2Petru 1:1, GBV 2001: “Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă de acelaşi preţ, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos…După cum puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viaţă şi evlavie”.

 

Care este sensul la 2Petru 1:1:

Trinitarienii se folosesc de acest pasaj (v.1,3) pentru a susține că Fiul este Dumnezeu! Ei mai adaugă spunând că în 2Petru 1:11, apare o frază similară: “pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos”.

În v.11, în textul grecesc este similar cu v.1, diferența este că se vorbește de un Domn și Mântuitor, nu de un Dumnezeu și Mântuitor! Este termenul Dumnezeu identic cu cel de Domn? Susține 2Petru 1:1,2Petru 1:11, trinitatea? Nu Din cel puțin cinci motive, să vedem în continuare:

 

1) A nu se confunda termenii:

Iesus este Domn și Mântuitor, însă a fi Domn (Kyriou) nu înseamnă a fi Dumnezeu (Theou), de fapt potrivit Scripturii Dumnezeu l-a înălțat ca Domn, astfel Iesus nu este Domn prin sine Însuși (Fapte 5:31); ci, datorită Tatălui ceresc.

 

2) Regula contextului:

Învață 2Petru 1:1, că Fiul este Dumnezeu? S-a referit Petru în introducerea sa, în v.1, la o singură persoană având calitatea de Dumnezeu și Salvator, sau la două persoane?

În introducerea la cartea 2Petru 1:2, el spune în continuare: “Har vouă şi pace să fie înmulţite în cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!” Deci contextul calarifică interpretarea din v.1 ca fiind vorba de două persoane: Dumnezeu și Iesus! Astfel în introducerea sa, apostolul Petru nu vorbește de o singură persoană; ci, de două! Una fiind Dumnezeu, iar alta: Domn și Salvator!

 

3) O traducere corectă și consecventă:

După părerea unora, din Tit 2:13, 2Petru 1:1, reiese că “Isus” este atât Dumnezeu, cât şi Salvator. Dar este interesant că versiunea Cornilescu şi alte versiuni din alte limbi, deşi traduc Tit 2:13, 2Petru 1:1, în aşa fel încât să susțină o asemenea interpretare, nu procedează la fel când traduc 2Tesaloniceni 1:12. Astfel aceste traduceri nu sunt consecvente, căci în 2Tesaloniceni 1:12, un text asemănător, unde se subînţelege „al”, ei îl introduc, pentru a face o distincţie între Dumnezeu şi Fiul Său, dar nu procedează în acelaşi fel şi în Tit 2:13.

De aceea unele traduceri ale Bibliei traduc astfel 2Petru 1:1, pentru a se înțelege sensul celor două substantive (Dumnezeu, Mântuitor) la genitiv:

Biblia Galaction (1938): Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Christos, celor ce, prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mâintuitorului Iisus Christos, au dobándit o credinta de acelasi pret cu a noasträ. Dar vouă şi pacea să se înmulţeascä întru cunoştinţa lui Durnnezeu şi a lui lisus, Domnului nostru”2Petru 1:1-2.

Este curios că, chiar şi în traducerile moderne, ale unor trinitarieni catolici, cum ar fi Noul Testament, traducere şi note de profesor Alois Bulai şi profesor Anton Budău, publicat de Editura Sapienţia, Iaşi 2001:Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Isus Cristos, celor care au primit o credinţă tot aşa de preţioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos, har vouă şi pace din belşug, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!”2Petru 1:1-2.

2Petru 1:1-3, SCC: “Simon Petru, sclav şi apostol al lui Iesus Christos; către cei obţinând o credinţă la fel de preţioasă cu a noastră, printr-o dreptate a Dumnezeului nostru şi a unui Salvator: Iesus Christos: Har vouă, şi pace; să vă fie înmulţite printr-o cunoaştere exactă a lui Dumnezeu şi a lui Iesus Christos, Domnul nostru.

 

3) Textele mai puțin clare sau controversate în interpretare se înțeleg prin cele clare și directe:

Un principiu în interpretarea Scripturii este că textele mai puțin clare sau controversate în interpretare se înțeleg prin cele clare și directe!

Trinitarienii se folosesc de textele care pot fi traduse întro formă plăcută teoriei lor, și care îndependent de celalte versete din Scriptură ar putea fi interpretate în forma trinitariană, însă traduse în armonie cu contextul și cu celelalte texte din Scriptură despre Dumnezeu, ele primesc sensul corect, la fel ca în acest caz, comp. 2Petru 1:1 cu 2Petru 1:2.

Este demn de menţionat căci chiar unii trinitarieni, cum este Joel S. Williams, care a scris cartea „What is Christianity?” (Ce este Creştinismul? p.8), pune sub semnul întrebării pasajele din Romani 9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2Petru 1:1, ca ne fiind dovezi sigure pentru a susţine divinitatea Fiului.

Versetele clare și directe arată că Tatăl ceresc este singurul Dumnezeu Adevărat (Ioan 17:3; 1Corinteni 8:5-6; Iuda 1:25), și Dumnezeul lui Iesus (Ioan 20:17; Efeseni 1:17; Apocalipsa 3:12).

 

4) Contextul cărții:

Nicăieri în 2 Petru, termenul: Dumnezeu”, nu este folosit pentru Fiul lui Dumnezeu, astfel nici în 2Petru 1:1, nu se referă la Fiul; ci, la Tatăl ceresc! Ci, peste tot în 2Petru, termenul Dumnezeu”, se referă la Tatăl ceresc, vezi: 2Petru 1:17,2Petru 1:21; 2Petru 2:4; 2Petru 3:5,2Petru 3:12.

 

5) Contextul Bibliei:

În Scripturi vedem în mod clar departajarea dintre Dumnezeu Tatăl și Domnul Iesus, începuturile (exemplu: 1Corinteni 1:3; 2Corinteni 1:2, etc.) și sfârșiturile de epistole (Romani 16:27; 2Corinteni 13:14, etc.), precum și alte pasaje arată că Tatăl are calitatea de Dumnezeu, iar Fiul cea de Domn și Salavator, rânduit de Dumnezeu (1Corinteni 8:5-6; Efeseni 1:17; Efeseni 4:5-6).

 

La ce se referă Petru când spune despre divina putere a Fiului?

 

În 2Petru 1:3, SCC, se mai afirmă: “Întrucât divina Lui putere, dăruindu-ne toate cele referitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui chemându-ne prin glorie şi virtute”. Astfel Christos ne-a dăruit: divina lui putere, sau tot din cele referitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea lui Dumnezeu, cel chemându-ne prin glorie şi virtute la viața cerească.

Această divină putere a lui Iesus Christos nu înseamnă că Fiul este Dumnezeul Atotputernic, căci atunci având această putere și noi creștinii am fi atotputernici!

La această divină putere sau natură divină și creștinii pot fi părtași așa cum spune în 2Petru 1:4, SCC:  “prin care ne-au fost dăruite promisiunile cele mai mari şi preţioase; ca prin acestea să vă faceţi părtaşi ai naturii divine, scăpând de stricăciunea cea din lume prin poftă”. Și cum pot credincioșii să fie părtași la natura divină și ce este aceasta?

În 2Petru 1:5-11, se dă îndemnul și metoda cum să obținem natura divină: “tocmai pentru aceasta însă, contribuind cu toată străduinţa, adăugaţi la credinţa voastră: virtutea; iar la virtute: cunoaşterea; iar la cunoaştere: înfrânarea; iar la înfrânare: răbdarea; iar la răbdare: evlavia; iar la evalvie: afecţiunea frăţească; iar la afecţiunea frăţească: dragostea.  Pentru că acestea fiind în voi şi sporind; vă fac să nu fiţi nici leneşi, nici neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Iesus Christos. Pentru că cel în care nu sunt prezente acestea, este orb, este miop, uitând de curăţirea păcatelor vechi. De aceea, fraţilor, străduiţi-vă mai mult să faceţi chemarea şi alegerea voastră sigure; pentru că, făcând acestea, nu aveţi să cădeţi niciodată. Pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Regatul etern al Domnului nostru şi Salvator: Iesus Christos”.

Astfel dacă cei născuți din Dumnezeu își dau toată străduința, și cresc în aceste calități divine, ei fug de stricăciunea din lume, ei se fac partași la natura divină, și ajung să-L cunoască pe Domnul Iesus Christos, având belșug intrare în cer.

Astfel, divina putere, sau natura divină, se referă la aceste 8 calități divine, la această cunoaștere a lui Dumnezeu, a “Celui chemându-ne prin glorie şi virtute”, pe care Christos ne-o dă prin Evanghelie prin exemplul Său.

Având în vedere că divina putere, natura divină este pentru creștini, noi când ne maturizăm nu devenim parte din Ființa lui Dumnezeu sau egali cu Dumnezeu, astfel 2Pteru 1:3-4, nu susține egalitatea Fiului cu Tatăl; ci, calitățile divine pe care Tatăl prin Fiul le împărtășește cu creștinii!

În concluzie 2Petru 1:1-3, nu susține trinitatea, egalitatea, sau dualitatea; ci, arată modul subiectiv, defectuos și pătinitor de a folosi Scripturile, ccea ce îi descalifică ca lucrători creștini care au “renunţat la cele ascunse ale ruşinii; neumblând cu viclenie, nici falsificând cuvântul lui Dumnezeu; ci, prin arătarea adevărului, ne recomandăm către orice conştiinţă a oamenilor, înaintea lui Dumnezeu” (2Corinteni 4:2, SCC).