Marcu 7:1-23, SCC: Apoi, s-au strâns împreună la El fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi din Ierusalim. Şi văzând pe unii dintre discipolii Lui că mănâncă pâinile cu mâini necurate, adică nespălate; i-au acuzat. Pentru că fariseii şi toţi iudeii, nu mănâncă dacă nu spală mâinile cu grijă; ţinând tradiţia bătrânilor. Şi când vin de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se îmbăiază; şi sunt alte multe pe care le-au primit să le ţină: spălări de potire, de ulcioare, de căldări de aramă. Apoi fariseii şi cărturarii Îl întreabă: de ce nu umblă discipolii Tăi după tradiţia bătrânilor; ci mănâncă pâinea cu mâini necurate?… Și El le zice: Şi voi sunteţi aşa nepricepuţi? Nu înţelegeţi, că tot ce intră din afară în om, nu îl poate întina? Pentru că nu intră în inima lui; ci în pântece, şi iese în hazna. Zicând aceasta a curăţit toate alimentele. A zis însă, că, ce iese din om; aceea întinează omul. Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor ies cugetările cele rele: curvii, furturi, ucideri, adultere, lăcomii, răutăţi, înşelăciune, destrăbălare, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie. Toate relele acestea ies dinăuntru şi întinează omul”.

 

În Levitic capitolul 11, Dumnezeu a dat la Israel o listă de animale curate ce se putea consuma și necurate ce nu era voie în vechiul legământ să se consume.

Pe lângă legea dată de Dumnezeu, fariseii și cărturarii au mai dat alte legi ca tradiții pe parcursul timpului, inventate de om, una din ele a fost: spălarea pe mâini înainte de a mânca, astfel în Dicționarul  enciclopedic de iudaism se spune la subiectul ABLUŢIUNI: “spălarea mâinilor înainte de a frânge pâinea (maim rişonim; vezi Binecuvântările dinainte de mese), după trezirea din somn sau după utilizarea toaletei. În toate aceste cazuri, cufundarea sau spălarea este însoţită de binecuvântarea cuvenită, formulată de învăţaţi. Netilat iadaim, abluţiunea care precedă consumarea pâinii, solicită un efort din partea persoanei care o efectuează: aceasta trebuie să-şi verse apă pe mâna dreaptă, apoi pe stânga, folosind un recipient cu deschidere mare, margine netedă şi o capacitate de aproximativ un sfert de log (cca. 280 cl).”

Domnul Iesus știa că aceast obicei nu era biblic; ci, era omenesc venit din poruncă umană, și nu avea legătură cu curățirea spirituală, cu puritatea în fața lui Dumnezeu și de aceea a spus în Marcu 7:18-23, SCC: “Și El le zice: Şi voi sunteţi aşa nepricepuţi? Nu înţelegeţi, că tot ce intră din afară în om, nu îl poate întina? Pentru că nu intră în inima lui; ci în pântece, şi iese în hazna. Zicând aceasta a curăţit toate alimentele. A zis însă, că, ce iese din om; aceea întinează omul. Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor ies cugetările cele rele: curvii, furturi, ucideri, adultere, lăcomii, răutăţi, înşelăciune, destrăbălare, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie. Toate relele acestea ies dinăuntru şi întinează omul”.

Fraza: “tot ce intră din afară în om, nu îl poate întina”, nu se referă la întinarea fizică, murdăria fizică; ci, se referă la întinarea spirituală, cea care are loc în inima omului, așa cum Domnul explică în continuare: “Pentru că nu intră în inima lui; ci în pântece, şi iese în hazna”.

Aceste cuvinte ale Domnului nu înseamnau ca un fel de aprobare pentru necurățirea fizică; ca noi să fim murdari și nespălați fizic; ci, El ne-a învățat că mâncarea în sinea ei nu ne poate întina spiritual, și nici pe farisei nu îi întina dacă mâncau cu mâinile nespălate fizic din punct de vedere spiritual, ceremonial, ci ceea ce îi înina erau dorințele carnale din inimă, “Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor ies cugetările cele rele: curvii, furturi, ucideri, adultere, lăcomii, răutăţi, înşelăciune, destrăbălare, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie. Toate relele acestea ies dinăuntru şi întinează omul”!

De asemenea, cuvintele Domnului, nu ne dă libertatea să mâncăm: carne stricată, mâncare alterată, substanțe care dopează, etc. – 2Corinteni 7:1; Ieremia 24:2-3.

În plus, chiar dacă mâncarea în sine nu ne întinează spiritual, însă dacă ea este închinată idolilor adică: demonilor (1Corinteni 10:20; Apocalipsa 2:20), sau dacă ea implică neascultarea față de legea divină ca de pildă consumarea de produse din sânge, sau carne nestoarsă corespunzător, sau animale zugrumate, toate acestea complectează legea divină despre alimentație (Fapte 15:20,Fapte 15:28-29).

Astfel să ținem cont de două principii ale noului legământ în alimentație:

Fapte 27:35, SCC: “Zicând însă acestea, şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor; şi frângând, a început să mănânce”. Și noi trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mâncare, și de asemenea să mâncăm: curat, demn ca “fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi orice; să faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu” (1Corinteni 10:31, SCC).