În Noul legământ NU găsim ca vreo femei să aibă slujba de profet! Doar Izabela care îşi spunea ea însuşi „prorociţă”, dar care nu era în realitate, ci era o prorociţă falsă! – Apocalipsa 2:18-23.

În vechiul legământ au fost prorociţe, dar nu în noul legământ, unde slujba de proroc este asociată cu: rânduirea de apostoli (Fapte 13:1-4), cu conducerea bisericii (Fapte 15:22,Fapte 15:32; Efeseni 4:11), a da învăţături în biserică (Apocalipsa 1:1,Apocalipsa 1:11), a da îndemnuri în biserică (Fapte 15:32), ori femeia trebuie să tacă în biserică (1Corinteni 14:34). Apostolul Pavel sub inspiraţie, chiar în contextul prorociei spune:

Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă. Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea”.

Peste tot în Noul Testament, de la înfiinţarea bisericii se vorbeşte de proroci”, nicăieri în Noul Testament nu apare vreo referire la ‘prorociţe’ sau ‘profetese’! Chiar dacă găsim femei care prorocesc, ele prorocesc căci au darul profeţiei, nu slujba de profet.

Faptul că mişcarea adventisă o consideră profet pe Ellen White este un lucru în afara Noului Testament şi a creştinismului original, primar! Ca şi cum mişcarea adventistă ar fi vechi testamentară! Sub lege!

Dar pe lângă aceasta, faptul că ea a dat îndemnuri, sfaturi, la programe religioase a învăţat pe bărbaţi, arată că liderii adeventişti nu sunt oamenii lui Dumnezeu, conform cu 1Corinteni 14:34-38, unde se precizează: „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică. Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el? Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului. Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!”

Iată! Cine nu înţelege că această interdicţie este porunca Domnului, nu este nici proroc, nici om spiritual! Astfel atât liderii adventişti care girează această practică, precum şi adventişti care participă la o astfel de lucrare se descalifică ca oameni ai lui Dumnezeu!

În ce priveşte, textul din 1Corinteni 11:4,1Corinteni 11:5, acesta nu face referire la a proroci în adunare, titlul capitolului pus de Cornilescu: “Ţinuta în adunare” este greşit, şi nu face parte din Cuvântul lui Dumnezeu. Este o adăugire.

Astfel în 1Corinteni 11:4, se afirmă că femeile pot proroci dar cu capul acoperit. Astfel ne putem întreba: de unde reiese din 1Corinteni 11, că femeile pot proroci în adunare? Textul este adevărat că spune că pot profeţi, dar aici Pavel nu spune în adunare, căci atunci s-ar contrazice singur cu afirmaţia din 1Corinteni 14:29-35!

Prin urmare, aceste versete nu se contrazic ci se complectează. Adică în timp ce 1Corinteni 11, vorbeşte de femeile că pot prorocii, dar trebuie să o facă cu capul acoperit, 1Corinteni 14:34, textul arată excepţia, adică când femeile nu pot profeţii, nici chiar cu capul acoperit, şi anume „în adunări”. a) Contextul în care apostolul Pavel interzice ca femeile să vorbească, este tocmai cel al vorbirii în alte limbi şi al prorociei (1Corinteni 14:26-32), şi astfel face un contrast între bărbaţi, care puteau profeţii în adunare, femeile care nu puteau nici profeţii, nici vorbi în limbi ca rugăciune individuală (decât la rugăciunea în comun), nici interpreta limbile, nici să complecteze la cele spuse de profeţi. b) Elementul cheie, fraza cheie este „în adunări”. Astfel, chiar dacă anumite lucruri sunt îngăduite în altă parte, în adunare nu sunt îngăduite. c) Iar în această epistolă mai există un exemplu în acest sens: Când vorbeşte despre cei care vorbesc în limbi, ni se spune că cel care vorbeşte în limbi cu voce tare (în cadrul slujiri individuale pe rând, textul nu se referă la rugăciunea în comun), trebuie mai întâi să se asigure că există „în adunare”, unul care să tălmăcească. Iar dacă nu există unul care să traducă, atunci trebuie să tacă „în adunare”. Acelaşi cuvânt în greacă, ca şi atunci când le spune la femei să „tacă”. Ce face în altă parte, este problema lui! Dar el nu poate vorbi în limbi în adunare, în cadrul slujiri individuale pe rând, dacă nu este cineva care să tălmăcească aceea vorbire în alte limbi (1Corinteni 14:27,1Corinteni 14:28), atunci şi femeile trebuie să tacă chiar dacă primesc mesaje prin Duhul, căci duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. d) În v.33, se spune: „ca în toate Bisericile sfinţilor.” Adică, aceasta este practica generală în bisericile sfinţilor, adică: „Femeia să tacă în biserici ...”.  e) Ce nu este potrivit să facă în adunare, este în schimb foarte potrivit - şi chiar de dorit - să fie încurajat în alte locuri: în casă, de pildă. Dar v.35 accentuează încă o dată: „este ruşinos pentru femeie să vorbească în Biserică.” Deci dacă o femeia are darul de profeţie, să şi-l folosească, dar nu ,,în adunare”, adică la întrunirile programate ale adunării, ci în particular, în evanghelizarea ocazională a celor din lume, sau la unele întâlniri spontane. f) Creştinii evlavioşi au urmat tiparul din sinagogă, iar când Domnul nostru a fost adus la Templu de părinţii Săi, aceştia au fost întâmpinaţi de un proroc şi de o proorociţă. Prorocul a fost Simeon, care a prorocit. A urmat apoi Ana, prorociţă; şi a stat de vorbă cu părinţii Lui, şi în plus le-a spus că aşteaptă mângâierea Ierusalimului. Lucrul acesta era public. Se ştia că este o prorociţă; ea îşi desfăşura lucrarea în spaţiile deschise din curtea Templului. Respectiva prorociţă din Israel, nu prorocea ca parte a serviciilor de la Templu. De asemenea, nici nu era invitată în sinagogă să vorbească; de exemplu, să citească din Lege. Şi deci nu îşi practica darul în sesiunile formale, în strângerile formale ale sinagogilor; dar îşi folosea darul în public.

De asemenea, cele şapte fete ale lui Filip, care profeţeau, au urmat acelaşi mod de practicare a darului, folosindu-l nu la întrunirile adunării, ci în numeroase alte locuri: în casa lor proprie la întâlniri ocazionale, cât şi cu alte ocazii, asemenea lui Ana prorociţa.

Pe lângă toate acestea, nu este nici o contradicţie între 1Corinteni 11:5, şi 1Corinteni 14:34-37, deoarece când Pavel spune despre femei că trebuie să se roage şi să profeţească cu capul acoperit, el nu se referă strict la întrunirile adunării, doar traducătorii au creat această confuzie punând titlu la cap.11 din 1Corinteni „Ţinuta în adunări”, dar acest titlu nu apare în original, deci Pavel când vorbeşte de femei ce profeţesc vorbeşte de acest dar exercitat oriunde cu excepţia programelor organizate ale adunării.

Motivele pentru această interdicţie despre care vorbeşte Pavel prin cuvintele: ,,Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse,” sunt următoarele: 1. Apostolul Pavel aduce un prim argument: ,,cum zice şi Legea”, astfel El se raportează nu la o părere omenească, ci la principiul conducerii şi supunerii din Vechiului Legământ exprimat în spiritul întregii legi date de Dumnezeu nu de un om, sau de o împrejurare şi un context cultural.

2. Al doilea motiv pentru care femeile nu pot învăţa, vorbi, pune întrebări, este că făcând aşa îi eclipsau pe soţii lor, de aceea Pavel spune în continuare: ,,Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.”

3. Al treilea motiv prezentat la 1Corinteni 14:34-37 este că: ,,ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” Deci această interdicţie nu este părerea lui Pavel; ci, o poruncă a Domnului Isus. Iar în pasajul din 1Timotei 2:11-14, unde se prezintă aceiaşi interdicţie prin cuvintele: ,,Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.” ni se mai prezintă următoarele motive pentru ca femeile să nu înveţe în adunare:

4. Din cuvintele citate mai înainte reiese că o femeie care învaţă se ridică mai presus de bărbat şi astfel ea devine capul bărbatului şi astfel dă dovadă de nesupunere.

5. Un alt motiv este ,,Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva”. Deci motivul pentru care într-o adunare bărbatul trebuie să înveţe este că acesta a fost creat primul.

6. Iar ultimul motiv prezentat, este că ,,nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii”. Să nu uităm deci că Adam când a învăţat-o pe Eva porunca lui Dumnezeu, el a dat o învăţătură corectă făcând-o pe Eva să-şi însuşească porunca lui Dumnezeu despre fructul interzis (Geneza 2:16; 3:3), pe când Eva lăsându-se amăgită a călcat porunca şi l-a îndemnat pe Adam în mod greşit, atrăgându-l şi pe el în păcat (Geneza 3:6).

Iubite cititor, nu te lăsa amăgit de oameni care pretend că sunt “prorocii Domnului”, dar propovăduiesc, un alt Isus, o altă evanghelie, a căror lucrare nu se încadrează în Noul Testament, care îi fac pe oameni dependenţi de ei şi nu de Dumnezeu.

Dragă cititor tu ai totul şi deplin în Cristos, de El ai nevoie ca: Profet, Învăţător, Păstor, Domn! Caută-L pe El, care este capul oricărui bărbat (1Corinteni 11:3). Şi Îl îşi va învăţa oile şi le va duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă!