Matei 5:42, SCC: „Celui cerându-ţi, dă-i; iar pe cel vrând să se împrumute de la tine, nu îl refuza”.

 

Cultele și grupările religioase, neavând lumina adevărului, înțeleg Biblia în mod greșit, căzând dintr-o extremă în alta, fiindcă sunt conduse de spirite demonice care învață învățături stricate (1Timotei 4:1-2). Dacă uneori ele cad în extrema toleranței față de păcat numind răul: bine, alteori ele cad în extrema unei neprihăniri false, condusă de spiritul morții și care duce la extenuare și cădere.

Un astfel de caz este Matei 5:42, prima parte a versetului: „Celui cerându-ţi, dă-i”, majoritatea cultelor și grupărilor religioase înțeleg acest verset astfel: dacă cineva fie credincios sau din lume îți cere bani, obiecte sau alte lucruri, creștinul este obligat să dea potrivit cerererii celui care îi cere!

Bineînțeles că în practică în majoritatea cazurilor, membrii cultelor nu respectă această interpretare, așa ca și în alte cazuri de interpretări biblice, ei nu își respectă propriile interpretări, și nici nu au cum căci ele sunt date de demoni nemiloși nu de Dumnezeu prin Spiritul Lui!

 

Aceasta a vrut să învețe oare Christos?

Există oameni care doresc un câștig material de la noi folosindu-se de cereri de viclenie ca să aibă un câștig material necuvenit (citește: Tit 1:11; 2Petru 2:3), pe care apoi îl risipesc (comp. cu Iacob 4:3) sau doresc doar să ispitească să ne pună la încercare ca și Satan (Matei 4:4-10).

În realitate, spiritul morții se folosește de lăcomia oamenilor ca să obțină fără muncă: bani sau alte bunuri materiale, foloase necuvenite și chiar se folosesc de acest verset unii oameni care îl cunosc, ca să obțină bani sau lucruri, dar ei în realitate sunt conduși de lăcomia spiritul morții și a locuinței morților care este descrisă în Proverbe 30:15-16, SCC: “Lipitoarea are două fiice: „Dă! Dă!“ Sunt trei lucruri niciodată sătule, patru care nu zic „Este de ajuns!“: Locuinţa morţilor şi pântecele steril, pământul care nu se satură de apă şi focul care nu zice: „Este de ajuns!“

Observați locuința morților nu este niciodată sătulă, lăcomia ei nu are margini și se folosește chiar de Biblie ca să înșele oamenii, și apoi ca toți, adică și cel ce dă și cel ce cere, să cadă în ghearele ei, cel ce dă la un timp poate obosi chiar și cârti, răzvrăti, iar cel ce cere se poate obișnui așa fără muncă, transformându-se în timp după natura demonică a morții, așa cum sunt de pildă cerșetorii!

Noi știm că nici un om cu adevărat drept și credincios nu cerșește (Psalm 37:25)!

Creștini vor fi darnici, milostivi și binefăcători după cum voiește Dumnezeu, nu după spiritele demonice care îi călăuzesc pe cerșitori, din care unii hulesc pe Dumnezeu și Numele prețios al Domnului nostru, folosindu-se de el în scopuri egoiste!

Creștini vor fi conduși de Spiritul lui Dumnezeu și domeniul dărniciei, miloseteniei și binefacerii (Romani 8:14). Odată cineva a spus: că nu avem nevoie de călăuzire divină, că dragostea noastră trebuie să ne călăuzească! Oare este dragostea noastră mai mare ca dragostea lui Dumnezeu? Ca să ne poată călăuzi ea? Cu siguranță că dragostea Lui manifestată prin Spiritul Sfânt trenuie să ne conducă în acțiunile de binefacere (2Corinteni 13:14; 2Timotei 1:7).

 

Atunci care este sensul lui Matei 5:42?

Textul din Matei 5:42, SCC: „Celui cerându-ţi, dă-i; iar pe cel vrând să se împrumute de la tine, nu îl refuza”, se referă la relațiile din poporul Israel, în care un evreu care poate împrumuta să de-a împrumut: celui sărac din națiunea Israel!

De fapt partea doua a versetului nu se poate aplica în cadrul comunității creștine, deorece creștinii nu i-au cu împrumut de la nimeni (Romani 13:8).

Apoi din contextul textului și al predicii de pe Munte, vedem cum Iesus vorbeau cu evreii și cu discipolii Lui proveniți dintre evrei, și lor le dă aceste învățături (Matei 5:1; Matei 5:33-35,Matei 5:41-47).

În timpul Domnului Iesus existau evrei săraci, așa cum a fost scris: Pentru că, totdeauna pe cei săraci îi aveţi cu voi…” (Marcu 14:7, SCC), și conform poruncii din Deuteronom 15:7-11, cei din Israel mai înstăriți trebuiau să îi ajute pe cei săraci, dându-le împrumut fără dobândă!

Domnul Iesus știa că cărturarii, fariseii și alții bogați au devenit nemiloși și nu mai împrumutau pe cei săraci, așa cum a fost porunca din Deuteronom 15:7-11, GBV 2001: “Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta”. Și de aceea El le-a adus aminte dragostea frățească prin legea divină care avea grijă de frații lor evrei sărcaci, ca să de-a celui ce le cere împrumut, și să nu-l refuze pe un evreu sărac care are nevoie de ajutor material.

Domnul și învățătorul Iesus i-a învățat pe discipolii Lui evrei și pe mulțimile din Israel care Îl ascultau ca să nu urmeze exemplul fariseilor și al vameșilor care le făceau bine doar celor din tagma lor, ci El le dă sfatul: Pentru că, dacă iubiţi pe cei iubindu-vă, ce plată aveţi? Oare nu fac şi vameşii la fel? Şi dacă aveţi să salutaţi numai pe fraţii voştri, ceva deosebit faceţi? Nu fac şi naţiunile la fel? Voi deci, fiţi perfecţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc este perfect” (Matei 5:46-48, SCC).