Când poruncile nu sunt grele ?

„Pentru că aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ţinem poruncile Lui.

Şi poruncile Lui nu sunt grele” - 1Ioan 5:3 (GBV 2001).

Mulţi oameni citesc acest pasaj şi când Îl citesc sunt de acord cu această afirmaţie, dar în încercări, viaţa de ascultare faţă de Dumnezeu nu mai este uşoară, ba chiar este grea. Mulţi chiar spun că este „foarte greu” să te lepezi pe sine să iei crucea şi să-L urmezi pe Domnul!

Acum întrebarea care se ridică dacă suntem sinceri este: sunt grele poruncile sau nu sunt grele?

Creştinii adevăraţi nu pot trăi în minciună, într-o viaţă duplicitară, ei nu pot predica în public că poruncile nu sunt grele, dar în particular să se plângă la alţi fraţi că viaţa de ascultare este grea!

Oamenii din grupările religioase trăiesc de multe ori în minciună, de la amvon spun una şi în particular sau în trăirea lor spun alta, dar creştinii adevăraţi nu sunt aşa!

În primul rând, trebuie să vedem în ce context a afirmat apostolul Ioan însuflat de Spiritul Sfânt că „poruncile Lui nu sunt grele” ?

În capitolul precedent, apostolul Ioan tratează despre dragostea lui Dumnezeu faţă de noi şi dragostea noastră faţă de El, ajungând la concluzia: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica; pentru că frica poartă cu ea chinul şi cine se teme nu este împlinit în dragoste” (1Ioan 4:18 GBV 2001).

Iată că cel care Îl urmează pe Cristos poate ajunge să fie desăvârşit sau perfect în dragoste, în aceea situaţie omul nu mai are frica de pedeapsă, motivaţia lui în ascultarea faţă de Dumnezeu este doar dragostea!

Pentru acel om perfect în dragoste care iubeşte pe Dumnezeu în toată inima lui, cu tot sufletul lui, cu toată mintea lui şi cu toată puterea lui, pentru el poruncile nu sunt grele!

Unii oamenii nu au frică de pedeapsă din trufie, obrăznicie, nu că au ajuns desăvârşiţi!

Cum putem ştii când cineva a ajuns desăvârşit?

El împlineşte toate poruncile cu bucurie şi fără să se plângă! În el este dragoste desăvârşită ca cea descrisă de Pavel când a scris: „Dragostea este îndelung – răbdătoare, plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu este iute la mânie, nu socoteşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul, suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate”. – 1Corinteni 13:4-7 (GBV 2001).

Iar cine rabdă toate a ajuns desăvârşit, căci în Iacob 1:3,4 (GBV 2001), se spune: „ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic”. Atunci când un om este desăvârşit, întreg, fără a duce lipsă de nimic, el are bucurie deplină, el poate împlini toate poruncile şi pentru el poruncile nu sunt grele!

Pentru un om care nu a ajuns desăvârşit în dragoste şi care mai are mândrie, iubire de sine, înţelepciune firească, pentru un astfel de om poruncile sunt grele.

Ilustrare:

O maşină care are direcţia dereglată şi trage spre stânga, nu merge uşor spre dreapta, numai când maşina este reglată perfect, este uşor a merge în direcţia bună.

De aceea Biblia ne sfătuieşte:

„După ce v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, spre dragoste frăţească neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din inimă curată” – 1Petru 1:22 GBV 2001.

Cu cât ne vom lepăda de noi pe baza Cuvântului adevărului şi vom asculta cu atât va fi mai uşor să păzim poruncile Lui! Cu cât mai avem iubire de sine, cu atât va fi mai greu să păzim poruncile şi să-L urmăm pe Cristos (vezi: Matei 16:24).

Se merită să luptăm căci într-o zi putem ajunge desăvârşiţi în dragoste, în răbdare, şi atunci îndiferent de situaţia în care suntem vom fi împliniţi, şi vom avea bucurie deplină şi viaţă din belşug (Ioan 10:10; 15:10-11). Doar atunci vom avea viaţa din belşug, când vom fi  „desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic”.

Dar chiar dacă nu am ajuns desăvârşiţi în dragoste şi chiar dacă uneori este greu (1Corinteni 9:27), luptându-ne şi dându-ne toată silinţa vom demonstra că Îl iubim pe Dumnezeu şi vom ajunge într-o zi la desăvârşirea în dragoste (2Petru 1:5-11).