Ce este mânia?

Conform cu Dicționarul explicativ al limbii române 2009, aici se spune: Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare”.

Iar conform cu Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1955-1957: Supărare mare, nestăpînită, furie”. Deci mânia este o reacție la nedreptate, la ceva neplăcut, este o atitudine de supărare de furie, pe care noi ca creștini trebuie să o controlăm.

 

Este mânia îndreptățită?

Mânia poate fi îndreptățită, Biblia spune în Efeseni 4:26, SCC: “Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră”. Astfel un timp este admisă mânia, este important să ne împăcăm cât mai repede să nu apună soarele peste mânia noastră. Este important să nu rămânem mânioși, ci să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea calm și pacea Sa, căci mânia omului nu lucrează dreptatea Lui! În Iacob 1:19-20, SCC se spune: “Aşa că, iubiţi fraţi ai mei, orice om se fie grabnic la auzire, încet la vorbire, încet la mânie; pentru că mânia omului nu lucrează o dreptate a lui Dumnezeu”. Astfel trebuie să fim înceți la mânie să nu ne mâniem repede și să ne treacă repede mânia, căci mânia omului poate duce la violență, la cuvinte jignitoare, etc. ea nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

 

De unde vine mânia?

Mânia, furia, iuţeala, strigătele la alţii, vin din înţelepciunea firească, şi din mândrie.

Trebuie să ne controlăm mânia căci altfel devenim oameni mânioși, iar conform cu Ecleziast 7:9, SCC: “Nu te grăbi să te mânii în spiritul tău, pentru că mânia se odihneşte în sânul nebunilor”. Deci mânia rămâne și se manifestă prin cei care sunt nebuni din punct de vedere spiritual, care nu cunosc legea lui Dumnezeu, care ne îndeamnă la stăpânire de sine, chiar roada Spiritului Sfânt este stăpânirea de sine sau înfrânarea (Galateni 5:22-23).

 

Ce să faci într-un mediu mânios?

Într-un mediu mânios trebuie să îți păstrezi calmul și să veghezi ca acele spirite care îndeamnă la mânie să nu te cuprindă și pe tine, să te rogi, să te deconectezi din acel mediu și să fi conectat la Dumnezeu.

De asemenea găsim sfat în Scriptură în Proverbe 15:1, SCC: “Un răspuns blând abate furia, dar un cuvânt aspru stârneşte mânia”. Să folosim cuvinte ale blândeței atunci când este pe punctul de a începe o ceartă sau o manifestare a mâniei, și prin cuvintele noatre blânde abatem furia și o oprim.

 

Care sunt consecințele mâniei?

Mânia poate provoca hipertensiune, afecțiuni arteriale, probleme respiratorii, tulburări hepatice, biliare și pancreatice. Mânia și furia sunt emoții puternice care, în opinia medicilor, favorizează, agravează sau chiar cauzează afecțiuni precum astm, boli oculare, boli de piele, urticarie, ulcere, dureri de dinți și tulburări digestive. Mânia și furia pot afecta procesul de gândire, astfel că omul mânios nu mai poate să raționeze logic sau să emită judecăți corecte. Deseori, o izbucnire de mânie este urmată de o perioadă de tristețe profundă. Prin urmare, este înțelept – nu numai din considerente religioase, ci și din considerente medicale – să ne ținem mânia sub control și să urmărim pacea și iubirea (Proverbe 14:29-30; Romani 14:19; Iacob 3:17; 1Petru 3:11).

În final dacă nu te căiești de mânie și devii un om mânios vei merge în lacul de foc nu în Regatul lui Dumnezeu.

În Galateni 5:19-21, SCC, se spune: “Însă sunt arătate faptele cărnii, care sunt: curvie, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, duşmănii, ceartă, gelozie, mânii, ambiţii, dezbinări, erezii, invidii, beţii, chefuri şi cele asemănătoare acestora; despre care vă spun dinainte, după cum am mai spus, că cei făptuind cele ca acestea nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu”.