Eşti tu cu adevărat creştin ?

Mulţi cred că dacă s-au născut într-o ţară în care cultul majoritar se numeşte „creştin” sunt şi ei „creştini”! Mulţi cred că dacă frecventează duminica un locaş de cult sunt creştini! Mulţi cred că dacă ei citesc Biblia sunt „creştini”! Care este realitatea, cum putem distinge un creştin adevărat de unul nominal? Foarte mulţi oameni sunt „creştini” doar cu numele fără a fi în realitate! Aşa cum de pildă unii oameni au numele de familie: „Croitorul”, dar ei nu sunt croitori!

În Sfânta Scriptură găsim câteva semene ale adevăraţilor creştini după cum urmează:

DRAGOSTEA:

Faţă de Dumnezeu: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu totsufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” Iar ,,dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilorLui. şi poruncile Lui nu Sunt grele” (Matei 22:37; 1Ioan 5:3). Creştinii adevăraţi păzesc poruncile din noul legământ, date de Dumnezeu prin Domnul Isus şi prin apostoli. 

Faţă de fraţii de credinţă:  ,,Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35). Se iubesc membrii grupării tale religioase aşa cum i-a iubit Cristos pe ucenicii Săi? Adevăraţii creştini au o astfel de iubire!

Faţă de semeni:  „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39). ,,De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea, deci, este împlinirea Legii.” (Romani 13:9-10).

Faţă de duşmani: ,,Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine…Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaşi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri;…Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:38-48).

Astfel, iubind după cum ne-a învăţat Domnul, nu vom lua parte la conflictele dintre naţiuni, căci ne vom iubi chiar şi duşmanii răspunzând cu bine la rău lor (Matei 5:39-44; Luca 6: 27-29; Romani 12:17-21), nici nu ne vom ucide aproapele, nici nu vom folosi arme pentru lezarea semenilor noştri (Exod 20:13; Romani 13:9; Matei 26:52). Închinătorii adevăraţi trebuie să fie pacifişti, ei nu vor satisface serviciul militar indiferent de ţara în care locuiesc, unde se învăţă războiul şi uciderea (Isaia 2:4; Evrei 12:14; Romani 12:17-21). Iustian Martirul, un creştin de la jumătatea secolului II e.n. aplică textul din Isaia 2:2-4, unde se spune că „…nu vor mai învăţa războiul”, astfel: „Şi noi, care eram plini de războaie , de ucideri şi de toată răutatea, pe tot pământul, am transformat fiecare din noi instrumentele războinice; săbiile în pluguri şi lăncile în unelte de cultură; şi cultivăm, pietatea, dreptatea, iubirea de oameni, credinţa şi nădejdea care vin de la însuşi Tatăl…”. Deci creştinii nu vor participa la lupte şi războaie, ei nu vor satisface serviciul militar, unde se face un jurământ, ceea ce este interzis în noul legământ (Iacob 5:12), şi unde s-ar putea ivi situaţii de a ne ucide sau răni semenii (Exod 20:13; Romani 13:9-10). De fapt creştinii suntem ostaşi ai lui Cristos (2Timotei 2:3-4), ei nu pot fi şi ostaşi ai lumii, căci lupta lor nu este cu carnea şi sângele ci cu duhurile răutăţii (Efeseni 6:12).

Un alt semn este următorul:

CREŞTINII ADEVĂRAŢI NU FAC PARTE DIN LUME:

Adevăraţii creştini nu fac parte din lumea aceasta, căci este scris: ,,Ei nu sunt din lume după cum nici Eu nu sunt din lume” (Ioan 17:16). Creştinii au o altă natură, natura lui Dumnezeu, şi trăiesc prin credinţă; ei sunt născuţi din Dumnezeu, şi de aceea pot birui lumea şi nu sunt o parte a lumii, căci sunt cetăţeni ai cerului (Ioan 17:16; 1Ioan 5:4-5; Filipeni 3:20). De aceea,,,Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume…Suflete adultere! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?” (Iacob 1:27; Iacob 4:4). Aceasta implică multe aspecte după cum urmează:

Imparţiali: Creştinii sunt imparţiali, adică cred că toate rasele, naţiunile şi oamenii sunt egali; de aceea ei nu fac părtinire de rasă sau naţionalitate (Fapte 10:34-35), creştinii nu sunt rasişti (Levitic 24:22; Fapte 15:6-9), şi nu fac diferenţe în ce priveşte starea socială, privindu-i şi pe săraci şi pe bogaţi la fel (Iov 34:19; Iacob 2:1-4; Iacob 2:9).

Implicarea în politică: creştinii adevăraţi nu se vor înscrie într-un partid politic. Căci care partid politic este dispus să adere la platforma program a Regelui regilor, Isus Cristos? Care partid este dispus să eradicheze: prostituaţia, beţia, fumatul, homosexualitatea, idolatria de orice formă, jocurile de noroc de toate tipurile, minciuna, adulterul, spiritismul, lăcomia de avere, materialismul, şi alte lucruri care sunt păcate în ochii lui Dumnezeu? Care partid politic este dispus să funcţioneze după legea dragostei, şi nu după cele de a căuta o slavă deşartă? Şi chiar dacă ar exista un astfel de partid, care este poporul care ar accepta o astfel de conducere, având în vedere că nici un popor nu este compus majoritar din creştini născuţi din nou, autentici, care să accepte întreg Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, partidele politice folosesc modul de gândire al lumii, legile şi valorile acestei lumii, precum şi metode şi strategii omeneşti de a îndrepta şi rezolva lucrurile.

În contrast, creştinii sunt regi în Regatul lui Dumnezeu (Apocalipsa 1:5-6), ei domnesc din locurile cereşti împreună cu Cristos (Efeseni 2:5-6); astfel ei au ca norme de viaţă şi ca principii de conducere legile cerului, şi sunt convinşi că doar Regatul lui Dumnezeu este singura soluţie pentru problemele omenirii, şi nu anumite strategii sau programe omeneşti (Psalm 146:3; Psalm 18:36; Daniel 2:44; Ioan 6:15; Ioan 18:36). Şi primii creştini au fost neutri în ce priveşte politica, de pildă în cartea: „On the Road to Civilization – A World History” la p.237,238 se spune despre primii creştini: „…creştinii refuzau să îndeplinească anumite îndatoriri ca cetăţeni romani…Ei nu deţineau funcţii politice”. Da, creştinii de atunci erau conştienţi că trebuie să caute lucrurile de sus, cele cereşti şi nu cele pământeşti (Coloseni 3:1). De fapt, nici Domnul Isus nu a acceptat să fie rege pus de lumea aceasta (Ioan 6:15), tocmai pentru că Regatul Lui nu era din lumea aceasta (Ioan 18:36). El aşteptă timpul când Tatăl îi va supune Regatele lumii, îi va da semnalul, ca El să-şi exercite autoritatea peste toate naţiunile, astfel încât Regatul lumii să ajungă Regatul lui Cristos (Psalm 110:1-2; Apocalipsa 11:15).

În mod asemănător, şi noi aşteptăm timpul când Isus ne va da autoritate împreună cu El peste toate naţiunile de pe pământ (Apocalipsa 2:26-27; Apocalipsa 5:9-10); însă dacă noi vom căuta în lumea aceasta poziţii înalte fără a fi aleşi şi chemaţi de Dumnezeu la aceasta (Deuteronom 17:15-20), atunci le vom pierde pe cele din Regatul lui Cristos, care nu este din lumea aceasta (Iacob 4:4).

Alte principii de care creştinii adevăraţi ţin cont în viaţa de credinţă sunt:

Judecare: Domnul Isus ne învaţă în Matei 5:40 următoarele: ,,Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.” Ceea ce indică că creştinul nu ţine la lucrurile pământeşti sau la dreptatea făurită de oameni în tribunale; ba mai mult ei nu judecă pe nimeni, nici în particular, nici ca judecători la tribunal sau în curtea cu juri căci Biblia mai învaţă în 1Corinteni 5:12-13; 1Corinteni 6:4 BCR: ,,Căci pe cei dinafară, ce am eu să-i judec?…Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu…Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile ce ţin de viaţa aceasta, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu pune nici un preţ. Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? Dar voi singuri Sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubişi, şi încă pe fraţi! Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?” Deci primii creştini nici nu judecau pe cei din lume, nici nu puneau preţ pe sistemul de judecată lumesc. 

Jurăminte: Domnul Isus declară în Matei 5:33-37: ,,Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum” Deci Isus Cristos nu ne învaţă numai ca să fim corecţi, şi astfel să împlinim jurămintele pe care le-am făcut lui Dumnezeu; ci, El ne spune ceva şi mai restrictiv ca legea, şi anume: ,,Să nu juraţi nicidecum”, sau cum se exprimă discipolul Iacob:,,Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt fel de jurământ…” (Iacob 5:12).  Deci noul legământ, interzice facerea de jurăminte de orice fel. Prin urmare creştinii care înţeleg această poruncă, nu fac jurământul militar, sau jurăminte la tribunal, sau jurământul lui Hipocrate (cel ca medic în care se jură în faţa Zeilor şi Zeiţelor), căci ei nu fac nici un fel de jurământ.

Munci nepotrivite: Este clar că adevăraţii închinători nu pot presta unele munci în societatea lumii, cum ar fi: judecători, avocaţi (1Corinteni 5:12); în armată, în poliţie, jandarmerie, paznici, unde la nevoie trebuie să lovim sau chiar să ucidem, ei vor munci cinstit, în meserii paşnice (1Tesaloniceni 4:9-11; Evrei 12:14; Matei 26:52). Ei nu vor munci în domenii ca: jocuri de noroc (Efeseni 5:3-5); confecţioneri sau vânzători de idoli, amulete, talismane, etc. (Exod 20:4-5; Deuteronom 7:25-26; Deuteronom 18:10-12);  ca medici care fac avorturi (Psalm 139:13-16); sau încurajând prin munca lor: beţia, fumatul, destrăbălarea, lăcomia şi alte practici greşite (Efeseni 4:17-24; Efeseni 5:8), nici nu vor fi comercianţi care cumpăr ieftin şi apoi vând scump, fără să fi muncit nimic la produsul vândut, ei lucrează cu mâinile lor având meserii cinstite (Efeseni 4:28; 1Tesaloniceni 4:11; Evrei 13:18).

Persecutaţi: ,,Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume…de aceea lumea vă urăşte” (Ioan 15:19). Într-adevăr, fiindcă creştinii în momentul primirii naturii cereşti au ieşit din lume, lumea îi urăşte, batjocoreşte şi îi persecută; fiindcă ei prin umblarea lor în lumină, demască modul de a trăi al lumii egoist, şi fără Dumnezeu. De aceea, persecuţiile, fie sub formă verbală sau fizică, fie directe sau indirecte sunt inevitabile pentru cei ce se închină în adevăr; căci adevărul nu place lumii, căci este scris în 2Timotei 3:12: ,,De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.”

CREŞTINII ADEVĂRAŢI NU FAC LUCRĂRILE CĂRNII CI CELE ALE SPIRITULUI:

Creştinii fiind născuţi din Spiritul Sfânt produc roadele acestui Spirit şi nu roadele sau faptele cărnii care sunt: ,,Şi faptele firii păcătoase sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, idolatrie,  vrăjitorie, vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii, neînţelegeri, dezbinări, secte, invidii, ucideri, beţii, petreceri dezmăţate, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Deci atât creştinii ca persoane individuale cât şi ca grup în adunare, ei învaţă şi urmează aceste principii ca efect a noi vieţii ce o trăiesc în trupul lui Cristos (vezi şi 1Corinteni 6:9-11; Efeseni 5:3-5).

Iubite cititor, analizând aceste câteva semne din întreg Cuvântul lui Dumnezeu, întreabă-te în mod sincer: eşti tu creştin adevărat? Iubeşti tu ca Cristos? Eşti tu ne-întinat de lume? Ai tu roada Spiritului Sfânt trăind în neprihănire? 
Fi sincer cu tine însuţi!