Ştiind că doar Dumnezeu are nemurirea, cum se explică doctrina nemurii sufletului ?

10.09.2014

 Întrebare: 1Timotei 6:16. Ştiind ca doar Dumnezeu are nemurirea, cum se explica doctrina nemurii? Cum se explica, ca dupa moarte totusi mai exista ceva (Parabola cu Lazar şi nu numai)? 

Răspuns: După moartea trupului există sufletul (Matei 10:28; Apocalipsa 6:9-11), textul 1Timotei 6:16, nu poate fi adus ca argument contra: nemuriri sufletului! De ce spun asta? Deoarece, şi Isus după înviere are nemurirea (Romani 6:9), creştinii vor beneficia de nemurire la prima înviere sau la răpire (1Corinteni 15:51-54; Luca 20:36)?

Sensul textului din 1Timotei 6:16, este că, Dumnezeu este singurul care are nemurirea prin Sine, fără a avea nevoie de nimeni! Domnul Isus şi oamenii, au sau vor avea nemurirea, dar nu prin Sine! Ei au nevoie de Dumnezeu ca să existe, căci Fiul trăieşte prin Tatăl (Ioan 6:57; 2Corinteni 13:4), Duhul Sfânt se menţine în viaţă prin Fiul. În Coloseni 1:17, se spune: „El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El”. Iată Fiul este înainte de toate creaturile (inclusiv Duhul Sfânt) şi „toate se ţin prin El” (inclusiv Duhul Sfânt).

La rândul Lui, Duhul Sfânt susţine viaţa, fără ca El să aibă viaţa în Sine, fiind susţinut în viaţă de Fiul în mod direct (Evrei 1:3), şi de Tatăl în mod indirect (Fapte 17:24-28).

Astfel, expresia: „singurul care are nemurirea”, se referă la faptul că doar Dumnezeu Tatăl este nemuritor prin Sine, şi nu are nevoie de nimeni ca să existe!

Iar discuţia despre sufletul nemuritor este relevant că suflarea de viaţă este nemuritoare ca Dumnezeu (Fapte 17:24-25; Ecleziast 12:7), iar ea împreună cu sufletul formează o entitate: spiritul omului! În Luca 8:52-55 (SCC), se relatează: „Dar toţi plângeau şi o jeleau; iar El a zis: Nu plângeţi; pentru că nu a murit, ci doarme. Iar ei râdeau de El, ştiind că murise. Însă El, apucând mâna ei, a strigat, zicând: Copilă, ridică-te!
şi spiritul ei s-a întors, şi a înviat îndată; iar El a poruncit să i se dea să mănânce.”

Atunci când Evanghelistul inspirat de Dumnezeu spune: „spiritul ei s-a întors”, cu siguranţă că nu s-a referit doar la suflarea de viaţă, fără personalitatea fetiţei! Ci s-a referit la sufletul fetiţei în care suflarea lui Dumnezeu  îi susţinea viaţa. (Apocalipsa 6:9-11; Apocalipsa 20:4). Uneori în Biblie spiritul este sinonim cu sufletul (Luca 1:46,47), iar acesta este nemuritor pentru că suflarea de viaţă este nemuritoare, nici o creatură (spirituală sau fizică) nu trăieşte prin Sine, ci are nevoie de suflarea de viaţă a lui Dumnezeu ca să existe (Psalm 104:29-30; Isaia 57:16).