1Ioan 5:16-17 - Care este păcatul care nu este spre moarte, dar păcatul spre moarte?

„Dacă cineva are să vadă pe fratele lui păcătuind un păcat nu spre moarte, să ceară; şi El îi va da viaţa, pentru cei păcătuind nu spre moarte. Este un păcat spre moarte, nu despre acela spun să se roage. Orice nedreptate este păcat, dar este păcat nu spre moarte” – 1Ioan 5:16-17, SCC.

Conform Biblie toate păcatele duc la moarte spirituală (Iacob 1:15). Însă atunci când pentru un păcat se poate obţine iertarea, în final se dovedeşte că el nu este un păcat spre moartea veşnică! Însă pentru păcatele care nu se obţine iertarea, acela este un păcat spre moarte! Iar atunci când cineva a comis un păcat ce duce la moarte, acel păcat nu mai are ispăşire, omul respectiv are un păcat veşnic!

Un păcat nu mai are ispăţire atunci când agentul de sfinţire, regenerare nu mai lucrează! Spălarea de păcate se realizează prin sângele şi Spiritul Sfânt (1Petru 1:2). Unde nu lucrează Spiritul Sfânt, nu lucrează nici sângele Domnului!

Astfel păcatul spre moarte, este hula împotriva Spiritului Sfânt!

De ce hula Spiritului nu se mai iartă? – Matei 12:31-32; Marcu 3:29; Luca 12:10.

Deoarece, noi ajungem la Cristos Mijlocitorul prin Spiritul Sfânt (1Corinteni 12:3). Iar atunci când Spiritul este hulit, el nu mai mijloceşte la Cristos pentru aceea persoană, nu mai transmite rugăciunile acelei persoane! Astfel Spiritul Sfânt nu se va lupta pururea cu omul să-l convingă pe calea dreptăţii (comp. cu Geneza 6:3). El din Spirit al dreptăţii nu va deveni „Spirit de tolereanţă sau de îngăduinţă” pentru oamenii încăpăţânaţi!

Dumnezeu nu-şi va schimba legea Sa pentru salvarea oamenilor; ci, oamenii trebuie să-şi schimbe inima după legea divină (Proverbe 28:9).

La fel ca în vechime, Dumnezeu îi spune la Ieremia să nu se mai roage şi să nu mai mijlocească pentru poporul Israel (Ieremia 7:16; Ieremia 11:14; Ieremia 14:11), deoarece poporul era incorigibil la îndurarea divină care le-a fost arătată. Citeşte descrierea atitudinii şi acţiunilor lor, cât şi declaraţiile lui Dumnezeu cu privire la ei din Ieremia 7:1-18,24,26-28; Ieremia 11:8,13-15, pentru a înţelege ce înseamnă păcatul care duce la moarte. De asemenea vezi şi Numeri 15:30; Deuteronom 21:18-21; Deuteronom 29:19-20; Psalm 18:21.

Prin urmare, nici un creştin nu se va mai putea ruga prin Spiritul Sfânt pentru acel om.

În contrast însă, când un frate păcătuieşte, dacă este un păcat care poate fi iertat (adică nu duce la moarte), Spiritul ne va permite să ne rugăm pentru acel frate.

Toate păcatele duc la moartea spiriuală, însă din punct de vedere al finalului, unele nu duc la moarte deorece în om se găseşte căinţă, acel om mai are harul iertării, iar el este iertat de aceea se numeşte: „un păcat nu spre moarte”.

În contrast omul care nu mai poate fi iertat a făcut păcatul spre moarte! Acest păcat este hula împotriva Spiritului şi el se manifestă prin împietrirea inimii la corecţiile Spiritului, care pot fi pentru anumite faptă carnale sau atitudini rele, sau apostazie (1Ioan 2:18-19; 2Ioan 7-11; 1Ioan 2:15-17).

Omul devine atât de încăpăţânat încât a ajuns incorigibil la măsura harului lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu-şi schimbă natura pentru salvarea omului! El rămâne şi îndurător şi drept, El nu-şi anulează unele atribute pentru om!!!

Omul trebuie să-şi schimbe natura pentru salvarea lui, acceptând sfatul şi mustrarea care sunt calea vieţii (Proverbe 6:23). Omul care nu ascultă sfatul şi mustrarea, se va încăpăţâna, el va pieri (Proverbe 29:1).