„Pentru că Regatul cerurilor este asemănător unui om, stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători în via lui. Învoindu-se dar cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.
Şi ieşind pe la a treia oră a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce are să fie drept; iar ei s-au dus. Ieşind iar şi pe la a şasea şi a noua oră, a făcut la fel. Iar ieşind pe la unsprezecea, a găsit pe alţii stând fără lucru, şi le zice: de ce staţi aici toată ziua fără lucru? Ei îi zic: pentru că nici unu nu ne-a angajat. El le zice: Mergeţi şi voi în vie. Iar făcându-se seară, domnul viei zice administratorului său: cheamă lucrătorii şi dă-le plata; începând de la cel din urmă, până la cel dintâi. Iar venind cei de pe la a unsprezecea oră, au primit câte un dinar. Şi venind cei dintâi, considerau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei câte un dinar. Primind însă, murmurau împotriva stăpânului casei, zicând: aceştia, cei din urmă, au lucrat o oră; şi i-ai făcut egali cu noi, cei îndurând greul zilei şi arşiţa. El însă, răspunzând unuia dintre ei, a zis: prietene! Pe tine nu te nedreptăţesc. Nu cu un dinar te-ai învoit cu mine? Ia ce este al tău, şi mergi! Vreau dar să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu îmi este permis să fac ceea ce vreau cu cele ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei din urmă, întâi; şi cei dintâi, în urmă.”
 – Matei 20:1-16, SCC.

 

Domnul Iesus în această ilustrare, compară Regatul cerurilor cu un Stăpân care este Dumnezeu, şi care rând pe rând, de cinci ori, la ore diferite, angajează lucrători cu plata de un dinar în via lui. Unii lucrători sunt angajaţi la prima oră, diminiaţa, alţii mai târziu, pe rând, dar toţi capătă aceiaşi plată! De ce? Deoarece plata este viaţa veşnică (Matei 19:27-29)!

Cei veniţi printre primii sunt credincioşii din vechime, începând cu Abel, Enoh, Noe, apoi: Avraam, Isac, Iacob, apoi: David, Ilie, Elisei, etc. Cei veniţi în ultimele ceasuri la ora nouă şi respectiv unsprăzece, reprezintă pe creştinii care L-au servit pe Dumnezeu în via Lui!

Când vine timpul socotelilor (judecata de la venirea Domnului), are loc o surpriză: primi care primesc plata sunt cei de la urmă! Ba mai mult, când vine rândul cel care au îndurat greul zilei şi arşiţa”, a sfinţiilor dinainte de Christos (Evrei 11:36-38), ce primesc plata la urmă, adică după mileniu (Apocalipsa 20:11-15), ei obsearvă că plata este aceiaşi: un dinar (viaţa veşnică). Şi unii ajung să murmure, însă Dumnezeu îi spune unuia din cei ce murmură: „prietene! Pe tine nu te nedreptăţesc. Nu cu un dinar te-ai învoit cu mine? Ia ce este al tău, şi mergi! Vreau dar să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu îmi este permis să fac ceea ce vreau cu cele ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?”

Dumnezeu cu toţi sclavii Săi din orice timp s-a tocmit cu aceiaşi plată: viaţa veşnică! Nu este nici un motiv să fim invidioşi pe anumite categorii care poate nu au îndurat greul zilei şi arşiţa”, pentru că înţelegerea noastră cu Stăpânul este aceasta: viaţa eternă (Matei 25:46; Ioan 4:36).

Concluzia pildei, şi versetul cheie este: „Astfel vor fi cei din urmă, întâi; şi cei dintâi, în urmă”! Adică cei ce au servit la sfârşit (creştinii) vor fi primii la primirea plăţii! Iar cei dintâi (evreii credincioşi), vor fi cei din urmă la primirea plăţii!

Scopul pildei este pentru a arăta că nu este nici un motiv de îngâmfare pentru evrei!