La ora actuală, mai multe grupări religioase spun că țin legea lui Moise (de la Exod la Deuteronom), cum ar fii: evreii, “evrei mesianici”, adventişti, adevntiști independenţi, adventiști dizidenţi, adventiști reformişti, baptişti de Ziua a Şaptea, penticostali de Ziua a Şaptea, „Biserica lui Dumnezeu” de Ziua a Şaptea şi alte „biserici” de Ziua Şaptea, și care învață că numai așa vom primi viața veșnică!

Însă dacă legea era bună pentru a ajunge la îndreptățire, la perfecțiune, la viață veșnică, de ce Dumnezeu spune prin profetul Ezechiel 20:25, BC: “Ba încă le-am dat şi legi cari nu erau bune, şi porunci prin cari nu puteau să trăiască?

Conform acestui Cuvânt a lui Dumnezeu, legile și poruncile date lui Israel prin Moise nu erau bune, nici nu puteai trăi dreptatea prin ele, de ce?

Evreul Saul care era așa cum recunoaște chiar el în Filipeni 3:5, SCC: eu, circumcis a opta zi; din neamul lui Israel; din tribul lui Beniamin; evreu din evrei; după lege, fariseu” și care conform cu Galateni 1:14, SCC, mai spune: „înaintam în iudaism mai mult decât mulţi de o vârstă cu mine din neamul meu, fiind zelos din belşug pentru tradiţiile mele părinteşti”.

Și care a devenit ulterior apostolul Pavel, explică de ce legea nu era bună, în Romani 7:9-25, SCC: Iar eu trăiam cândva fără lege; dar venind porunca, păcatul a înviat, iar eu am murit. Şi porunca, cea pentru viaţă, acesta s-a dovedit a fi pentru moarte. Pentru că, păcatul, luând ocazie prin poruncă, m-a amăgit; şi prin el, m-a omorât.  Aşa că, legea este sfântă, şi porunca este sfânt şi drept şi bun. Deci ceea ce este bun mi-a făcut moarte? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate: păcat, mi-a lucrat: moarte prin ce este bun; pentru ca; păcatul să se facă, prin poruncă, peste măsură de păcătos. Pentru că ştim că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat. Pentru că nu recunosc ceea ce lucrez. Fiindcă ceea ce vreau, aceasta nu făptuiesc; ci, ceea ce urăsc, aceasta fac. Iar dacă ceea ce nu vreau, aceasta fac; sunt de acord cu legea, că este bună.  Dar acum nu mai lucrez eu aceasta; ci, păcatul, cel locuind în mine. Pentru că ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun; fiindcă voinţa este prezentă în mine, dar a lucra binele, nu. Pentru că nu fac un bine, pe care îl vreau; ci, un rău, pe care nu îl vreau, aceasta făptuiesc.  Dar dacă aceasta fac, ceea ce nu vreau, nu mai lucrez eu aceasta; ci, păcatul, cel locuind în mine. Aşadar, în mine, cel vrând să fac binele găsesc legea că în mine răul este prezent. Pentru că după omul dinăuntru, îmi place de legea lui Dumnezeu, dar vâd în mădularele mele altă lege, războindu-se împotriva legii minţii mele, şi captivându-mă în legea păcatului, cea fiind în mădularele mele. Eu sunt un om nenorocit! Cine mă va izbăvi din corpul morţii aceasta? Mulţumire însă lui Dumnezeu, prin Iesus Christos, Domnul nostru!...”. Și în Romani 8:1-2, SCC: „Aşadar, acum nu este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Christos Iesus. Pentru că legea Spiritului de viaţă în Christos Iesus, m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii”.  

Apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu (2Timotei 3:16), explică de ce legea nu era bună, el vorbește de 3 epoci din viața omenirii:

1) Prima epocă de la Adam la Moise când nu era o lege scrisă și implicit condamnarea păcatului era doar a conștiinței nu a unei legi scrise.

2) A doua epocă de la Moise până la Mesiah, când prin Moise s-a dat legea cu cele peste 600 porunci, și atunci ceea ce părea a fi bun și spre viață, a dus la moarte deorece omul fiind păcătos nu a reușit să împlinească în totalitate legea cu toate restricțiile ei, astfel: porunca, cea pentru viaţă, acesta s-a dovedit a fi pentru moarte”!  Astfel deorece plata păcatului este moartea (Romani 6:23), neascultarea perfectă față de legea divină ducea la pedeapsă și moarte!

Însă care a fost soluția lui Dumnezeu?

3) A treia epocă a omenirii este de la venirea lui Iesus Mesiah (Christos) și care ne-a izbăvit de corpul morții, de carnea păcătoasă prin crucea Sa prin care a fost pedepsit o dată pentru totdeauna pentru păcatele noastre, și prin care putem obține iertarea lui Dumnezeu, dar și prin cricumcizia lui Christos din botezul în apă, unde am fost dezbrăcați de corpul cărnii păcătoase (Coloseni 2:11-12), și am fost înviați la viață, nu ca să mai ținem legea; ci să devenim a lui Christos nu a lui Moise!

Așa cum explică Dumnezeu prin Pavel în Coloseni 2:13-17, SCC: “El v-a făcut vii împreună cu El, iertându-vă toate greşelile; ştergând înscrisul cu poruncile împotriva voastră, care ne era potrivnic, şi l-a înlăturat din mijloc, prionindu-l pe cruce; dezarmând conducerile şi autorităţile, le-a expus în mod public, triumfând asupra lor prin ea. Deci să nu vă judece cineva privitor la mâncare şi privitor la băutură, sau privitor la sărbătoare, sau la lună nouă, sau la sabate;  care sunt o umbră a celor viitoare, dar corpul este al lui Christos”.

Dumnezeu a șters înscrisul ce conținea toate poruncile cele 613 (Exod 24:1-8), căci ele “nu erau bune, şi porunci prin cari nu puteau să trăiască” oamenii, și le-a șters nu pentru ca noi să revenim doar la legea conștiinței, care exista și înainte de Moise și care funcționa la națiunile păgâne care nu aveau o lege scrisă de la Dumnezeu (Romani 2:13-15); ci, ca noi să ascultăm de Christos, Mijlocitorul Noului Legământ care ne-a dat o lege cu peste 100 de porunci în Scripturile Creștine!

Astfel nimeni să nu ne judece că nu ținem lucrurile din vechiul legământ ca cele privitoare la mâncare, băutură, sărbători și sabate, ele fiind o umbră a lucrurilor viitoare, din mileniu pe pământ (Isaia 66:23; Zaharia 12:17-21), dar acum în epoca actuală (de la prima venirea a Fiului până la a doua venire în glorie), noi ca adunare, ca corp a lui Christos, suntem a Lui, și păzim ceea ce El a primit de la Tatăl (Ioan 8:28,Ioan 8:38) și ne-a poruncit fie în Evanghelii fie prin apostoli prin Scripturile Creștine! – Fapte 1:2-3; 1Corinteni 11:3,1Corinteni 11:23.