadă în El ca Fiu al lui Dumnezeu, dacă El nu era cu adevărat Fiu?

Ioan 10:36: „cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta,pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Domnul Isus a afirmat în mod clar iudeilor că El este „Fiul lui Dumnezeu!”, fiind sfinţit de Tatăl şi trimis de El.

Ioan 17:1: „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” Domnul Adevărului, nu învaţă teoria potrivit căreia Dumnezeu Tatăl, doar joacă rolul de tată, şi Isus joacă rolul de fiu fără a fi fiu în realitate, din relaţia lui Isus cu Tatăl observăm o relaţie reală de Tată – Fiu. Chiar la mulţi ani după glorificarea Sa şi înălţarea Sa la cer Isus a susţinut aceeaşi identitate când spune în Apocalipsa 2:18: „Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă”.

Mărturia creştină adevărată Îl mărturiseşte pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu în mod real:

1 Ioan 4:15: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu”.

1 Ioan 5:5: „Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?”

1 Ioan 5:9-11: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şimărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.” Iubite, cititor, crezi mărturia pe care a făcut-o Dumnezeu Tatăl despre Isus, şi anume că El este Fiul Său, sau Îl faci pe Dumnezeu mincinos?

Dragă cititor, vreau să înţelegi că este foarte grav să susţinem altceva, decât învăţătura Scripturii despre Fiul lui Dumnezeu. În 2 Ioan 1:9 se avertizează: „Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.”

În final, iubite cititor, trebuie să-ţi răspunzi personal la întrebarea: „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?” - Matei 16:15. Iubite cititor, cine este pentru tine Isus? Este El o persoană din Fiinţa lui Dumnezeu, ce joacă doar rolul de Fiu, sau este El în realitate Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, Singurul Dumnezeu Adevărat (Ioan 1:14; 17:3; 2 Ioan 1:3)?

Fie ca tu, iubite cititor să răspunzi ca şi Petru călăuzit de Spiritul Tatălui ceresc: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16:16,Matei 1:17)!