„O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: Regatul cerurilor este asemănat cu un om semănând sămânţă bună în ogorul lui. Dar oamenii dormind, a venit duşmanul lui şi a semănat zizanii în mijlocul grâului; şi s-a dus. Când a răsărit însă grâul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi zizania. Apropiindu-se însă sclavii stăpânului casei i-au zis: Doamne, nu ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are deci zizanie?  Dar el le-a zis: Un om duşmănos a făcut acesta. Iar ei îi zic: Vrei deci, ducându-ne, să le culegem? El însă, zice: Nu! Nu cumva, culegând zizaniile, să dezrădăcinaţi grâul împreună cu ele. Lăsaţi să crească împreună amândouă până la seceriş; şi, la timpul secerişului, voi zice secerătorilor: Culegeţi întâi zizaniile şi legaţi-le în snopi, ca să fie arse; iar grâul adunaţi-l în depozitul meu.” Matei 13:24-30, SCC.

 

„Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi discipolii Lui s-au apropiat de El, zicând: Explică-ne parabola zizaniei ogorului. Iar El, răspunzând, a zis: Cel semănând sămânţa bună, este Fiul Omului.
Ogorul însă, este lumea; iar sămânţa bună, aceştia sunt fiii Regatului, dar zizaniile sunt fiii celui rău;
iar duşmanul cel semănându-le, este Diavolul. Secerişul însă, este sfârşitul epocii, iar secerătorii sunt îngeri. Deci, precum sunt culese zizaniile şi sunt arse în foc, aşa va fi la sfârşitul epocii.
Fiul Omului va trimite pe îngerii Lui; şi ei vor culege din Regatul Lui toate motivele de poticnire, şi pe cei practicând nelegiuirea. Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Regatul Tatălui lor. Cel având urechi, să audă!”
 – Matei 13:36-43, SCC.

 

Această ilustrare o găsim în Matei 13:24-30, iar explicarea ei în Matei 13:37-43.

Elementele acestei pilde sunt: Un om care seamănă sămânţă bună, acesta este Fiul omului, Iesus Christos. Aici Regatul cerurilor este asemănat cu un om semănând sămânţă bună în ogorul lui. Domnul a fost manifestarea Regatului lui Dumnezeu pe pământ (Luca 17:20-22). Ţarina în care se seamănă sămânţa bună este lumea, sămânţa bună sunt „fii Regatului”, adică discipolii lui Iesus, pe care El îi lasă în această lume, ca să dea rod (Ioan 17:15). Vrăşmaşul care seamnă sămânţă rea este Satan, iar zizania[1] îi simbolizează pe fii Diavolului, care apar după ce Domnul a semănat în ţarină: sămânţa bună, adică „creştinii falşi”.

Datorită faptului că ei nu se pot deosebi, ca grâu sau ca zizanie, decât la sfârşitul epocii, Domnul le spune sclavilor Săi să le lase pe ambele plante să crească împreună până la seceriş. La seceriş când roadele lor vor fi pe deplin arătate bune sau rele, deosebirea va fi uşor de făcut de către îngeri.

Comentariul pe care îl face cartea: Natural History of the Bible, asupra tipului de plantă folosit în această parabolă, această lucrare declară: „neghina (zizania) este aceeaşi cu arabul < zawan >, din care derivă numele grecesc al plantei ce poartă azi denumirea ştiinţifică de <Lolium Temulentum> sau neghină ameţitoare…Aceasta este un fel de plantă în genul secarei, fiind singura specie din familia ierboaselor ale cărei seminţe sunt otrăvitoare. Zawan derivă din <zan>, care înseamnă: a voma, efectul consumării neghinei ameţitoare constând în greţuri violente, convulsii şi diaree, sfârşitul fiind adesea moartea…se aseamănă în toate privinţele cu grâul, până în momentul apariţiei spicului.”

Prin urmare seminţele zizaniei, ilustrează bine efectul rău pe care l-a avut copii Diavolului, „creştinii falşi”  pentru oricine consumă din sămânţa lor din învăţătura lor (2Petru 2:1-2).

Deoarece zizania în ogor nu a apărut decât după ce Domnul Iesus a semănat sămânţa bună, iar aceasta apare în grâu, adică în mijlocul creştinilor adevăraţi, după înfiinţarea creştinismului. Evenimentele parabolei, se întind pe perioada de timp care începe cu primul secol al erei noastre, când Iesus începe semănarea seminţei bune, mai târziu, după plecarea lui la cer se infiltrează, creştinii falşi asemănători grâului, dar care în realitate nu sunt altceva decât ‚neghină ameţitoare’, acest lucru a fost profeţit şi de apostoli (Fapte 20:29-30; 2Petru 2:1-2).

Această stare de amestec între grâu şi zizanie continuă să existe pe pământ până la seceriş, care are loc la sfârşitul epocii, când clasa grâului va fi separată de cea a zizaniei, fiind transferată în cer, unde va străluci ca soarele (Matei 13:43). Pe care creştini va răpi Domnul la revenirea Sa? Pe cei care sunt de acelaşi fel cu sămânţa bună plantată de El. Domnul nu acceptă un alt fel de sămânţă! Acest grâu plantat de El dăinuie din primul secol d.Ch. până la venirea Sa (comp. cu Matei 16:18). Iar după aceea, creştinii falşi asemănaţi cu zizania vor fi aruncaţi în cuptor (Matei 13:42 comp.cu 6:30).

Scopul parabolei este o avertizare, după cum nu toţi care se coboară din Israel sunt Israel (comp. cu Romani 9:6), tot aşa nu toţi care pretind că sunt răsadul Tatălui sunt cu adevărat creştini (Matei 15:13).

Domnul precizează că: duşmanul lui şi a semănat zizanii în mijlocul grâului” (v.25), astfel apostazia (lepădarea de credinţa adevărată şi acceptarea doctrinelor străine, false) chiar în mijlocul lor, căci a fost profeţit că se vor strecura profeţi falşi şi învăţători falşi (Fapte 29:28-29; 2Petru 2:1).

Însă, „Fiul Omului va trimite pe îngerii Lui; şi ei vor culege din Regatul Lui toate motivele de poticnire, şi pe cei practicând nelegiuirea.” Indicând că zizania nu sunt cei fără Dumnezeu (atei), ci cei ce pretind că sunt fiii ai cerului, aşa cum au pretins evreii ce s-au împotrivit Domnului (Ioan 8:38-44). Domnul va îndepărta din Regat, (lumea fiind parte a Regatului – Romani 13:1), motivele de poticnire şi unii care practică nelegiuirea, dar în final ei vor fi demascaţi şi aruncaţi în cuptorul de foc.

Astfel, această pildă este o avertizare pentru cei ce aud sau citesc Cuvântul Domnului Iesus, că nu toţi care seamănă cu grâul sunt grâu, de aceea versetul cheie al avertizării Domnului este: Cel având urechi, să audă!”. 



[1] Traducerea Scripturile Calea Creştină (prescurtat: SCC)., precum şi în Noul Testament făcută în 1993 de Societatea CLV apare în text în loc de neghină: „zizanie”, vezi şi traducerile: Biblia Cornilescu din 1931 retipărită în 1998, şi Interlinearul grec-român făcut de editura Agape.