„Atunci, apropiindu-se Petru, I-a zis: Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, şi îi voi ierta lui? Până de şapte ori? Iesus îi zice: nu îţi zic până de şapte ori; ci până de şaptezeci de ori şapte.
De aceea, Regatul cerurilor este asemănat cu un om, cu un rege care a vrut să se socotească cu sclavii lui. Începând el să socotească, a fost adus un îndatorat lui cu zece mii de talanţi. El însă, neavând să restituie; domnul lui a ordonat să fie vândut el şi nevasta şi copilaşii şi toate câte are, şi să restituie. Proşternându-se deci, sclavul i s-a închinat, zicând: Doamne, fi îndelung-răbdător cu mine; şi ţi le voi restitui pe toate. Înduioşându-se domnul sclavului acela, l-a lăsat; şi i-a iertat datoria. Dar ieşind sclavul acela, a găsit pe unu dintre ceilalţi sclavi, care îi datora o sută de dinari; şi apucându-l, îl sugruma, zicând: restituie orice îmi datorezi! Proşternându-se deci sclavul, îl ruga, zicând: Fi îndelung-răbdător cu mine şi am să îţi restitui. Dar el nu a vrut; ci ducându-se, l-a aruncat în închisoare, până are să restituie ce este dator. Văzând deci ceilalţi sclavi cele făcute, s-au întristat tare mult; şi venind, au relatat domnului lor toate cele făcute. Atunci, chemându-l, domnul lui îi zice: Sclav rău! Toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu trebuia şi tu să miluieşti pe acel sclav, precum te-am miluit şi eu? Şi mâniindu-se, domnul lui l-a predat chinuitorilor; până ce are să restituie tot ce este dator. Aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă; dacă nu aveţi să iertaţi din inimile voastre, fiecare, fratelui lui.”
Matei 18:21-35, SCC.

 

Pilda aceasta a fost spusă de Domnul Iesus pentru a sublinia importanţa iertării fraţilor, a celorlalţi sclavi ai lui Dumnezeu, cu o iertare deplină chiar pentru lucruri mari (datorii mari). Ea este răspunsul Domnului la întrebarea lui Petru: Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, şi îi voi ierta lui? Până de şapte ori?” Deoarece învăţătorii religioşi iudei propun să se acorde iertare cel mult de trei ori, Petru consideră, probabil, că este foarte generos din partea lui să sugereze: „Până la şapte ori?“

Însă Domnul îi surprinde pe discipoli care aveau cultura iudaică, arătându-le inima mare a lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o imităm, pe care ei nu o cunoşteau, răspunzând astfel: nu îţi zic până de şapte ori; ci până de şaptezeci de ori şapte.” Ce înseamnă aceasta? Că trebuiau să numere până la 490 de greşeli, aşa cum interpretează anumiţi atei? Nu, căci apoi El dă o parabolă, care şi mai tare accentuează iertarea deplină!

El îi învaţă pe dicipolii Săi prin parabolă, că nu trebuie să ţină cont de numărul de greşeli, sau să le numere! Numai un om nebun ar număra, sau o persoană răutăcioasă!

Parabola vorbeşte de un sclav, ce are o datorie de 10.000 de talanţi la un domn sau stăpân! Un talant avea 36 de kg, fie de argint (2Regi 5:23),  ce ar veni cca. 60.000.000, de dinari. Iar un dinar era plata pentru o zi de muncă pentru un om! Dar putea să fie talant de aur (Exod 25:39), şi atunci ar fi valorat şi mai mult!

Dus în faţa stăpânului, sclavul nu a avut să plătească, domnul vrând să-i vândă familia pentru a recupera ceva din pierdere, sclvul îndatorat a implorat să aibă îndelungă răbdare faţă de el, că îi va plăti! Înduioşindu-se domnul de el, l-a lăsat şi i-a iertat datoria care era foarte mare!

Dar ieşind din faţa stăpânului, sclavul îndatorat la stăpân, a găsit un alt sclav datornic de data aceasta lui, cu 100 de dinari, şi a începund să-l sugrume cerându-i datoria! Sclavul dator cu 100 de dinari a imporat milă şi îndelungă răbdare din partea celuilalt sclav, dar acesta l-a băgat la închisoare. Ceilalţi sclavi văzând, i-au relatat domnului cele întâmplate! Atunci domnul sclavului dator cu 10.000 de talanţi, la predat pe mâna chinuitorilor în temniţă până va plăti tot ce datorează!

Versetul cheie al pildei este: Aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă; dacă nu aveţi să iertaţi din inimile voastre, fiecare, fratelui lui.”

Concluzia este simplă! Noi toţi îi datorăm mult mai mult lui Dumnezeu, decât fiecare dintre noi semnului nostru! Dumnezeu este dispus să ne ierte dacă ne iertăm semeni cu puţinele lor datorii faţă de noi, atunci Tatăl ceresc va şterge datoria mare care o avem la El! – vezi şi: Matei 6:12; Coloseni 3:13.

În cazul în care nu vom ierta, nu numai că nu vom primi iertarea divină, dar vom fi daţi pe mâna chinuitorilor, atât în viaţa aceasta, neiertarea ducând mânie, supărare, iritare, întristare, tulburare (Iov 5:2; Proverbe 3:31; Proverbe 14:30; Efeseni 4:31-32).

Cât şi după moarte, căci noi nu ne-am plătit datoria, astfel vom suferi etern, căci Domnul a spus: Şi mâniindu-se, domnul lui l-a predat chinuitorilor; până ce are să restituie tot ce este datorAşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă; dacă nu aveţi să iertaţi din inimile voastre, fiecare, fratelui lui.”