Cine sunt cei de sub pământ?

 Întrebare: Apocalipsa 5:3: ,,Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici supt pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea”. Cine sunt cei de sub pamant?

Răspuns: În mai multe pasaje apar cei de „supt pămînt” (Filipeni 2:10; Apocalipsa 5:13).

Cuvântul „Locuinţa Morţilor”, care apare în majoritatea traducerilor în limba româna, este traducerea cuvântului ebraic „sheol”, care apare de 66 de ori în Biblie şi a cuvântului grecesc „hades” care apare de 10 ori. Atât cuvântul „sheol” cât şi „hades”, sunt echivalente (compară Fapte 2:27 cu Psalm 16:10).

Aceşti termeni au sensul de: ceea ce zace dedesubt, partea de jos, groapă, loc subteran, locul unde se află morţii. El se referă la mormântul comun al oamenilor decedaţi, deoarece în ebraică pentru mormânt individual se foloseşte alt termen: „geber”, care înseamnă şi loc de îngropare - Geneza 23:4,6,9,20, Vezi 2Cronici 34:28; Iov 10:19; Psalm 88:5, unde qeber este redat mormânt. Sufletul Domnului nostru a mers în şeol (Psalm 16:10; Fapte 2:27), dar „groapa [qeber, mormânt] Lui a fost rânduită împreună cu cei răi ... şi cu cel bogat.” - Isaia 53:9.

Iar în limba greacă pentru  mormânt individual apare: „mnemeiois” (Ioan 5:28-29), sau: „tapos” (Matei 28:1).

Sheol uitaţi cât este de întins: „cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti? Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea” (Iov 11:8,9; vezi şi Isaia 5:14). Astfel dacă locuinţa morţilor (ebr. Sheol; gr. Hades), are o întindere care cuprinde atât întinderea solului cât şi cea marină, locuinţa morţilor este atât de întinsă cât planeta pământ, deoarece locuinţa morţilor reprezintă mormântul tuturor oamenilor.

Căci în sheol merg şi trupurile (dimensiunea materială), dar există şi o dimensiune spirituală unde merg spiritele/sufletele.

În unele pasaje se arată că în sheol merg şi lucruri fizice, ca de pildă: trupurile moarte ucise de sabie (Ezechiel 31:14-18); perii albi şi însângeraţi (Geneza 44:29; 1Regi 2:6,9); acolo există viermi (Isaia 14:11); la gura „sheolului” se risipesc oasele celor morţi, în el intră bogăţia Ierusalimului (Isaia 5:14; Psalm 141:7); acolo există arme, săbii, oseminte (Ezechiel 32:27).

În timp ce în alte pasaje, se arată că şi sufletele, nu doar lucrurile materiale merg în locuinţa morţilor (Isaia 14:9-17 Luca 16:22-23; Fapte 2:27,31).

În concluzie, înţelegem că în locuinţa morţilor (sheolul sau hades), există două dimensiuni, una materială şi un spirituală, acolo sunt şi trupurile fizice, dar şi sufletele sau spiritele acelor trupuri.

Credinţa evreilor din timpul lui Isus, credeau că sheolul avea două compartimente, unul pentru drepţi numit „sânul lui Avraam” şi unul pentru nedrepţi. Parabola lui Isus din Luca 16:19-31, se asemănă cu o astfel de viziunea asupra sheolului. Dar nu numai această parabolă prezintă o existenţă în locuinţa morţilor, ci şi în cazul: regelui Babilonului şi în cazul Faraonului şi a mulţimii Egiptului.

Astfel în profetul inspirat de Dumnezeu declară: „Locuinţa morţilor de dedesubt se mişcă pentru tine, ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine trezeşte umbrele, pe toate căpeteniile pământului; i-a ridicat de pe tronurile lor pe toţi împăraţii pământului. Toţi aceştia vor răspunde şi vor zice...Cei care te vor vedea se vor uita ţintă la tine, te vor privi zicând...” (Biblia Bucureşti 2001; vezi şi NW).

În acest text se vorbeşte cum regele Babilonului se coboară în locuinţa morţilor, unde sunt umbrele (suflete) altor regi, care iau cuvântul şi vorbesc, ei îl văd pe regele Babilonului (v.16) şi îi deplâng soarta. Aici nu e vorba de descriere figurată a sheolului (locuinţei morţilor), nici de o vorbire figurată, căci e vorba de personaje reale, de oameni, nu de cetăţi ca şi în Isaia 29:4.

Tot la fel în Ezechiel 32:21-32 se precizează starea unor personaje reale în sheol: „Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor…Faraon îi va vedea şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui…căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.”

Deci este interesant că se descrie locuinţa morţilor, ca un loc unde cei morţi pot comunica şi vorbi, un loc unde se pot vedea unii pe alţii.

Este clar că locuinţa morţilor constituie pentru cei răi o pedeapsă temporară până la judecată (Luca 16:22-23), care are loc la învierea generală, când se vor sfârşi cei o mie de ani (Apocalipsa 20:5-14).

În Apocalipsa 5:3, nici cei drepţi din ceruri, nici de pe pământ, nici din sânul lui Avraam, nu a fost nimeni vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile, doar Mielul lui Dumnezeu: Isus Cristos!