Mulți nu știu ce înseamnă în lumina Bibliei, termenul: credință, conform Scripturilor:

Credința este o încredere într-o persoană spirituală: Dumnezeu, care este dragoste (1Ioan 4:8) dar și dreptate (Deuteronom 32:4), care este putere dar și înțelepciune (Iov 12:13), etc.

Credința este o încredere că cele sperate (nădăjduite) pe baza promisiunilor lui Dumnezeu se vor realiza, ea nu se clatină în cele sperate (Evrei 11:1a).

Credința este o convingere a existenței lucrurilor spirituale invizibile (Evrei 11:1b), adică: Dumnezeu, Fiul, îngerii, paradisul ceresc (Apocalipsa 2:7), etc. Astfel, credința în lucrurile spirituale invizibile din punct de vedere fizic, are în ea implicit credința în Biblie, Cuvântul terestru dezvăluit oamenilor pe pământ (Apocalipsa 1:1), venit din lumea spirituală și care descrie aceea lume în care credem și sperăm!

 

Pe de altă parte 'mitul', este basm, legendă, povestire fantastică, și a avut ca efect: apariția unor concepții false despre viață, ducând la filosofie!

Astfel, conform cu Noul Dicționar Explicativ al limbii române, din anul: 2002, se explică la termenul: mit: „1) Povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială. 2) Lucru sau realitate lipsită de un temei real”.

În Scripturi în limba ebraică nu apare acest termen decât în cărțile apocrife, însă în Scripturile Creștine, în greacă apare cuvântul: mythos” adică: mit, basm.

Iar mitul este descris în Scripturi astfel:

1Timotei 1:3-4, SCC: „Aşa cum te-am îndemnat, eu plecând în Macedonia; tu să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu îi înveţe altceva, nici să ia aminte la mituri şi la genealogii nesfârşite; care duc mai degrabă la dispute decât la o administrare divină, cea prin credinţă”.

Apostolul națiunilor, cel rânduit de glorificatul Christos Iesus ca apostol și trimis în lume să înființeze adunări creștine, să mărească poporul lui Dumnezeu a îndemnat și avertizat pe apostolul Timotei, să poruncească la frații și surorile creștine să nu ia aminte la mituri, de ce căci ele nu au un temei: divin, istoric, real, logic; ci unul fantastic, alegoric și duce doar la dispute, pentru că fiecare știe mitul în propria versiune nu este una scrisă (oficial), și mitul este în opoziție cu administrarea adevărului venită de la Dumnezeu prin credință și care este în formă scrisă prin Sfintele Scripturi.

Astfel 'administrarea divină' a adevărului nu are legătură nici cu conținutul miturilor, nici cu forma lor de exprimare lăsată de demoni în general pe cale orală, la care se mai adaugă din generație în generație, se înflorește și astfel aceste mituri duc la certuri, la a respecta obiciuri ne-divine; ci, demonice sau omenești!

Aceiași atitudine negativă față de mituri o găsim și în 1Timotei 4:6-7, SCC: Punând acestea înaintea fraţilor, vei fi un servitor bun al lui Christos Iesus; hrănit cu cuvintele credinţei şi ale învăţăturii bune căreia i-ai urmat. Dar de miturile lumeşti şi băbeşti, fereşte-te; exeresează-te însă în evalvie”. Apostolul Pavel ca un frate matur îl învață pe tânărul lucrător: Timotei, de ce să se ferească, și anume de miturile lumeşti şi băbeşti”, deoarece acestea sunt în opoziție cu cuvintele credinței care se bazează pe istorie reală (Luca 2:1-4; 3:1-2), cu învățătura bună! Ferindu-se de mituri și punând înaintea fraților învățătura adevărată, nu cea mincinoasă, mitologică, el va fi „un servitor bun al lui Christos Iesus”.

În prezent trăim zilele din urmă începute în secolul 1 d.Ch. și continuate și în anul 2019, când oamenii aleargă după povestiri fabuloase, experiențe religioase fantastice și nu după cele adevărate. Astfel și atunci, dar și acum trăim în timpul în care se potrivește sfatul din 2Timotei 4:3-4, SCC: „Pentru că va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă; ci, îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, gâdilându-le auzul; şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr, şi vor fi întorşi la mituri.

Iată, oamenii alergă mai degrabă la mituri lipsite de viață și substanță, fugind de adevărul care îi demască ca fiind păcătoși, ignoranți, superficiali, care cred într-o religie de tip: rapid (instant), și nu una a munci în studiu biblic, în a primii Cuvintele vii ale lui Dumnezeu, pentru a primii: călăuzirea lui divină, și apoi prin ascultare: binecuvântarea Lui.

De fapt, crucea, lepădarea de sine (Matei 16:24-25), nu este tot una cu religia mitologică, care crede că urmând anumite ritualuri mitice, sau dând mită, pomeni, lumânări, etc. se obține: viața veșnică, salvarea (mântuirea), iertarea de păcate, fericirea cu Dumnezeu!

De fapt însuși liderii religioși din prezent seamnănă cu cei din timpul lui Pavel, despre care se spunea că răspândeau mituri, iar Pavel avertizează în Tit 1:10-14, SCC: „nedând atenţie miturilor iudaice şi poruncilor oamenilor întorşi de la adevăr”. Iată chiar miturile din poporul lui Dumnezeu: Israel nu erau demne de a fi crezute și urmate, pe care unii evreii le răspâneau, dar pe care alți evreii: trimișii Domnului le respingeau cu Scriptura care este adevărul (Ioan 17:17).

Ca urmare a miturilor s-a făcut o lucrare de inventare și răspândire a lor așa cum se spune în 2Petru 1:16, SCC, despre: „mituri iscusit alcătuite”, care ulterior a dus la filosofie, care sunt concepții despre viață și lume, bazată pe mituri, pe păreri omenești, pe scorniri omenești numite în mod fals: științifice!

În Coloseni 2:8,Coloseni 2:20, SCC: „Luaţi seama să nu fie cineva care să vă ducă ca pradă prin filozofie şi prin amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit cunoştinţelor elementare ale lumii, şi nu potrivit lui Christos... Dacă aţi murit împreună cu Christos, referitor la cunoştinţele elementare ale lumii; de ce, ca şi cum aţi vieţui în lume, vă supuneţi rânduielilor”.

La v.8, la expresia: “cunoştinţele elementare ale lumii” la n.s. în traducerea Noul Testament Traducerea Fidelă, se explică la “cunoştinţelor elementare ale lumii”: „concepţiile generale despre lume şi viaţă ale naţiunilor păgâne (regăsite în mitologie; filozofie; superstiţii; etc.).” Filosofia a încercat din antichitate să explice fenomenele fizice, să găsească soluții, să de-a răspuns la întrebări existențialiste, etc. însă neluând în calcul pe Creator, legea Lui, lumea spirituală, lucrarea filosofică nu a reușit să găsească calea spre viață! Ba mai mult, prin filosofie s-au născut: mituri, basme, superstiții, moduri de gândire și de acțiune pe tărâm religios, care în timp au avut efecte catastrofale: doctrina calvinistă, cum că mântuirea nu se poate pierde, a dus ca mulți oamenii din culte să trăiescă o viață carnală, deorece ei credeau fals că oricum mântuirea lor este garantată!

Să vedem în continuare:

 

Ce înseamnă să trăiești prin credință?

A trăi prin credință înseamnă a trăi o viață guvernată de Cuvântul adevărului, de Scriptură (Efeseni 1:13). A trăi prin credință înseamnă a trăi potrivit cu cunoștiința exactă pe care ai obținut-o prin studiu biblic (Filipeni 1:9-11). Credința nu înseamnă: „crede și nu cerceta”; ci, crede ceea ce „este Scris” (1Corinteni 4:6), pentru că ai cercetat și ai păstrat ceea ce este bun (1Tesaloniceni 5:21), și anume: Sfânta Scriptură, Cuvântul Creatorului dat pe pământ oamenilor!

 

Ce înseamnă să trăiești prin mituri?

Să trăiești prin mituri înseamnă a urma povestiri fabuloase, teorii fantastice, tradiții omenești și tot felul de obiceiuri omenești care nu au o bază reală, care nu se bazează pe adevăr, care înlocuiesc ce spune Dumnezeu, rațiunea din spatele universului cu ceea ce spune baba cutare, liderul cutare, vrăjitoarea sau unii care se erijează în învățători și vin la problemele oamenilor cu soluții false lucruri din auzite, la care pe pracursul timpului sau mai adăugat alte lucruri...!!!

Dar așa a ajuns omenirea, după cum se spune în mod clar în 2Timotei 4:3-4, SCC: „Pentru că va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă; ci, îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, gâdilându-le auzul; şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr, şi vor fi întorşi la mituri.

A trăi prin mituri înseamnă a-ți scurta viața, a trăi minciuna, a nu urma adevărul care te duce la viață (1Petru 1:22-23), a nu avea Spiritul adevărului care se primește prin Cuvântul divin, iar acest Spirit (sămânță) a lui Dumnezeu nu se poate strica, ci a avea un alt spirit, un spirit fals, drăcesc, venit printr-un cuvânt fals: mitul!!! Alege Spiritul și Cuvântul lui Dumnezeu!

Iar dacă ai făcut alegerea coretă întreabă-te, în mod sincer:

 

Trăiești prin credință sau urmezi miturile?

Viața ta este ghidată de demoni, oameni sau de Cuvântul etern a lui Dumnezeu?

În viața ta asculți de Creatorul care îți dorește fericirea, ca un tată: copilului său? Sau asculți de dușmanul tău și al vieții tale care îți dorește: suferința, moartea, iadul, chinul etern?