Termenul de „neopotestant” se referă la acele grupuri care fac un nou protest la adresa catolicismului. Dacă protestanţii provin din catolici, şi care începând cu Luther, Calvin şi alţii, au prostestat contra confesiunii catolice, înfiinţând ulterior diferite grupuri ca:  luteranii, calviniştii, anglicanii, prezbiterienii, etc.
 
Neoprotestanţii sunt grupările desprinse din protestanţi şi care au făcut un nou protest la adresa catolicismului şi a învăţăturilor sale.
 
Neoprotestanţii sunt: baptiştii, adventiştii, creştinii după evanghelie, penticostalii.
 
Se ridică câteva întrebări: Adunarea lui Cristos care este trupul Lui sfânt (Efeseni 1:19-23; 5:23-27), provine ea din catolici direct sau indirect? Face adunarea lui Dumnezeu proteste? S-au debarasat protestanţii şi neoprotestanţii de învăţăturile false ale catolicismului? Sunt ei mântuiţi sau învăţătura lor este un amestec de versete cu învăţături omeneşti şi chiar drăceşti?

 

Mulţi oameni cred că sunt mântuiţi, deoarece ei au fost la o aşa zisă: „evanghelizare”, apoi s-au „predat”, apoi au făcut caticheza, apoi s-au „botezat” şi au devenit membri într-o grupare neoprotestantă!
Sunt ei salvaţi? Sunt ei iertaţi de păcate? S-au împăcat ei cu Dumnezeul Bibliei: Iehova?! Care este realitatea despre lucrarea lor?
Ca un om să fie salvat cu adevărat de la condamnarea divină, să fie salvat de un mod de viaţă lumesc, să fie salvaţi din întuneric, de sub puterea satanei, şi duşi la lumină în Împărăţia Fiului dragostei Sale (Coloseni 1:13), oamenii trebuie să fie sinceri, să iubească lumina (Ioan 3:19-21), să caute adevărul (Proverbe 2:1-5), să sufere în această lume coruptă datorită urâciunilor pe care le văd în jurul lor (Ezechiel 9:4), să fie vrednici prin inima lor deschisă, fără viclenie (Matei 10:11; 1 Petru 2:1-2).
Apoi, aceştia aud: Evanghelia Adevărului ce conţine următoarele puncte:

 

1) Dumnezeu ca Creator care a creat lumea

2) Păcătoșenia omului

3) Harul lui Dumnezeu

4) Nașterea Fiului din Tatăl

5) Profeţiile și promisiunile privitoare la Mesiah

6) Naşterea ca om prin Maria

7) Botezul lui Iesus

8) Lucrarea lui Iesus pe pământ

9) Jertfa pe cruce ca preț de răscumpărare

10) Coborârea lui Iesus în abis cu păcatele omenirii?

11) Învierea lui Iesus

12) Înălţarea la cer a Domnului Iesus

13) Venirea din nou a Domnului Iesus 

14) Învierea morților

15) Judecata lui Dumnezeu

16) Regatul lui Dumnezeu

17) Căinţa față de Dumnezeu

18) Credinţa din inimă în Iesus Christos 

19) Mărturia cu gura - rugăciunea dinainte de botez

20) Botezul în apă

21) Iertarea, împăcarea cu Dumnezeu, salvarea și îndreptățirea

22) Rugăciunea de după botez

 

 Puteți descărca: Evanghelia Adevărului.

Apoi după ce aude această Evanghelie (vestea bună) omul se căieşte şi crede Marcu 1:15; 13:10; Faptele Apostolilor 20:20,Faptele Apostolilor 1:21.
Apoi omul este învăţat pentru a deveni discipol (ucenic) al Domnului Cristos: învăţătura fundamentală a adevărului, poruncile Domnului pe care omul şi le însuşeşte şi le împlineşte, lepădându-se de sine, luând crucea şi urmându-l pe Domnul - Matei 16:24; 28:19-20; 2 Ioan 1:9.
 
Ca urmare a învăţării a celor peste 100 de porunci ale noului legământ consemnate în Scripturile creştine (Noul Testament), are o loc o căinţă şi mai adâncă şi o lărgire a orizontului credinţei, apoi cercetat prin Duhul Sfânt şi convins (Ioan 16:8-10), are loc lucrarea mărturisirii cu gura descrisă în Faptele Apostolilor 22:16; Romani 10:9,Romani 1:10 şi se botează în apă în Numele Mijlocitorului noului legământ: Isus Cristos (Faptele Apostolilor 2:38; 19:5).
 
În contrast cu aceste prescripţii Scripturale, grupările religioase, predică: o altă evanghelie, predică un alt Dumnezeu, un alt Isus, şi un alt duh (2 Corinteni 11:4), şi au o altă rânduială decât cea biblică!
 
Pe scurt putem spune în lumina Bibliei, că neoprotestanţii nu sunt mântuiţi deoarece:
 
1) ei au un alt Dumnezeu,
2) ei au un alt Isus,
3) ei au un alt duh,
4) ei au o altă evanghelie.
5) Doctrina lor despre mântuire este greşită,
6) ei nu se pot căi de toate păcatele, căci ei numesc răul: bine, sau „îngăduinţă”, ei nu ţin legea lui Cristos!
7) Ei nu pot crede în Isus Cristos căci ei au un alt Isus care nu poate salva!!!

 

Să dezvoltăm aceste afirmaţii pe baza temeiului: Cuvântului lui Dumnezeu:

 

1) ei au un alt Dumnezeu:
Cultele neoprotestante au ca învăţătură fundamentală cea a „Sfintei Treimi” sau a trinităţii, care este definită după cum urmează: Există un singur Dumnezeu, o singură Fiinţă dumnezeiască, însă acest Dumnezeu există în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Prin urmare, Tatăl este Dumnezeu deplin, Fiul este Dumnezeu deplin, Duhul Sfânt este Dumnezeu deplin, toţi aceştia sunt absolut egali, ca putere, ca înţelepciune, co-eterne. Iar cele trei persoane distincte, nu formează trei Dumnezei cum ar fi logic; ci, formează un singur Dumnezeu!
 
Dacă Biblia care este adevărul (Ioan 17:17), ar susţine o astfel de învăţătură, atunci ar trebui să găsim în ea afirmaţii clare care să ne ajute să înţelegem acest concept, cu atât mai mult cu cât este ceva iraţional să existe un singur Dumnezeu, o singură Fiinţă, dar trei persoane divine.
 
Este demn de menţionat, că cuvântul TRINITATE sau SFÂNTA TREIME nu apare în Sfânta Scriptură, nici vreo formulare directă a acestei doctrine, de fapt în Biblie nu găsim nicăieri un Dumnezeu în trei persoane; ci, găsim un Dumnezeu care este o singură persoană. Iar dacă Biblia învaţă că Fiinţa lui Dumnezeu, este distinctă de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, dacă Biblia învaţă că cei trei nu sunt egali, dacă ea învaţă că singurul Dumnezeu este Tatăl ceresc, atunci doctrina trinităţii cade şi este descalificată din poziţia de doctrină biblică şi adevărată, fiind o erezie nimicitoare (2 Petru 2:1). Şi atunci trinitarieni au un Dumnezeu fals, un alt Dumnezeu decât Dumnezeul care a creat toate şi a inspirat Scriptura.
 
Să vedem în continuare:
 
 
Dumnezeu este distinct de Isus Cristos şi De Duhul Sfânt
 
Dacă Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind distinct de Fiul şi de Duhul Sfânt, aceasta ar fi fatal doctrinei trinităţii, care Îl include pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, alături de Tatăl în Fiinţa lui Dumnezeu.
 
Romani 15:30: „Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine” (Noua Traducere românească 2007). În acest pasaj se face aluzie la Domnul Isus, la Duhul Sfânt şi la Dumnezeu, însă nu este vorba de o triadă de persoane într-un Dumnezeu. Nu, Dumnezeu este prezentat distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, „prin”  care ne luptăm în rugăciuni către Dumnezeu. Prin urmare, Romani 15:30, nu susţine că Dumnezeu este o treime de persoane; ci, susţine că există un singur Dumnezeu, şi alte două persoane intermediare, prin care omul se roagă la Dumnezeu.
 
2 Corinteni 13:14„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.” Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, textul nu spune că ei sunt o singură Fiinţă, sau că sunt egali aşa cum susţine trinitarismul, ba mai mult, se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt!
 
Iuda 1:20-21,Iuda 1:25: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică...singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.” Astfel, persoana „singurului Dumnezeu”, este distinctă de ce a lui Isus Cristos, şi a Duhului Sfânt prin care ne rugăm. Este interesant că această situaţie a unui ‘singur Dumnezeu’, care este altul decât Isus, exista încă înainte de naşterea lui Isus din Maria; căci Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi, mai înainte de epoci, acum şi pentru totdeauna. Întrebarea care se ridică pentru tine iubite cititor, este următoarea: Dumnezeul Tău, este Acelaşi, Unicul, Singurul, diferit de Isus, şi Duhul Sfânt, prin intermediul cărora Îi dăm lui Dumnezeu:slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.” ? Dar să analizăm în continuare:
 
 
Este Tatăl egal cu Fiul şi cu Duhul Sfânt?
Conform Scripturilor, Tatăl este superior Fiului, iar Fiul este superior Duhului Sfânt, atât în poziţie cât şi în atribute (însuşiri, calităţi) – Ioan 16:13-15.
 
Dumnezeu Tatăl este necreat, nenăscut, fără început, dintotdeauna (Psalmi 90:2; 93:2; 1 Timotei 1:17), Fiul are un început, El este născut din Tatăl în începutul primei zile a creaţiei (Proverbe 8:22-25; Ioan 1:14; 1 Ioan 1:1-3; 2:13-14; 5:18), fiind prima creatură a lui Dumnezeu (Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14).
 
Duhul sau Spiritul Sfânt, a venit în existenţă după Fiul, fiind născut din Tatăl, însă prin Fiul. Biblia afirmă clar în 1 Corinteni 2:12:  „Spiritul Cel din Dumnezeu (Noul Testament Traducerea Fidelă - 2008), tot la fel în 1 Ioan 4:2, apare în greacă: ek = din, (tradus în Cornilescu cu „de la”), indicând că Spiritul este „din Dumnezeu”.
 
Trinitatea susţine că Fiul şi Duhul Sfânt au existat dintotdeauna lângă Tatăl, pe când Biblia afirmă negru pe alb, că atât Fiul este născut din Dumnezeu” (1 Ioan 5:18), precum şi Spiritul Sfânt a ieşit „din Dumnezeu”, deci El are un moment al naşterii Sale. Această naştere, este prin Fiul, deoarece toate sau create prin Fiul (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (Ioan 1:14,Ioan 1:18; 1 Ioan 5:18), şi toată creaţia (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (Exod 20:11). Această venire a Duhului Sfânt în existenţă, a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie, imediat după naşterea Fiului din Tatăl în început (Coloseni 1:15-18; 1 Ioan 2:13-14; Apocalipsa 3:14). De fapt, „Duhul Fiului” (Galateni 4:6), nu putea exista înainte de Fiul (Proverbe 30:4). Duhul Sfânt a fost creat la început ca şi Fiul, înainte de restul creaţiei, tocmai pentru a fi împreună cu Fiul, un agent al creaţiei (Geneza 1:2; Psalmi 33:6), precum şi un susţinător al vieţii creaţiei (Geneza 6:3).
 
Dumnezeu Tatăl trăieşte prin Sine, Fiul trăieşte prin Tatăl (Ioan 6:57; 2 Corinteni 13:4), iar Duhul Sfânt prin Fiul este menţinut în existenţă (Coloseni 1:15-17; Coloseni 1:3). Doar Dumnezeu Tatăl are aseietatea, adică existenţa prin Sine, El este singurul care are nemurirea prin Sine, şi nu are nevoie de nimeni să existe (Faptele Apostolilor 17:24-28; 1 Timotei 1:17; 6:16; Apocalipsa 4:11).
 
Doar Dumnezeu Tatăl este Atocunoscător (Iov 12:13; Psalmi 92:5; Romani 11:33-36), El „singur este înţelept” în mod absolut (Romani 16:27), Fiul nu cunoaşte anumite lucruri (Marcu 13:32; Faptele Apostolilor 1:6-7), şi cunoaşterea pe care o are, a primit-o de la Tatăl (Ioan 5:19-20; 12:49-50; Apocalipsa 1:1), iar Duhul Sfânt cercetează lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10), o persoană atotcunoscătoare nu mai are nevoie să cerceteze, ea cunoaşte totul!
 
Doar Dumnezeu Tatăl este Atotputernic (Geneza 17:1; 35:11; Apocalipsa 4:8; 21:22), Fiul a primit de la Tatăl, autoritate, putere (Matei 28:18; Filipeni 3:21). Dacă Isus este Dumnezeul Cel Atotputernic, ce nevoie avea El să primească de la
 
Altcineva: putere şi autoritate? Toate textele indică că Isus are puterea şi autoritatea datorită Tatălui care i-a dat-o, şi nu prin Sine (vezi şi Ioan 3:35; 14:10; 17:1,2). El nu poate face nimic de la El Însuşi şi El nu-şi foloseşte puterea decât după voia lui Dumnezeu (Ioan 5:19,Ioan 1:30; 8:28). De fapt, Însuşi Domnul Isus a spus că va sta „la dreapta puterii” (Matei 26:64), ceea ce însemnă că El îl consideră pe Tatăl – izvorul (sursa) „puterii”, sau persoana care are ‚puterea’ în sensul absolut.
 
Duhul Sfânt este inferior Fiului şi suspus Acestuia (Ioan 16:13-15); puterea Lui este deci mai mică decât a Tatălui şi a Fiului, iar Duhul Sfânt îşi foloseşte puterea, şi execută diferite lucrări după voia lui Dumnezeu, fiind trimis fie de Tatăl (comp. Luca 24:49, cu Faptele Apostolilor 1:4,Faptele Apostolilor 1:8; Ioan 14:26) fie de Fiul (Ioan 15:26), El nu acţionează independent; ci, după voia lui Dumnezeu (Romani 8:26-27; Evrei 2:4). Acestea sunt doar câteva exemple că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt egali, de fapt Domnul Isus a spus clar: „Tatăl Meu...este mai mare ca toţi” (Ioan 10:29), sau „Tatăl este mai mare ca mine” (Ioan 14:28). Să vedem în continuare:

 

Dumnezeu este doar Tatăl!
Învăţătura clară a Domnului Isus arată clar că Dumnezeu este doar Tatăl, El declară în Ioan 17:1,Ioan 1:3, ceva ce contrazice flagrant trinitatea: „…Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:1,Ioan 1:3). Deci Isus declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care se ruga El. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; ci, Tatăl. Apostolii au înţeles tot aşa; anume că, Dumnezeu era cineva care nu-l include pe Fiul sau pe Duhul Sfânt; ci, este doar Tatăl. În 1 Corinteni 8:5,1 Corinteni 1:6 se spune: „Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, şi nu cum susţin trinitarienii: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!

 

Iar Tatăl este diferit de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de agent fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile” (vezi şi Ioan 6:27; 1 Petru 1:2-3; Iuda 1:25).
 
De fapt, daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate, această distincţie, între Dumnezeu, care este prezentat ca fiind: Tatăl, şi Isus Cristos, prezentat ca Fiu sau ca Domn.
 
Dumnezeu este Tatăl Domnului Isus şi Dumnezeul Lui, după cum Isus Însuşi afirmă: „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17; vezi şi Efeseni 1:17; Apocalipsa 3:12).
 
Este Dumnezeul tău iubite cititor, Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul lui Isus? Sau este un alt Dumnezeu inventat de mintea omenească, un Dumnezeu trinitar, o concepţie preluată din filozofie, un Dumnezeu nebiblic?
 
Protestanţii şi neoprotestanţii au protestat la adresa catolicismului, dar ei au rămas la aceleaşi învăţături de bază, ale catolicilor, cum ar fi: trinitatea, „botezul” trinitarian, sărbătorile, etc.
 
De fapt, ei provin din catolicism (direct sau indirect) nu provin din primii creştini!!!

 

2) ei au un alt Isus:
Cum putem deosebi pe Fiul lui Dumnezeu: Isus, de un „Isus” fals? Dacă descrierile al lui „Isus”, cel neoprotestant nu corespunde cu Domnul Isus din Biblie, atunci ei au un alt Isus!!! – 2 Corinteni 11:4.
Câteva deosebiri dintre Cel biblic şi cel născocit de neoprotestanţi:

 

Isus Cel Adevărat                                 

Cel fals

Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu (Matei 16:16)

Cel fals este Însuşi Dumnezeu!!!

El este născut din Tatăl în început (1 Ioan 2:13-14; 5:18; Coloseni 1:15).

Cel fals este din veşnicie, fără început

Isus a venit pe pământ şi s-a născut prin fecioara Maria cu câteva zile înainte de paşte (comp. Luca 3:21-23 cu Ioan 1:29; 2:1-13).

Cel fals s-a născut în 25 decembrie înlocuind sărbătoarea zeului Mitra cu crăciunul

 

 

În concluzie, Isus cel mărturisit de neoprotestanţi, nu este Isus din Biblie! Domnul Isus Cel Adevărat, nu este nici egal cu Tatăl, nici veşnic ca Tatăl, nici nu este o fiinţă cu Tatăl! Nici nu a fost Dumnezeu întrupat în trup!
 
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” În adunarea din Corint au venit învăţători mincinoşi, care se prefăceau „în apostoli ai lui Hristos”, dar ei predau un Isus fals, un alt Isus!
 
3) ei au un alt duh:
Cum putem deosebi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, de un alt Duh? Dacă descrierile despre Duhul nu corespund cu descrierilile biblice despre Duhul Sfânt, atunci este un alt duh!!! – 2 Corinteni 11:4.
Câteva deosebiri dintre Cel biblic şi cel născocit de neoprotestanţi:

 

Duhul Sfânt Cel Adevărat

Duhul Fals 

Duhul Sfânt este creat de Dumnezeu prin Domnul Isus, prin El s-au făcut toate (Ioan 1:1-2; Coloseni 1:15-17)

Duhul cel fals nu este o creatură, ci este Însuşi Dumnezeu!!!

 

Duhul Sfânt este născut din Tatăl (1 Corinteni 2:12; 1 Ioan 4:2).

Cel fals este din veşnicie, fără început!!!

 

Duhul Sfânt este mai mic ca Tatăl şi Fiul şi supus lor (Ioan 15:26; Ioan 16:13-15).

Cel fals este egal cu tatăl şi fiul!!!

 

 

În concluzie, „Duhul” mărturisit de neoprotestanţi, nu este Duhul Sfânt din Biblie! Conform Sfintelor Scripturi, Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, şi deci nici egal cu Tatăl. Expresia: „Dumnezeu Duhul Sfânt” folosită de ei, este o expresie nebiblică.
 
Sfânta Scriptură ne-a avertizat prin Pavel, când a spus: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” În adunarea din Corint au venit învăţători mincinoşi, care se prefăceau „în apostoli ai lui Hristos”, dar ei predau un Duh fals, un alt duh!
 
Prin urmare, minunile, prorociile, vorbire în limbi, vindecările, nu constituie un semn în sine ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, dacă învăţătura nu este cea biblică! Nu, Pavel ne avertizează prin inspiraţie divină, că cei ce învaţă despre un alt duh, diferit de Cel vestit de el, sunt lucrători mincinoşi, şi nu este de mirare spune el, căci chiar Satan se preface în înger de lumină (vezi: 2 Corinteni 11:13-15). Doar cei ce au învăţătura adevărului au Duhul adevărului (1Tomotei 1:11-14; 2:15).

 

4) ei au o altă evanghelie:
Am văzut mai sus cele 17 puncte ale adevărate evanghelii care trebuie dezvoltate corect şi predicate ca omul să fie salvat (mântuit)! În contrast, ceea ce se predică la aza zisele „evanghelizări” este: „eşti păcătos, ai nevoie de Hristos, poţi să vi la el aşa cum eşti, se cântă: „aşa cum sunt la tine vin”, oamenii sunt îndemnaţi să-şi „predea viaţa”, şi după aceea sunt „mântuiţi”. Aţi văzut aşa ceva în Scripturi? Au procedat aşa apostolii Domnului?
 
Cum un om poate recunoaşte că este păcătos şi se poate căi, dacă nu cunoaşte mai întâi legea divină, ca să ştie câte legii a călcat! Şi condus spre căinţă nu un om în rugăciune ci de Duhul Sfânt! Cum poate să vină un om aşa cum este la Cristos??? El Însuşi a spus: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Matei 16:24 GBV 2001).
 
Cum poate cineva să-şi predea viaţa lui Dumnezeu, dacă nu-L cunoaşte, dacă nu cunoaşte cerinţele sale, legea Sa? (1 Timotei 2:3-5).
 
Apoi dedicarea (predarea, consacrarea) faţă de Dumnezeu nu se face nici prin ridicare de mână, nici măcar venirea în faţă la „altar”, la amvon, nici prin conducerea în rugăciune prin care un repetă după alt om, anumite cuvinte! Ci predarea mai biblic zis: a-şi da viaţa: Domnului (2 Corinteni 8:5), are loc în botez, unde devii una cu Domnul şi unde face cererea către Dumnezeu (1 Petru 3:21). Nu faci cererea prin care să Îi aparţii lui Dumnezeu şi să faci voia Lui altundeva sau cu altă ocazie (Romani 6:3-13; 1 Petru 3:21-4:3).

 

5) Doctrina lor despre mântuire este greşită:
Crezul neoprotestant despre mântuire, studiat în lumina adevărului, este demascat ca fiind eretic, şi prin urmare neoprotestanţii nu sunt mântuiţi (salvaţi) în realitate!!! Cultele lor le oferă o mântuire falsă, nebiblică!!!
 
Care este dovada că aşa stau lucrurile? Dovada? Însuşi crezul lor!
 
Conform crezului neoprotestant un om este mântuit prin credinţă, pocăinţă, naşterea din nou, apoi urmează botezul în apă care este un simbol al morţii şi învierii cu Cristos.
 
Acest crez susţinut de cultele neoprotestante (baptişti, adventişti, penticostali, creştini după evanghelie) are mai multe probleme grave!

 

1) În primul rând, un om ca să fie mântuit trebuie să audă Evanghelia adevărului, o Evanghelie ce Îl prezintă corect pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus, nu un Dumnezeu fals triunic şi un Isus fals care este veşnic şi implicit El nu poate fi Fiu, născut la început!

2) Ei lasă la o parte din cerinţele mântuirii: mărturisirea cu gura, care este o expresie a pocăinţei şi a credinţei în Domnul Isus şi este o cerinţă pentru mântuire (vezi: Romani 10:9-10).

3) Naşterea din nou a lor, nu este o naştere din nou biblică! De ce? Deoarece ei văd naşterea din nou ca fiind o lucrare premergătoare botezului în apă, o lucrare doar a Duhului. Apa în opinea lor este Cuvântul! Dar unde scrie aşa ceva în Biblie?

 

Biblia învaţă că naşterea de sus are loc din apă şi Duh prin Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3:5; 1 Petru 1:23). Însă, reţine drag cititor, nu din Cuvânt; ci, prin Cuvânt, şi din apă şi duh!
 
Iar botezul în apă nu este un simbol al morţii şi învierii! Unde spune Biblia aşa ceva? Biblia nu vorbeşte de un simbol, ci de o lucrare tainică ce are loc în botez. Tocmai că în botez lucrează Duhul Sfânt nu în altă parte! Aşa zise „naşteri din nou”, ce au loc în faţa amvonului, prin ridicări de mână, printr-o rugăciune de predare, nu sunt biblice!!! Nu găsim în Biblie vreo naştere din nou decât în botezul în apă! Acolo este baia renaşterii şi lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt (Tit 3:5), acolo ţi se schimbă inima (Evrei 10:22), acolo ai parte de înviere cu Cristos (Romani 6:2-5; Coloseni 2:12).
 
Prin urmare, naşterea din nou neoprotestantă, nu o găsim în Scripturi, ea este un fals!
 
Naşterea din nou autentică, are loc din patru elemente, toate prezente în unitate la această lucrare: Pentru că sunt trei care mărturisesc: Duhul şi apa şi sângele; şi cei trei sunt una” (1 Ioan 5:8 GBV 2001). Iar al patrulea element este Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia adevărată PRIN care are loc naşterea din nou (Iacob 1:18).

 

Învăţătura naşterii din nou din cultele neoprotestante învaţă de o naştere fără apă, dar o astfel de naştere nu există, fără apă nu vine nici Duhul, nici sângele lui Isus, cele trei elemente lucrează în unitate! Apoi, nici al patrulea nu există!
 
În concluzie, naşterea din nou neoprotestantă, este o naştere spirituală falsă, din alte duhuri, nu din Dumnezeul Cel adevărat! În consecinţă, neoprotestantnul nu este nici mântuit, nici înfiat, nici îndreptăţit prin Cristos!!!
 
Poate spui, eu ştiu ce am experimentat, cum viaţa mea s-a schimbat, cum spui tu că nu m-am născut din nou?
 
Şi sectele mărturisesc o schimbare a vieţii, chiar experinţe supranaturale, şi totuşi experinţa lor este una înşelătoare, oare a ta nu poate fi ?!?
 
Nu te amăgi, nu experinţele sau ceea ce ai simţit este etalonul adevărului, ci Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 17:17). Iar dacă mărturia ta nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, tu nu eşti mântuit, nici născut din nou. Domnul Isus nu face excepţii, El este acelaşi, şi lucrează la fel ca şi în primul secol, El nu se schimbă (Evrei 13:8)!!!

 

6) ei nu se pot căi de toate păcatele, căci ei numesc răul: bine, sau „îngăduinţă”, ei nu ţin legea lui Cristos!
Aceste porunci ale noului legământ, sau a lui Cristos sunt peste 100, şi pe care le găsim în Scripturile Creştine: Să-L iubim pe Iehova Dumnezeu în mod deplin, cu toată fiinţa noastră, şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine (Matei 22:37-40; Marcu 12:29-34; Luca 10:27).
 
Să nu te mânii pe fratele tău (Matei 5:22-23); Să nu pofteşti o persoană de sex opus (Matei 5:28); să dai morţii mădularele tale păcătoase (Matei 5:29-30 comp. cu Coloseni 3:5); să nu divorţezi din alt motiv decât curvia (Matei 5:32); să nu faci jurăminte (Matei 5:34); să nu vă împotriviţi celui care vă face rău (Matei 5:39); fă mai mult bine decât ţi se cere (Matei 5:40-41); celui ce-ţi cere dă-i, nu te întoarce de la cel care îţi cere împrumut (Matei 5:42); iubeşte-ţi duşmanul (Matei 5:44); practică milostenia şi rugăciunea în ascuns, nu una făţarnică (Matei 6:1-6), posteşte în ascuns (Matei 6:16-18); nu vă strângeţi comori pe pământ, ci în cer (Matei 6:19,Matei 1:20); nu vă îngrijoraţi, căutaţi mai întâi Regatul lui Dumnezeu (Matei 6:25-34); nu judecaţi (Matei 7:1-5); nu risipiţi lucrurile sfinte la oamenii care nu le preţuiesc (Matei 7:6); nu vă îngrijoraţi, cu privire la ce veţi vorbi când ajungeţi în faţă stăpânirilor (Matei 10:19-20); cine voieşte să vină după Isus, trebuie să se lepede de sine şi să-şi i-a crucea şi să-l urmeze încontinuu (Matei 16:24; Marcu 8:38); este interzis divorţul  cu excepţia motivului de curvie (Matei 19:9); faceţi ucenici şi învăţaţii (Matei 28:19-20); iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, nu întoarce rău pentru rău (Luca 6:27-29); fi darnic (Luca 6:30); daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi să mai primiţi înapoi (Luca 6:34-35); să ţineţi Cina Domnului în amintirea jertfei lui Isus (Luca 22:19-20; 1 Corinteni 11:23-34); să se predice în Numele lui Isus pocăinţa şi iertarea păcatelor către toate popoarele (Luca 24:47); ne-a poruncit să ne spălăm unii altora picioarele (Ioan 13:1-17), El ne-a dat o poruncă nouă, de a-i iubi pe fraţi cum ne-a iubit Isus, o iubire care nu a fost poruncită în legea vechiului legământ (Ioan 13:34-35; 15:12-14); să ne ferim de lucrurile jertfite idolilor, de desfrânare, de animale sugrumate şi de sânge (Faptele Apostolilor 15:20,Faptele Apostolilor 15:28-29; 21:25); să nu avem gânduri înalte, ci ceea ce se potriveşte (Romani 12:3); dragoste fără prefăcătorie (Romani 13:9); fiţi plini de afecţiune, daţi cinste şi întâietatea altora (Romani 12:10); în activitatea slujirii Domnului nu fiţi leneşi, ci fierbinţi (Romani 12:11); Bucuraţi-vă în nădejde, fiţi răbdători în necaz, stăruiţi în rugăciune (Romani 12:12); Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie, fiţi primitori de oaspeţi (Romani 12:13); Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi (Romani 12:14); bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng (Romani 12:15); nu întoarceţi nimănui rău pentru rău (Romani 12:17-21). Supunerea faţă de autorităţi (Romani 13:1-7; Tit 3:1; 1 Petru 2:13-17); umblarea ca în timpul zilei şi îmbrăcarea cu Cristos (Romani 14:11-14); excluderea din adunare (1 Corinteni 5; 2 Ioan 1:9-11); a nu ne judeca prin tribunale lumeşti (1 Corinteni 6:1-10); a nu curvi (1 Corinteni 6:18: 10:8; 1 Tesaloniceni 4:2-8); datoria celor căsătoriţi (1 Corinteni 7:3-5); cei căsătoriţi să nu divorţeze, ci să se împace (1 Corinteni 7:10,1 Corinteni 1:11); re-căsătoria se face doar în Domnul (1 Corinteni 7:39); porunca de a nu poticni prin mâncare (1 Corinteni 8); să nu poftim lucruri rele (1 Corinteni 10:6); să nu ne închinăm la idoli (1 Corinteni 10:7); să nu ispitim pe Domnul (1 Corinteni 10:9); să nu murmurăm contra lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:10); se poate mânca din tot ce se vinde în măcelărie, sau din tot ce ne pune pe masă un necredincios, cu condiţia să nu fie din lucrurile jertfite idolilor (1 Corinteni 10:25-28); bărbatul trebuie să se roage şi să profeţească cu capul descoperit, femeia va trebui să se roage şi să profeţească cu capul acoperit (1 Corinteni 11:1-13); femeia trebuie să poarte părul lung, iar bărbatul părul scurt, ca o diferenţiere între sexe (1 Corinteni 11:14-16); darurile spirituale se exercită în dragoste (1 Corinteni 12:31; cap. 13); în slujirea pe rând, nu se poate vorbi decât maxim trei persoane şi cu tălmăcire (1 Corinteni 14:27-28); în vorbirea profeţilor pot vorbi trei, dar după aceea se dă timp pentru judecarea profeţiilor (1 Corinteni 14:29-31); ne-înjugarea la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi şi despărţirea de tot ce este necurat (2 Corinteni 6:14-18); să ne curăţim de orice întinăciune a spiritului şi a corpului (2 Corinteni 7:1); purtarea reciprocă a sarcinilor (Galateni 6:2); dărnicia pentru învăţătorii Bibliei (Galateni 6:6); să facem bine la toţi dar mai ales fraţilor de credinţă (Galateni 6:10); să nu minţim (Efeseni 4:25); să nu ţinem mânia (Efeseni 4:26); să nu furăm (Efeseni 4:28); să nu avem o vorbire murdară; ci, spre zidire (Efeseni 4:29; 5:3-5); să nu avem nici o atitudine rea, ci una bună şi miloasă (Efeseni 4:31-32); să urmăm exemplul lui Dumnezeu (Efeseni 5:1); să umblăm în dragoste (Efeseni 5:2); să răscumpărăm timpul (Efeseni 5:15-17); datoria soţiilor (Efeseni 5:22-24; Coloseni 3:18; 1 Petru 3:1-6); datoria soţilor (Efeseni 5:25-29; Coloseni 3:19; 1 Petru 3:7); datoria copiilor (Efeseni 6:1-3; Coloseni 3:20); a taţilor (Efeseni 6:4; Coloseni 3:21); a sclavilor (Efeseni 6:5-8; Coloseni 3:22-25; 1 Timotei 6:1; Tit 2:9-10; 1 Petru 2:18); a stăpânilor (Efeseni 6:9; Coloseni 4:1; 1 Timotei 6:2); porunca iubirii şi a umilinţei (Filipeni 2:1-4); interzicerea: desfrânării, necurăţiei, poftelor rele, mâniei, iuţimii, răutăţii, defăimării, minciunii etc. (Coloseni 3:5-9); disciplina celor leneşi (2 Tesaloniceni 3:6-15); porunca de a munci pentru a ne întreţine (2 Tesaloniceni 3:10); interzicerea uciderii, desfrânării, homosexualităţii, răpirii de oameni, minciunii, şi jurămintelor strâmbe (1 Timotei 1:9-11); interzicerea purtării de podoabe, sau ca femeile să înveţe în adunare (1 Timotei 2:9-14); femeile căsătorite sunt încurajate să aibă copii (1 Timotei 2:15); porunci în ce priveşte caracteristicile supraveghetorilor (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9); a diakonilor (1 Timotei 3:8-13); cum să ne raportăm la fraţi şi surori de diferite vârste (1 Timotei 2:1-2); comportarea faţă de văduve, şi caracteristicile adevăratelor văduve (1 Timotei 53-10), porunci pentru văduve tinere (1 Timotei 5:11-14); comportarea faţă de bătrânii adunării (1 Timotei 5:17-20); abţinerea de la iubirea de bani (1 Timotei 6:7-11); îndemn la dărnicie (1 Timotei 6:17-19); comportarea robului Domnului (2 Timotei 2:22-26); porunci pentru bărbaţi în etate (Tit 2:2); femei în etate (Tit 2:3,Tit 1:4); femei tinere (Tit 2:5); pentru tineri (Tit 2:6-8); să nu părăsim adunarea (Evrei 10:24,Evrei 1:25); urmărim pacea şi sfinţirea (Evrei 12:14); căsătorie fără adulter (Evrei 13:4); ascultarea de mai marii adunării (Evrei 13:17); să fim înceţi la vorbire şi mânie (Iacob 1:19); lepădaţi necurăţia şi răutatea (Iacob 1:20); să ne înfrânăm limba (Iacob 1:26; 1 Petru 3:10); ajutorarea orfanilor şi a văduvelor (Iacob 1:27); să nu facem părtinire (Iacob 2:1-9); nu vorbiţi unul împotriva altuia (Iacob 4:11,Iacob 1:12); nu faceţi planuri fără a implica voinţa lui Dumnezeu (Iacob 4:13-16), a putea să facem binele şi a nu-l face e un păcat (Iacob 4:17); fiţi sfinţi (1 Petru 1:15,1 Petru 1:16); să lepădăm orice răutate, vicleşug, prefăcătorie, invidie, defăimare (1 Petru 2:1); nu întoarceţi rău pentru rău (1 Petru 3:9); să căutăm pacea (1 Petru 3:11); să nu iubim lumea, nici lucrurile din lume (1 Ioan 2:15-17); să credem în Numele lui Isus şi să ne iubim unii pe alţii (1 Ioan 3:23; 4:21); să nu scoatem şi nici să nu adăugăm la Cuvintele cărţii sfinte (Apocalipsa 22:18-19).

 

Să dăm doar câteva exemple de legi călcate:
 
Să-L iubim pe Iehova Dumnezeu (Matei 22:37-40; Marcu 12:29-34; Luca 10:27). Cum putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu-L cunoaştem? Dacă nu cunoaştem Numele Lui de: Iehova! Atunci avem un alt dumnezeu, nu cel biblic! Dacă credem minciuni despre El, cum că ar fi trei, dar El este Unul!?! – Iacob 2:19.
 
Sau să nu divorţezi din alt motiv decât curvia (Matei 5:32)! Atât oficial cât şi neoficial se îngăduie divorţul din alte motive, chiar mărturia de credinţă a cultului baptist spune: „In cazul de adulter dovedit sau a unei parasiri rautacioase a caminului, credem ca Sfanta Scriptura admite divortul.” Unde învaţă Scriptura acest lucru? Nici unde! Ce sunt ei? Martori mincinoşi!!!
 
Un alt exemplu este: să nu faci jurăminte (Matei 5:34), iată, ce învaţă Domnul!
Dar ce învaţă cultele neoprotestante: „Procesul sfintirii exclude intrebuintarea drogurilor , a fumatului si a bauturilor alcoolice (Isaia 55:2; Proverbe 20:1; 23:31-33; Efeseni  5:18), cat si: homosexualitatea, sinuciderea, autanasia si juramintele desarte” (Mărturia cultului penticostal). Biblia interzice nu doar jurmămitele deşarte, ci orice fel de jurăminte, vezi: Iacob 5:12. Iar Biblia condamnă beţia (1 Corinteni 6:9-10), nu consumarea moderată a băuturilor alcoolice, chiar Domnul Isus a consumat vin (Luca 7:34).

 

Biblia învaţă: să nu vă împotriviţi celui care vă face rău (Matei 5:39), nu judecaţi (Matei 7:1-5).
 
Cultele neoprotestante merg la război, fac aramata, unii sunt poliţişti, gardieni, în firme de pază, judecători, cum respectă ei porunca: să nu vă împotriviţi celui care vă face rău şi să nu judecaţi (Matei 5:39; 7:1-5)??? Cum respectă ei porunca: iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, nu întoarce rău pentru rău (Luca 6:27-29)???
 
Şi exemplele ar putea continua!!!

 

7) Ei au un alt Isus care nu poate salva!!!
 
O dată, discutând cu un învăţător de şcoală duminicală baptist, am fost întrebat: Cum îmi afectează mântuirea dacă eu cred în trinitate, adică că Tatăl, Fiul şi Duhul formează un Dumnezeu?
 
Biblia arată că de cunoaşterea singurul Dumnezeu adevărat, depinde viaţa veşnică! Domnul Isus a spus că „viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristosa, pe Care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3 Noua Traducere Românească). Toţi cei ce mărturisesc trinitatea, un Dumnezeu în trei persoane, nu-L cunosc nici pe Tatăl, singurul Dumnezeu adevărat, nici pe Isus Cristos trimisul Său, ei singuri se descalifică pentru viaţa veşnică!
 
Învăţătura despre Dumnezeu este cea mai importantă învăţătură a Scripturii, toţi care denaturează adevărata identitate a lui Dumnezeu, se închină şi au o relaţie cu un Dumnezeu fals, plăsmuit şi inventat de mintea bolnavă a unora care abat pe oameni de la adevăr.
 
Conform adevărului, Dumnezeu Triunic nu este Dumnezeul Bibliei, prima poruncă din cele 10, era: „Eu sunt Domnul [„Iehova” Sfânta Scriptură 1874], Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!” Dumnezeul Bibliei este Iehova! Dumnezeu ne interzice să avem alţi Dumnezei, să ne închinăm lor, sau să-i invocăm (Deuteronom 11:26). Pedeapsa pentru închinarea la dumnezei falşi este nimicirea, după cum se spune în Deuteronom 11:28: „Dar dacă vei uita de Domnul [„Iehova” Sfânta Scriptură 1874], Dumnezeul tău, şi te vei duce după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, te asigur astăzi că vei fi nimicit.

 

Chiar dacă trinitarienii folosesc expresii luate din Biblie, în închinarea lor, Dumnezeul lor Triunic este un Dumnezeu fals, Dumnezeul lor este un alt Dumnezeu, Cristosul lor, este un alt Cristos şi Duhul lor, este un alt Duh, învăţătura lor este o altă Evanghelie (2 Corinteni 11:4)! Oricine predică o Evanghelie despre un Isus co-egal cu Tatăl, şi un Duh co-egal cu Fiul, este o Evanghelie falsă, este anatema (blestemat) – Galateni 1:6-8.

 

Isus al trinitarienilor nu este Fiul lui Dumnezeu născut la început din Tatăl (1 Ioan 2:13-14; 5:18; Apocalipsa 314), aşa cum învaţă Biblia, şi oricine nu crede în Fiul Său unic născut din Tatăl a şi fost judecat căci nu a crezut în Numele Singurului Său Fiu născut din El în început (Ioan 1:14; 3:18). 

 

Apoi doctrina trinităţii, mărturiseşte că pe pământ Isus a fost un Dumnezeu-om, o persoană cu o dublă natură: divină-umană. Însă, un Dumnezeu-om, nu putea răscumpăra omenirea care a moştenit păcatul lui Adam!!! Căci, nici Adam, nici copiii lui, nu erau Dumnezei-oameni, ca păcatul lor să fie răscumpărat de un Dumnezeu-om! Astfel dacă Isus a avut două naturi când a fost pe pământ, El nu a putut plăti răscumpărarea!!! Din cel puţin două motive:
1) El fiind şi Dumnezeu, nu putea fi ispitit şi încercat în mod real (comp. cu Iacob 1:13) şi astfel El nu putea deveni: Mijlocitor şi un Mare Preot milos datorită încercărilor reale prin care a trecut (Evrei 2:6-18; 4:14-16).
2) Răscumpărătorul trebuia să fie egalul lui Adam, cel care a introdus păcatul în lume (Romani 5:12-19; 1 Corinteni 15:45,1 Corinteni 1:46), Adam a fost un om perfect înainte de cădere, aşa trebuia să fie şi răscumpărătorul, dacă El era Dumnezeu-om, el nu putea plăti preţul de răscumpărare într-un mod corespunzător (1 Timotei 2:5-6).
 
Astfel învăţătura trinităţii este o erezie nimicitoare care îi face pe cei care cred în ea să nu fie mântuiţi!
 
Apoi, toţi cei care predică şi cred într-un Duh egal cu Tatăl şi Fiul, un duh co-etern, ei cred şi primesc un alt duh, nu pe Duhul Sfânt, care este născut din Tatăl prin Fiul, inferior şi supus lor (1 Corinteni 2:12; 1 Ioan 4:2; Ioan 16:13-15)!

 

Toţi cei care învaţă doctrina trinităţii, ei predau o altă Evanghelie, nu cea pe care o găsim în Sfintele Scripturi. Biblia spune că cine vesteşte o altă Evanghelie să fie blestemat (Galateni 1:6-8).
Învăţătura că Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu trinitar este o blasfemie, o hulă, o minciună!
Viaţa noastră veşnică depinde dacă rămânem în Evanghelia vestită prin apostoli, dacă rămânem în credinţa sfinţilor dată o dată pentru totdeauna, alt fel am crezut în zadar (1 Corinteni 15:1,1 Corinteni 1:2; Iuda 1:3). Dacă nu rămânem în învăţătura lui Cristos acceptând filozofia trinităţii, acela nu-L are pe Dumnezeu, numai cine rămâne în învăţătura adevărului, acela Îl are pe Tatăl şi Fiul (2 Ioan 1:9-10).

 

Domnul Isus a îndemnat: „Intraţi prin poarta îngustă; pentru că largă este poarta, şi lată este calea cea ducând spre pierzare; şi mulţi sunt cei intrând pe ea. Pentru că strâmtă este poarta, şi îngustă este calea cel ducând spre viaţă; şi puţini sunt cei ce o găsesc (Matei 7:13,Matei 1:14 SCC).
 
Mulţi oameni pretind că sunt “creştini”, fie ei din cultele tradiţionale, protestanţi, neoprotestanţi, cred că ei sunt pe calea cea îngustă. Dar oare câţi urmează cu adevărat pe Cristos? Citind acest pasaj din Matei cap. 7, este interesant că puţini vor ajunge în cer, nu din cauza că ei au fost pe calea îngustă dar nu s-au ţinut de ea. Nu! Ci din cauză că ei niciodată nu au fost pe calea îngustă, ei nu au cunoscut-o! Despre ei Domnul a spus: „Niciodată nu v-am cunoscut”  (v.23). Ei nici măcar nu au găsit calea îngustă ce duce la viaţă! Observaţi textul este clar: „şi îngustă este calea cel ducând spre viaţă; şi puţini sunt cei ce o găsesc! Puţin sunt cei ce găsesc CALEA! Deci mulţi merg pe calea largă crezând că sunt pe calea îngustă, crezând că Îl au pe Cristos care este CALEA (Ioan 14:6), dar ei de fapt au un alt Isus, un alt duh şi o altă evanghelie (2 Corinteni 11:4).
 
Da ei fac lucrări în Numele Lui, dar El nu este implicat în ele, ei se roagă spunând: „Doamne, Doamne” (v.21), dar El nu-i cunoaşte! Ei nu sunt ai Lui!
 
Iubite cititor faptul că te afli într-un cult care se auto-intitulează: “creştin”, nu însemnă că ai găsit calea îngustă!

 

Calea Îngustă, adică modul de viaţă al lui Cristos nu Îl poţi afla decât cunoscându-L pe El şi aceasta prin revelaţie, ca şi Petru (Matei 16:15-17). Iar Dumnezeu Îl descoperă pe Fiul celor smeriţi şi celor cu inima sinceră, nu celor îngâmfaţi care zic să sunt “creştini” dar care nu ascultă de Fiul în toate, ci răstălmăcesc cuvintele Lui spre a-şi lărgi calea spre pierzarea lor. Multe curente religioase îşi întocmesc calea după placul inimi lor, dau tot felul de interpretări spre a scăpa de cruce, de suferinţa inerentă ascultării depline. Ei sunt pe calea largă şi merg spre pierzare! Ei se laudă că sunt “mântuiţi” prin har, dar harul primit de ei este unul fals, căci el nu lucrează o viaţă de neprihănire ca a lui Christos! După zeci de ani de mers la aşa zisa “biserică” ei sunt tot fireşti, morţi în păcate, neregeneraţi, prefăcuţi, dar miezul lor este neschimbat, esenţa lor este carnală nu spirituală! Ei se pot preface în faţa oamenilor, dar Tatăl din ceruri le cunoaşte inimile, ei şi-au zidit casa pe nisip spunând că ei sunt zidiţi pe stânca ascultării, dar ascultarea lor este de o evanghelie falsă, de doctrine intocmite de oameni învăţaţi şi adăpaţi la izvorul filozofiilor, şi nu la izvorul divin.


De aceea să luăm aminte la acest cuvânt: „multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12).