Proverbe cap. 8 - Cine este Înţelepciunea din acest pasaj? Este ea din Veşnicie?

Cine este Înţelepciunea din acest pasaj?

Proverbe 8:12,22-23 BC: „Eu, Înţelepciunea...Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie...”.

Ieremia 10:12: „Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.”

Evrei 11:3: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

În aceste pasaje, agentul prin care Dumnezeu a creat, nu pare a fi o persoană diferită de Dumnezeu; ci, anumite atribute, facultăţi sau capacităţi ale lui Dumnezeu Tatăl. Din aceste pasaje, s-ar desprinde că Cuvântul, Înţelepciunea, Puterea şi Priceperea nu ar fi o persoană distinctă de Tatăl; ci, atribute ale Tatălui sau o manifestare a Lui în exteriorul Lui.

Însă sunt alte pasaje care indică că Înţelepciunea, Cuvântul şi Puterea, este o persoană distinctă de Dumnezeu: Isus Cristos (1Corinteni 1:24; Ioan 1:1-3; 1Ioan 1:1-3; Apocalipsa 19:13), care a devenit carne şi om (Ioan 1:14).

Acuma noi trebuie să credem ambele afirmaţii ale Bibliei, Logosul este şi o manifestare a Tatălui şi o persoană distinctă de Tatăl. Logosul, Înţelepciunea, Puterea ca atribute au existat din totdeauna în Tatăl, însă ele au ieşit sau ţâşnit din Tatăl prin cuvânt şi suflare, şi astfel s-a născut Logosul persoană, care pe de o parte, este o prelungire a Fiinţei lui Dumnezeu, o manifestare a lui Dumnezeu; pe de altă parte este o fiinţă divină distinctă de Dumnezeu Tatăl.

Astfel Isus a fost deopotrivă Cuvântul şi Fiul. Aceste două descrieri se suplimentează una pe cealaltă. A te gândi la Isus Cristos doar ca şi Cuvânt, ar putea sugera doar o facultate a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, a te gândi la El doar ca Fiu ar putea să ne limiteze concepţia despre El. Când cei doi termeni sunt combinaţi, dă naştere la o persoană care este şi distinctă de Tatăl şi o exprimare a Tatălui în afara Lui, exprimată prin Fiul. 

Fiul este născut din Tatăl şi exprimă calităţile acestuia, aceasta nu însemnă că Tatăl acuma, deoarece a născut pe Cuvântul, Înţelepciunea şi Puterea, este lipsit de aceste atribute, cum cred unii. Dumnezeu Tatăl a vorbit, a rostit cuvinte şi fără intermediari, ca şi în următoarele cazuri: botezul lui Isus (Matei 3:17); la muntele schimbării la faţă (Matei 17:5); şi în templu (Ioan 12:27-28). Prin urmare, Tatăl despărţit de Fiul nu este lipsit de Cuvânt, Înţelepciune, Pricepere şi Putere.

Este Înţelepciunea din veşnicie?

În Proverbe 8, se vorbeşte de Înţelepciunea lui Dumnezeu, trinitarienii la fel ca şi alţii, cred că acest capitol se referă la Isus în existenţa preumană.

Despre această Înţelepciune se spune că este „din veşnicie”, şi dacă se referă la Fiul în existenţa preumană atunci şi Fiul este din veşnicie.

Totuşi trebuie precizat că expresia pentru: „veşnicie”, în limba ebraică este: „olam”, care are următoarele înţelesuri conform cu lexicoanele de limba ebraică: perioadă lungă; lungă durată; zile din vechime; antichitate; vechi; perpetuu; veşnic; pentru totdeauna; timp indefinit, secol.

În unele texte cuvântul „olam”, are sens de etern, pentru totdeauna (vezi: Deuteronom 32:40; Psalm 90:2, etc.), dar în altele are sensul de: timp îndelungat, sau de durată, de vechime dar nu etern (vezi Exod 21:6; Isaia 63:9,11; compară Exod 31:16 cu Coloseni 2:16; compară şi Numeri 25:13 cu 1Samuel 2:30-35; 1Regi 2.27; compară Exod 29:9 cu Evrei 7:12).

Ce sens are ‚olam’ în acest pasaj? Având în vedere că „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui”, el nu poate fi veşnic, deoarece Înţelepciunea a fost făcută, şi născută (v.25), fiind prima dintre lucrările lui Dumnezeu.

În textul ebraic sunt două cuvinte care pot crea dificultăţi de interpretare: este vorba de cuvântul: „qanah”, care are sensurile: 1. a crea: (subiectul Dumnezeu) Geneza 14:19;  Psalm 139:13; Exod 15:16; Deuteronom 32:6; Psalm 78:54; 2. a produce (subiectul Eva) Geneza 4:1. Versiunile biblice traduc acest cuvânt cu: a crea, a produce, a face, a forma, a concepe, a poseda, a avea. Astfel problema ridicată de acest cuvânt este, cum trebuie tradus: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui” (BC; BO), sau „Domnul mă avea la începutul căilor sale” (BCR, BB 2001)?

Contextul însuşi ne oferă sensul corect, căci în context se vorbeşte de faptul că Înţelepciunea a fost „născută” (v.25), ceea ce nu sugerează o existenţă veşnică; ci, se potriveşte mai bine cu sensul: făcut decât că Dumnezeu o avea în afara Lui din veşnicie.

O dovadă în plus, este traducerea Septuagintei, traducătorii evrei care au tradus Scriptura V.T. în greacă au tradus, v.22: „Domnul m-a creat din început cale a Sa pentru lucrările sale.”

V.23: „Înaintea epocii M-a fundat în început.”

Iar în Biblia de la Blaj 1795, tradusă după Septuaginta redă Proverbe 8:22,23: „Domnul m-au zidit pre mine început căilor Sale, spre lucrurile Sale.  Mai înainte de veaci m-au întemeiat pre mine, întru început, mai înainte de a face pământul”

Biblia Ortodoxă care se bazează pe Septuaginta redă asemănător:  „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.” (Proverbe 8:22-25).

Astfel în contextul celorlalte lucruri făcute din Proverbe 8:22-31, înţelepciunea este şi ea „făcută” sau „produsă”, „adusă în existenţă”, dar înainte de acestea, ea este PRIMA, anumite versiuni  spun „prima dintre lucrările Lui”. Bineînţeles aici este vorba de Înţelepciunea ieşită din Tatăl, altfel va trebui sa credem ca Dumnezeu şi-a creat înţelepciunea pe când nu o avea!?! Este vorba de o naştere a Înţelepciunii (persoană) din Înţelepciunea Tatălui, în afara Tatălui deviind Fiul lui Dumnezeu numit şi Cuvânt (Ioan 1:1-3) şi Înţelepciune (comp. cu 1Corinteni 1:24).

Al doilea cuvânt problemă, este expresia: „nâsak”, tradusă de unii cu „aşezată”, „întemeiată” de alţii cu „unsă”, însă nici acest cuvânt nu schimbă datele problemei, această ungere sau aşezare are loc „în început” (Septuaginta), deci nu putem vorbi că Înţelepciunea nu are început sau că ea este din totdeauna, o dată ce ea a fost: făcută, născută, fundată.

În concluzie, acesta pasaj nu susţine că Fiul este din totdeauna, şi că nu are început; ci, susţine tocmai contrariul, că Isus are un început, fiind ‚zidit’, ‚întemeiat’, ‚născut’, şi ‚a luat fiinţă’, „la început”.