„O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: Regatul cerurilor este asemănător unui grăunte de muştar; pe care luându-l un om, l-a semănat în ogorul lui. Acesta este mai mic decât toate seminţele; dar, când are să crească, este mai mare decât legumele, şi se face arbore; încât păsările cerului au să vină şi au să se cuibărească în ramurile lui. O altă parabolă le-a vorbit: Regatul cerurilor este asemănător unei plămădeli, pe care, luând-o o femeie, a ascuns-o în trei măsuri de făină, până când a fost dospită toată. Toate acestea Iesus[1] le-a vorbit mulţimilor în parabole; şi fără parabolă nu le vorbea nimic; ca să fie împlinit ce a fost spus prin profetul, zicând: „voi deschide gura Mea în parabole; voi spune cele ascunse de la întemeiere.” - Matei 13:31-35, SCC.

 

„Şi zicea: cum avem să asemănăm Regatul lui Dumnezeu, sau în ce parabolă să îl punem?
Este ca un grăunte de muştar; care când are să fie semănat pe pământ, este mai mic decât toate seminţele cele de pe pământ. Iar când va fi fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele, şi face ramuri mari; încât păsările cerului se pot cuibări sub umbra lui. Şi cu multe parabole ca acestea le vorbea cuvântul, după cum puteau auzi. Dar fără parabolă, nu le vorbea; iar la o parte, le explica pe toate discipolilor Lui.”
 - Marcu 4:30-34SCC.

 

„El deci a zis: cui este asemănător Regatul lui Dumnezeu, şi cu ce îl voi asemăna? El este asemănător unui grăunte de muştar, pe care luându-l un om, l-a aruncat într-o grădină de-a lui; şi a crescut şi s-a făcut arbore mare; şi păsările cerului s-au cuibărit în ramurile lui.  Şi iarăşi a zis: cu ce voi asemănă Regatul lui Dumnezeu? Este asemănător unei plămădeli; pe care luând-o o femeie, a ascuns-o în trei măsuri de făină, până ce a fost dospită toată.” – Luca 13:18-21, SCC.

 

În aceste pilde, Domnul Iesus Christos compară Regatul cerurilor cu un grăunte de muştar care o dată semănat are o creştere formidabilă, la fel compară Regatul cu un aluat care creşte (dospeşte).

Scopul acestor pilde este de a sublinia creşterea fenomenală a Regatului cerurilor, faptul că de la câţiva oameni ulterior creştinii fiind: zeci de mii” (Fapte 21:20, SCC), şi mai mult. Dacă la început creştinismul a fost o religie în Israel, ulterior ea a cuprins pământul (Coloseni 1:6,Coloseni 1:23). Astfel, dacă la început sămânţa de muştar este cea mai mică sămânţă, ulterior prin creştere, ea devine o plantă mai mare ca toate ierburile de pe câmp (Marcu 4:30-32).

Unii interpretează negativ această pildă, spunând că creşterea formidabilă de aici se referă la înmulţirea apostaziei după moartea apostolilor, dar să citim cu atenţie aceste pilde consemnate în Matei 13:31-34; Luca 13:18-21. Cei ce interpretează în mod negativ această creştere a Regatului, aduc ca argumente, ideea că păsările reprezintă slujitorii lui Satan din pilda Semănătorului, care culeg sămânţa semănată pe drum (Matei 13:4,Matei 13:19). Un alt argument promovat de aceştia este că aluatul în Biblie reprezintă corupţia (Matei 16:16; 1Corinteni 5:6-7). Dar aceştia leagă unele texte de altele fără nici o legătură între ele!

Apoi, această interpretare negativă forţează textul deoarece, Regatul cerurilor este comparat cu sămânţa de muştar, apoi în parabola cu aluatul, nu aluatul este adăugat (adică apostazia care vine după moartea apostolilor), ci Christos compară din start aluatul cu Regatul cerurilor, şi acesta este ascuns în trei măsuri de făină, în greacă este folosit cuvântul: „saton”, pentru măsura care conform cu  CLV n.s. cuprinde 13,125 litri, deci trei măsuri în total, aproximativ 40 de litri de făină, astfel aluatul[2] care este mic ca cantitate în comparaţie cu făina dă o creştere foarte mare. Tot la fel şi sămânţa de muştar, care era cunoscută în timpul lui Iesus ca fiind cea mai mică sămânţă, dar când creşte devine o plantă mare, reliefând astfel ce creştere o să aibă membri Regatului cerurilor.

De asemenea, în Luca 17:6, se arată că o credinţă de mărimea unei seminţe de muştar poate avea efecte mari, tot aşa Regatul cerurilor care l-a început era doar Iesus, a crescut într-un mod formidabil după moartea, învierea şi înălţarea lui la cer, adică după ce sămânţa a putrezit şi încolţit (comp. cu Ioan 12:24,Ioan 12:32).

În relatarea paralelă din Marcu 4:30-32, se spune un detaliu în plus despre păsări, şi anume că toate păsările cerului locuiesc în umbra copacului, fiind astfel ocrotite de razele de soare, după cum şi slujitorii cereşti ai lui Dumnezeu sunt ocrotiţi de arşiţă: Apocalipsa 7:9-17. Iar conform cu Matei 13:32, păsările chiar îşi fac cuiburi în cer, aşa după cum discipolii Domnului şi-au strâns comori în cer (Matei 6:20; 1Timotei 6:18-19).

În Isaia 60:8-12, poporul lui Dumnezeu zboară ca nişte porumbei spre porumbarul lor.



[1] În ce priveşte Numele Fiului: Iesus [Ιησούσ]  reprezintă traducere corectă a expresiei din greacă: Iesous, care are ca corespondent, expresia: ebraică: Iehoşua, însemnând: Iehova este salvare.

[2] Aluatul este o mică cantitate de plămădeală care a rămas de data trecută de la facerea pâinii, şi care se folosea în loc de drojdie, pentru ca noul aluat să fermenteze şi să crească.