În Matei 20:20-23, SCC, se istorisește următoarele: Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zebedei, cu fiii ei; închinându-se şi cerând ceva de la El.  Iar El i-a zis: ce vrei? Ea Îi zice: spune ca să şadă fiii aceştia doi ai mei, unu la dreapta Ta; şi unu la stânga Ta, în Regatul Tău. Răspunzând însă, Iesus a zis: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea potirul pe care Eu urmează să îl beau? Ei I-au zis: putem. El le zice: într-adevăr, potirul Meu veţi bea, dar şederea la dreapta Mea, şi la stânga, nu este a Mea ca să o dau; ci este pentru cei cărora a fost pregătită de Tatăl Meu”.

În traducerea D.Cornilescu 1921, și în alte traduceri (Biblia ortodoxă, versiunea Bartolomeu Anania, Biblia Fidela, etc.) se mai adaugă în acest pasaj la v.22: „şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“ Iar la v.23: „veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu”.

Însă aceste cuvinte apar doar în manuscrisele târzii, ele au fost adăugate ulterior scrierii Evangheliei după Matei. Un obicei al unor copiatori al cărților biblice, era să insereze în text, fraze din alte Evanghelii! Prin urmare, dacă au observat că vreun Evanghelist prezintă acelaşi eveniment prin cuvinte mai puţine decât altul, ei au adăugat la textul mai scurt, cuvintele care sunt redate în textul mai lung. Exemplu: La rugăciunea Tatăl Nostru, redată de Luca în Luca 11:1-4, copiatorii au adăugat mai târziu cuvintele pe care aceeaşi rugăciune le are în plus, în redarea din Evanghelia după Matei, din Matei 6:9-13.

La fel aici, copiitori au luat fraza cu botezul din Marcu 10:38-39, și au introdus-o în Matei 20:22-23! De aceea unele traduceri ale Bibliei au pus această frază în paranteze, alții au scris-o cu carctere italice (înclinate), iar alții au scos-o complet din text, chiar D.Cornilescu în traducerea sa din 1931, iar unii chiar explicând la nota de subsol motivul scoterii acestor fraze!

Astfel, în GBV 2001, n.s. explică: „Unele ms. ad. „şi (alte ms. „sau“) să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu“ (Lc 12.50)”.

În Noul Testament, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002, la n.s. explică: „Unele manuscrise adaugă: şi să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez eu probabil armonizare cu Mc 10,38”.

Noua Traducere în Limba Română (2009), se explică la n.s. la v.22,23: „Cele mai importante mss nu conţin aceste cuvinte”.

Iar în Biblia Catolică 2013, la n.s. „Unele manuscrise adaugă: şi să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez eu probabil armonizare cu Mc 10,38”.

Scribi au luat fraza cu botezul din Marcu 10:38-39, și au introdus-o în Matei 20:22-23, însă o traducere cu adevărat fidelă, nu introduce aceste interpolări ale scribilor.

Să vedem și textul din Marcu 10:35-40, SCC, unde se relatează: “Apoi, se apropie de El Iacob şi Ioan, cei doi fii ai lui Zebedei, zicându-I: Învăţătorule! Vrem ca să ne faci ceea ce avem să Îţi cerem. Iar El le-a zis: ce vreţi să vă fac? Ei însă I-au zis: dă-ne să şedem unu la dreapta Ta, şi unu la stânga Ta; în gloria Ta. Dar Iesus le-a zis: nu ştiţi ce cereţi! puteţi bea potirul pe care Eu îl beau? Sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care Eu sunt botezat? Iar ei I-au zis: putem. Dar Iesus le-a zis: potirul pe care Eu îl beau, îl veţi bea; şi botezul cu care Eu sunt botezat, veţi fi botezaţi. Dar şederea la dreapta Mea, sau la stânga Mea, nu este a Mea să o dau; ci este pentru cei cărora le-a fost pregătită”.

Observăm aici cum fiii lui Zebedei, Iacob şi Ioan, au cerut ca ei să aibă poziţia lângă Iesus în Regatul Lui, crezând că Iesus va instaura un regat pământesc a lui Israel (Fapte 1:6). Însă Iesus le-a spus: Nu ştiţi ce cereţi”! De ce, deoarece Regatul Lui este ceresc, și Dumnezeu Tatăl a stabilit pozițile din acest Regat, pe baza preștiinței Lui nu pe baza unor cereri omenești (1Petru 1:2-4; Romani 8:29-30).

Să vedem în continuare la ce se referă cuvintele Domnului: puteţi bea potirul pe care Eu îl beau? Sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care Eu sunt botezat? Iar ei I-au zis: putem. Dar Iesus le-a zis: potirul pe care Eu îl beau, îl veţi bea; şi botezul cu care Eu sunt botezat, veţi fi botezaţi”.

Mulți comentatori, aplică atât paharul cât și botezul, la suferințele și moartea Fiului lui Dumnezeu!

Despre pahar, Noua Traducere în Limba Română (2009), explică la n.s. din Matei 20:22, despre pahar următoarele: Figură de stil care se referă la a împărtăşi soarta cuiva; paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 şi Mat. 26:39; 27:46); şi în v. 23”.

Mulți comentatori explică că paharul și botezul sunt suferințele și moartea Fiului ca martir, lucru de care vor avea parte și apostolii.

Însă, chiar apostolul Ioan, nu a avut parte de moarte martirică, lucru susținut chiar de tradiție, care învață că apostolul Ioan a murit de bătrâneţe, astfel nu se poate aplica la Ioan: paharul și botezul martiric, deci această intepretare, cade!

Întra-devăr există destule texte din Biblie, care vorbesc despre suferințele și moartea Domnului Iesus, însă se referă paharul și botezul din Marcu 10:38-39, la aceasta?

În primul rând, dacă potirul se referă la potirul mâniei și pedepsei lui Dumnezeu, care s-a vărsat asupra Fiului, datorită păcatelor omenirii  (Matei 26:39). Când El a devenit: păcat și blestem pentru noi (2Corinteni 5:19-21; Galateni 3:13), în acest caz, nu putea Iacob și Ioan să bea și ei acest potir, deorece de acest potir (pedeapsă) a avut parte doar Fiul lui Dumnezeu, singurul care a plătit prețul de răscumpărare (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5-6), o dată pentru totdeauna (Evrei 10:10-14).

Astfel, textul din Matei 20:22-23; Marcu 10:38-39, nu se referă la botezul în mânia lui Dumnezeu, ca și cel din Luca 12:50, SCC, unde Domnul Iesus le spune apostolilor Săi: “Dar am un botez pentru a fi botezat; şi cum sunt de apăsat până când are să fie îndeplinit”.

 

Atunci la ce potir se referă Domnul Iesus?

Același cuvânt în greacă pentru “potir din Matei 20:22-23, și Marcu 10:38-39: potērion: “potir”, apare și în Marcu 14:23, Luca 22:20, unde este descrisă Cina Domnească și potirul în care este sângele Domnului Iesus.

Astfel doar potirul Noului Legământ urma să fie consumat de Domnul, dar și de apostoli, așa cum se spune în Matei 20:22-23, SCC: “Puteţi bea potirul pe care Eu urmează să îl beau? Ei I-au zis: putem. El le zice: într-adevăr, potirul Meu veţi bea”. Potirul de la Cina Domnească era potirul lui Iesus pe care Iacob și Ioan urma să-l bea!

Iar botezul la care face referire Iesus în Marcu 10:35-40, nu se referă la botezul în apa al apostolilor, nici la botezul în mânia divină; ci, Iesus vorbește la viitor și le spune apostolilor: Iacob și Ioan: “botezul cu care Eu sunt botezat, veţi fi botezaţi”! Domnul era deja botezat cu acest botez, conform cu o traducere corectă a Bibliei, nu cum traduc unele la viitor: botezul cu care am să fiu botezat Eu (BC), și care printr-o traducere greșită duc în eroare cititorul!

Botezul cu care Iesus era botezat, însă apostolii nu erau, nu era botezul în apă, căci ei erau deja botezați în apă (Ioan 3:22-26; Ioan 4:1-2), ei erau deja: frați cu Iesus (Matei 12:49), întroduși prin botezul în apă, în corpul Lui, în butucul de vie care era Christos (comp. 1Corinteni 12:13 cu Ioan 15:1-5).

Botezul cu care Iesus era botezat, însă apostolii nu erau, a fost botezul în Spirit Sfânt, când cu ocazia acestui botez se primește darul vorbirii în alte limbi (Fapte 1:5; Fapte 2:1-4).

Conform Bibliei, Domnul Iesus este dătătorul apei vii care este darul limbilor (Ioan 4:14; Ioan 7:37-39), El este Cel ce botează în Spirit (Matei 3:11), cu siguranță că El nu poate da un ceva ce El personal nu are! Cu siguranță Fiul pe pământ în relația Lui cu Tatăl a vorbit în limbi, datorită darului Spiritului primit la ridicarea din apă cu ocazia botezului Său, când Spiritul Sfânt a venit în formă de porumbel peste El și El s-a rugat (Luca 3:21-22) în limbi, chiar dacă Scriptura nu menționează direct lucrul acesta (comp. cu Ioan 21:25)!

Iar după botezul în apă și cel în Spirit, avem, câteva exemple, în care El a vorbit prin Spiritul Sfânt în altă limbă decât cea evreiească, și anume în arameică (limba babiloneană), vezi: Marcu 5:41; Marcu 7:34; Marcu 27:46. Alte ocazii consemnate în Scriptură sunt: Domnul a practicat vorbirea în limbi, și chiar a învățat despre ea în: Ioan 7:37-39, și în Ioan 4:10-14, și le-a promis discipolilor acest dar, pe care ei l-au primit ulterior după înălțarea Lui la cer, la Penticosta (Fapte 1:5-8; Fapte 2:1-4). De aceea Iesus îi spune lui Iacob și Ioan: “botezul cu care Eu sunt botezat [de la coborârea Spiritului în formă de porumbel], veţi fi botezaţi [în Spirit la Pentiucosta].

Astfel, acesta este înțelesul despre potir și botez, din textele din Matei 20:20-23; Marcu 10:35-40, potirul a fost potirul de la Cina Domnească, iar botezul se referă la botezul în Spirit Sfânt pe care Iesus la primit cu 3 ani înainte de apostolii Lui!