Există secte ce susţin că cineva care a căzut din credinţă, trebuie chipurile: „rebotezat”!!! De pildă, Ellen G. White sprijină rebotezarea pentru cazurile în care membrii bisericii au căzut în apostazie şi au trăit în aşa fel, încât credinţa şi principiile bisericii au fost încălcate în mod public. În cazul reconvertirii şi cererii de a redeveni membri, ei trebuie să intre în biserică aşa cum au intrat la început, prin botez. (Evangelism, pag. 189, 197).

Argumentul lor este Fapte 19:1-7, unde 12 bărbaţi ucenici ai lui Ioan Botezătorul, care erau botezaţi cu botezul pocăinţei, ei au primit sfatul lui Pavel şi s-au botezat în Numele Domnului Isus. Însă aici nu este vorba de un creştin ce se rebotează, ci de oameni din religia iudaică care s-au botezat şi au devenit creştini.

Conform Scripturilor, întreg poporul Israel trebuia să se căiască de călcările de lege a vechiului legământ şi să primească botezul lui Ioan (Luca 1:17,Luca 1:77). Botezul lui Ioan, a avut trei scopuri: 1) Prin botezul lui Ioan, Israelul i s-a dat posibilitatea, de a se pocăi şi a primi iertarea păcatelor pentru abaterile de la legea lui Dumnezeu (Matei 3:6; Marcu 1:4,Marcu 1:5; Luca 1:68-77; 3:3-6), 2) un al doilea scop al botezului lui Ioan era ca ei să creadă în Cel ce urma să vină, adică în Mesia (Fapte 19:4), şi 3) un al treilea scop, pregătirea unui popor curăţit de călcările de lege, un popor înţelept, ascultător, şi care să-l accepte pe Mesia (Maleahi 4:5,Maleahi 4:6; Luca 1:15-17).

Domnul Isus prin învăţătură şi exemplul Său a făcut discipoli sau ucenici şi apoi pe aceşti i-a botezat în apă în Numele Lui, pentru ca aceştia să-i aparţină Lui, căci erau ucenicii (discipolii) Lui. La un moment dat ucenicii lui Ioan se plâng lui Ioan, că Isus botează şi „că toţi vin la El”, Ioan însă declară: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer” (Ioan 3:26,Ioan 3:27), el mărturiseşte că lucrarea lui Isus şi succesul Lui vine de la Dumnezeu. Ioan mai mărturiseşte: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30), lucrarea lui Ioan de a-i boteza pe cei ce se pocăiesc de călcarea legii lui Moise era pe sfârşite, el ştia că Isus şi lucrarea Lui trebuia să crească, pe când Ioan şi lucrarea Lui trebuie să scadă.

Botezul lui Isus era ceva diferit de botezul lui Ioan, prin botezul lui Ioan deveneai ucenic al lui Ioan Botezătorul (Matei 9:14; 14:12; Ioan 3:25-27), prin botezul lui Isus deveneai ucenic al lui Isus (Ioan 4:1), şi primeai Spiritul Sfânt în botez (Ioan 3:5; Tit 3:5). Botezul lui Ioan, avea legătură doar cu Israelul şi cu vechiul legământ (Luca 1:16,Luca 1:77), botezul poruncit de Isus are legătură cu noul legământ şi cu oameni din orice naţiune (Fapte 2:38,Fapte 2:39; 10:44-48).

Un alt argument al lor este reconsacrările lui Israel. Legământul poporului Israel a fost reînnoit de Iosua pe Muntele Garizim (Iosua cap. 23-24); reînnoit de Ilie (1Regi 18:36-37); reînnoit de Regele Asa (2Cronici 15:10-12); reînnoit de Regele Iosia (2Regi 23:1-3); reînnoit de Ezra şi Neemia (Neemia cap. 9), însă de fiecare dată când naţiunea lui Israel s-a căit de păcate, de călcarea legământului, şi şi-au înnoit legământul, ei nu au mai făcut lucrarea de intrare în legământ de la Muntele Sinai descrisă în Exod cap. 24.

Astfel Biblia nu învaţă de o „rebotezare”, sub nici o formă.

Această lucrare a fost inventată de cei cu inima necurăţită prin adevărul divin!

 

Biblia este clară:

Efeseni 4:5 SCC: un Domn, o credinţă, un botez”. Iată există un singur botez, după cum există o singură credinţă şi un singur: Domn! Dacă ar fi mai multe botezuri ar însemna mai multe credinţe şi mai mulţi Domni!

Botezul în apă este renaşterea (comp. 1Petru 1:3 cu 3:21). Domnul a explicat despre naşterea de sus: „Iesus a răspuns: adevărat! Adevărat îţi zic: dacă cineva nu are să fie născut din apă şi Spirit, nu poate intra în Regatul Zeului” Ioan 3:5 SCC. Deci naşterea de sus din apă şi Spirit este o singură naştere spirituală! Nicăieri Biblia nu învaţă de mai multe naşteri din nou!!!

Un copil bolnav nu mai trebuie să se nască din nou din mama lui ca să se vindece, tot aşa un credincios, care poate a fost copil spiritual şi a căzut, el are nevoie de vindecare nu de renaştere, după cum este scris: De aceea, ridicaţi mâinile lăsate în jos şi genunchii paralizaţi, şi faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre; pentru ca ce este şchiop să nu fie scos din încheietură, ci mai degrabă să fie vindecat”Evrei 12:12,Evrei 12:13, SCC.

Un alt exemplu care ne poate ajuta să înţelegem situaţia celui căzut spiritual este un atlet care cade pe o pista de alergare, el nu revine la linia de start; ci, se ridică şi continuă alergarea.

În mod similar sfătuieşte Domnul prin Pavel: De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de martori, lepădând orice povară şi păcatul cel înfăşurându-ne uşor; să alergăm cu perseveranţă în alergarea cea stându-ne înainte, privind la Iesus; Începătorul şi Desvârşitorul credinţei; care pentru bucuria cea stându-I înainte, a răbdat o cruce, dispreţuind ruşine, şi S-a aşezat la dreapta tronului Zeului. Cugetaţi dar la Cel răbdând de la cei păcătoşi o vorbire contrară către El; ca să nu obosiţi, fiind descurajaţi în sufletele voastre”Evrei 12:1-3, SCC.

Cel ce aleargă în cursa creştină, indiferent că cade sau oboseşte, slăbeşte, el trebuie să privească la Domnul să să se ridice, să lepede poverile şi să persevereze alegând pe calea îngustă, el nu revine la linia de start, ci se ridică şi continuă alergarea de unde a căzut.