Noul Legământ implică angajamentul între Dumnezeu şi oameni din orice naţiune (Galateni 3:26-29).

Dumnezeu a promis că va face un nou legământ cu Israelul (Ieremia 31:31-33; Fapte 13:24-26; Fapte 18:4-6), însă datorită împietririi lor spirituale, şi oameni din orice naţiune au fost invitaţi să intre în acest Nou Legământ (Fapte 3:24-26; Fapte 18:5-6; Romani 11:7-24).

Astfel orice persoană din orice naţiune, care crede în Isus şi ascultă de poruncile acestuia (Evrei 5:9-10), poate intra în acest Nou Legământ (Evrei 10:14-22).

Mijlocitorul Noului Legământ este Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care s-a dat ca jertfă pentru toţi oamenii (1Timotei 2:5-6).

Scopul acestui legământ este ca cei ce devin părtaşi la el, să le fie iertate păcatele, să devină poporul lui Dumnezeu, să aibă legea lui Dumnezeu scrisă nu pe table sau pe hârtie; ci, în minte şi inimă, ca ei să-L cunoască pe Dumnezeu, astfel acest legământ ne duce într-o părtăşie apropiată cu Dumnezeu, care ne învăţă prin Spiritul său, nu printr-o clasă preoţească ca şi în Vechiul Legământ. De asemenea, cei din Noul Legământ au perspectiva de a intra în locul preasfânt adică în cer; nu într-o ţară pământească cum a fost Canaan (Evrei 8:8-12; Evrei 10:14-20) şi de a deveni o naţiune de preoţi (1Petru 2:9).

În vechiul legământ Israelul a fost învăţat despre porunci şi a spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul” (Exod 24:1-8).

În Noul Legământ, Domnul a poruncit ca oamenii să îi învăţăm tot ceea ce El ne-a poruncit, astfel prin învăţătură să facem discipoli sau ucenici (Matei 28:19-20), care vor intra în Noul Legământ.

Însuşindu-şi poruncile Domnului Isus, oamenii pe de o parte se vor căi de păcatele făptuite în trecutul vieţii lor, pe de altă parte vor şti ce să respecte după ce devin creştini în Noul Legământ.

Însă se ridică următoarea întrebare:

 

Face parte sabatul din Noul Legământ?

Nici un vereset din Scripturile Creştine (Noul Testament) nu ne porunceşte să păzim sabatul, nu există nici un exemplu (precedent) de apostoli sau creştini care după învierea Domnului să fi păzit sabatul.

Dacă sabatul ar face parte din poruncile Noului Legământ, atunci ar fi fost poruncă în acest sens, aşa cum avem porunci despre dragoste, milă, iertare, de a ne păzi de curvie, idolatrie, ucidere, defăimare, etc.

Dacă nu există nici o poruncă de a păzi sabatul atunci de să adăugăm? Orice adăugare la Cuvântul Noului Legământ duce la pieire – Apocalipsa 22:18.

Ba mai mult, acei oameni se consideră mai deştepţi ca Dumnezeu care a dat Noul Legământ şi legea aferentă lui în care Dumnezeu în înţelepciunea Lui nu a inclus sabatul!

 

Dovezi că creştinii nu au mai păzit sabatul, ci au păzit legile Noului Legământ:

Dumnezeu prin Domnului Isus a dat peste 100 de porunci consemnate în Noul Testament, dar nu a poruncit în nici una din ele: sabatul!

Dar ce a poruncit Dumnezeu?

Le-a poruncit prin Duhul Sfânt: „Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi” (Fapte 15:28-29). Aceste porunci le-a poruncit şi nu legea lui Moise, citeşte:  Fapte 15:5-11,Fapte 15:23-29. În acest pasaj se arată că unii dintre evreii care au crezut în Isus, susţineau obligativitatea pentru cei dintre neamuri să se circumcidă şi să păzească legea lui Moise (Fapte 15:5,Fapte 15:24) cu referire la întreaga lege; căci expresia „legea lui Moise” se aplică la întreaga lege : Deuteronom 5:1,Deuteronom 5:12-15; Neemia 9:13-14; 1Cronici 22:12-13; 1Regi 2:3; Ezra 7:6,Ezra 7:10.

Însă apostolii călăuziţi de Duhul Sfânt au hotărât următoarele restricţii: să se ferească de: 1. Lucrurile jertfite idolilor; 2. De consumarea sângelui; 3. Şi a animalelor sugrumate (din care nu s-a scurs sângele); 4. De desfrânare.

Toate aceste restricţii existau şi înainte de a fi dată legea lui Moise (ferirea de idolatrie – Geneza 35:3-4; de sânge şi animale sugrumate – Geneza 9:3-4; de desfrânare – Geneza 12:15-18; Geneza 39:9).

De asemenea este curios, că sabatul sau interzicerea mâncăturilor necurate după lege, nici măcar nu sunt menţionate, ceea ce lasă să se înţeleagă că apostolii priveau altfel sabatul decât unii din zilele noastre.

Dar nici chiar în listele cu porunci de mai târziu, care le completează pe acestea şi care apar în epistole, nu menţionează nimic de obligativitatea sabatului (Romani 1:29-32; 1Corinteni 5:10-11; 1Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; etc.). Dar listele acestea opresc: idolatria, curvia, nelegiuirea, nedreptatea, defăimarea, lăcomia de bani, etc.

Dacă sabatul era atât de important şi era o poruncă de ce el este omis din listele cu porunci?

 

DOVEZI CA SABATUL A FOST ABROGAT LA CRUCE ÎMPREUNĂ CU LEGEA VECHIULUI LEGĂMÂNT:

Romani 7:4,Romani 7:6: „Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu...Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi Suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.”

Este un text clar care precizează abrogarea întregii legi şi a decalogului, căci aici se spune conform BCR: „…prin trupul lui Cristos aţi murit în ce priveşte legea…Dar acum am fost dezlegaţi de lege şi suntem morţi faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim ca robi, în înnoirea duhului, iar nu după vechea literă.” Deci noi suntem dezlegaţi de legea veche, suntem morţi faţă de ea, adică complet inactivi. Însă cei ce susţin sabatul, sucesc acest pasaj dându-i o interpretare greşită. Ei spun că cuvântul lege de aici se referă, doar la legea ceremonială a jertfelor, şi nu la cele 10 porunci; dar nici textul nici contextul nu susţine o astfel de interpretare.

         Ba mai mult, contextul arată că aici Pavel se referea tocmai la cele 10 porunci, căci în v. 7, el face referire la porunca a zecea din decalog, care spunea să nu pofteşti; prin urmare suntem dezlegaţi de lege (decalogul + cele 603 porunci). Însă aceasta face ca cei ce susţin sâmbăta sau alte prevederi ale legii vechi, să fie în imposibilitatea de a-L sluji pe Cristos în înnoirea duhului, căci ei slujesc după vechea literă.

Efeseni 2:15: „şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace”. Este un pasaj clar care indică momentul abrogării legii, şi anume moartea lui Cristos. Din păcate cei ce susţin sâmbăta sucesc şi acest text, spunând că expresia: „…legea poruncilor în rânduielile ei”, nu se referă la cele 10 porunci. Dar de unde ştiu ei lucrul acesta? Spune undeva în Biblie că această expresie s-ar aplica numai la o parte a legii?

Este demn de notat că expresii asemănătoare se referă chiar la cele 10 porunci (Deuteronom 5:1; Neemia 9:13-14).

Coloseni 2:14,Coloseni 2:16-17 – Este un pasaj clar şi fără echivoc care precizează: „A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi l-a luat din cale pironindu-l…DECI nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, sau lună nouă sau SABATE. Care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.”

Deci este clar, nimeni să nu vă judece, dacă nu ţineţi sabatele expuse în lege. Dar unii sucesc şi acest pasaj, că se referă numai la sabatele care se ţineau cu ocazia unor sărbători sau la anii sabatici, cum interpretează unii. De fapt, de unde ştiu ei că expresia „sabate”, sar referi doar la unele sabate şi nu la toate? Care este criteriul sau principiul teologic, pentru o astfel de interpretare? În plus, alte traduceri ale Bibliei traduc prin: „un sabat” NT CLV, sau „la vreun sabat” NW. Iar contextul confirmă că se referă la orice tip de sabat; deoarece Coloseni 2:16, este o concluzie a Coloseni 2:14-15, căci Coloseni 2:16, începe cu cuvântul: „deci”. Expresia „deci”, arată că Coloseni 2:16 este o finalitate a Coloseni 2:14-15, unde s-a precizat că înscrisul cu porunci a fost şters. Dar ce conţinea înscrisul cu porunci, conţinea El şi sabatul săptămânal? Să lăsăm ca însuşi Biblia să ne dea răspunsul la această întrebare. Dacă deschidem Biblia la Exod 24:3-4 sau la Deuteronom 31:9-11, vom vedea că înscrisul cu porunci conţinea: „…toate cuvintele Domnului şi toate legile” (BC), deci implicit şi sabatul săptămânal, şi ce s-au întâmplat cu acestea? Au fost şterse, de aceea nimeni nu mai este obligat să ţină sabatul.

O altă dovadă că sabatul din Coloseni 2:16, se referă şi la cel săptămânal, este Coloseni 2:15, unde se arată că Domnul Isus la cruce a dezarmat domniile şi stăpânirile demonice de armele lor. Care erau armele lor cu care îi acuza pe oameni? Călcarea înscrisul cu porunci (Coloseni 2:14), călcarea legii lui Dumnezeu printre care şi călcarea sabatului. Căci nu ne putem închipui că demonii ar fi acuzat evreii care au călcat sabatul din al şaptelea an, dar nu îi învinovăţea când călcau sabatul săptămânal!?! O altă dovadă că în sabatele din Coloseni 2:16, este inclus şi cel săptămânal, este Coloseni 2:17, unde se precizează că lucrurile din Coloseni 2:16 sunt o umbră a lucrurilor viitoare. Să ne întrebăm: Este sabatul săptămânal o umbră a lucrurilor viitoare ? Da, căci a şaptea zi (al şaptelea mileniu) va fi domnia lui Cristos şi regatul de o mie de ani al păcii (2Petru 3:8-13).

Deci, dacă este o umbră a lucrurilor viitoare, atunci noi în prezent nu mai trebuie să-l ţinem; căci, noi credem că „trupul este al lui Cristos”, adică trupul, adunarea este a lui Cristos, şi noi avem totul deplin în El (Coloseni 2:8-10), prin urmare numai avem nevoie de lege (Coloseni 2:1-8). Tocmai ţinerea legii ne face să nu ne ţinem strâns unit de capul din care tot trupul este hrănit şi creşte (Coloseni 2:17-19)

Iar dacă poruncile privitoare: la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, sau lună nouă sau sabate”, erau umbra, realitatea pentru creştini este trupul lui Cristos în care sunt ascunse bogăţiile de cunoştinţă şi înţelepciune (Coloseni 2:3), care are totul în Isus, în care locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu, deci fără a mai avea nevoie de o complectare din afara Lui.

Evrei 7:11-12 – Acelaşi lucru despre ştergerea tuturor poruncilor din Vechiul Legământ, este subliniat şi în acest pasaj, unde se declară: „Dacă într-adevăr desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor, CĂCI PE TEMEIUL EI A PRIMIT POPORUL LEGEA, ce nevoie mai era să se ridice un alt fel de preot, după rânduiala lui Melhisedec, şi care nu a fost numit după rânduiala lui Aron ? Pentru că, fiind schimbată preoţia, TREBUIA  NUMAIDECÂT SĂ AIBĂ LOC ŞI O SCHIMBARE A LEGII.”

Să reflectăm sincer la această precizare: Pe ce temei a primit poporul Israel, legea? Pe temeiul preoţiei levitice. Care lege a primit-o pe acest temei, doar legea ceremonială? Nu, ci TOATĂ LEGEA (Exod 24:3-8). Ce s-a întâmplat cu preoţia lui Aron? A fost schimbată. Care este consecinţa schimbării preoţiei? S-a schimbat şi legea!

Deci este clar că creştinii trebuie să ţină nu legea abrogată; ci, legea Noului Legământ. Iar această lege o găsim în învăţăturile lui Cristos şi ale apostolilor, consemnate în Noul Testament.

Aceasta nu înseamnă că Vechiul Testament este de lepădat, ci înseamnă că numai poruncile reiterate în Noul Testament mai sunt valabile, sau înţelesul spiritual al legii, dat prin Duhul Sfânt.

Iar prin faptul că porunca de sabat nu este revigorată (re-poruncită) în Noul Legământ ca o obligativitate; în consecinţă, nu mai trebuie ţinută.

 

Care sunt consecinţele dăunătoare ale respectării sabatului?         

În primul rând, a reclădi lucrurile legii, te face călcător de lege (Galateni 2:18-21), şi te pune în postura de a lepăda harul lui Dumnezeu; ca şi cum, Cristos, nu a venit şi nu a împlinit legea punându-i astfel capăt (Galateni 4:4-5). Este ca şi cum Cristos ar fi murit degeaba, dacă îndreptăţirea este prin lege (Galateni 2:21); sau ca şi cum nu ar fi murit, ca să pună capăt legii (Coloseni 2:14; Efeseni 2:15; Romani 7:6).

Pentru o analiză mai amplă vezi cartea: „Care este ziua de odihnă ?”