„Răspunzând, Iesus le-a spus iarăşi în parabole, zicând: Regatul cerurilor este asemănat cu un om, cu un rege; care a făcut nuntă fiului lui. Şi a trimis pe sclavii lui să cheme pe cei chemaţi la nuntă; şi nu au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi sclavi, zicând: spuneţi celor chemaţi: Iată! Am pregătit prânzul meu; taurii mei şi cele îngrăşate sunt tăiate, şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă! Dar ei, nepăsându-le s-au dus, unu la ogorul lui, altul la comerţul lui. Iar ceilalţi, prinzând pe sclavii lui; i-au maltratat şi i-au omorât. Dar auzind regele, s-a mâniat; şi trimiţând armatele lui a distrus pe ucigaşii aceia, şi a ars cetatea lor. Atunci zice sclavilor lui: nunta este gata; dar cei chemaţi nu au fost vrednici. Duceţi-vă deci la ieşirile drumurilor; şi pe câţi aveţi să găsiţi, chemaţi-i la nuntă. Şi ieşind sclavii aceia pe drumuri, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, atât răi, cât şi buni; şi s-a umplut nunta de comeseni. Intrând însă regele să privească pe cei şezând la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat cu veşmânt de nuntă; şi îi zice: prietene, cum ai intrat aici neavând veşmânt de nuntă? Iar el a amuţit. Atunci, regele a zis servilor: legând ale lui picioare şi mâini, aruncaţi-l în întunericul cel de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi” – Matei 22:1-14, SCC.

 

„Dar auzind acestea, cineva dintre cei aşezaţi la masă, I-a zis: fericit este cel care va mânca pâine în Regatul lui Dumnezeu. Iar El i-a zis: un om oarecare a făcut o cină mare, şi a chemat pe mulţi. Apoi a trimis pe sclavul lui, la ora cinei, să zică celor chemaţi: veniţi! Pentru că deja este totul gata. Şi au început toţi, ca într-un gând, să se scuze. Cel dintâi i-a zis: am cumpărat un ogor; şi am nevoie, ieşind, să îl văd. Te rog să mă ai scuzat. Iar altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi, şi mă duc să îi încerc. Te rog să mă ai scuzat. Iar un altul a zis: m-am însurat, şi de aceea nu pot veni. Apoi, întorcându-se sclavul acela, a anunţat acestea domnului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis sclavului său: ieşi repede în străzile şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, şi pe nevoiaşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi. Şi sclavul a zis: domnule! S-a făcut ceea ce ai ordonat, şi încă mai este loc. Iar domnul a zis către sclav: ieşi la drumuri şi la garduri şi constrânge-i să intre; ca să fie umplută casa mea. Pentru că vă zic: nici unu dintre bărbaţii aceia, cei foşti chemaţi, nu vor gusta cina mea” – Luca 14:15-24SCC.

 

În Matei 22:1-14, Fiul lui Dumnezeu, dă o parabolă, iar personajele acesteia sunt: Un Rege, are un Fiu şi organizează o nuntă pentru acesta, Regele este Dumnezeu Tatăl, iar Fiul este Iesus, robii trimişi să-i cheme pe invitaţi la nuntă sunt discipolii lui Iesus care au fost trimişi în primul rând, la naţiunea Israel (Fapte 13:46), care sunt invitaţi la nunta Fiului de Rege. Invitaţii însă nu au acceptat invitaţia, prin urmare, Israelul ca naţiune a pierdut privilegiul de a fi participanţi la petrecerea de nuntă, adică de a merge în cer (Ioan 1:11-13; Matei 10:5-7; Fapte 3:25,Fapte 3:26). Iar scuzele pe care le-au adus aceştia erau neîntemeiate, conform cu pilda celor invitaţi la cină, care se aseamănă foarte mult cu această parabolă (Luca 14:16-24), invitaţii au spus că nu pot să vină pentru că şi-au cumpărat un ogor, de parcă nu putea să-l vadă după nuntă? Alţii au adus ca scuze, faptul că şi-au cumpărat boi, şi trebuie să-I încerce, de parcă nu ar putea să-i încerce după nuntă? Altul a spus că s-a căsătorit, de parcă nu putea să vină cu soţia împreună la nuntă ? Problema lor nu era că nu puteau veni, ci că nu doreau să vină, ei dispreţuiau nunta Fiului de Rege! Lucru subliniat bine de atitudinea pe care au avut-o faţă de robii care le-au dus invitaţia, aceştia au fost batjocoriţi şi omorâţi, arătând astfel o ostilitate foarte mare faţă de invitaţie, Rege şi Fiul Său (vezi şi Fapte 5:40; Fapte 7:55-58; Fapte 12:1-2).

Dar Regele Iehova, s-a mâniat, şi-a trimis oştile (armatele romane), care au ars cetatea (Ierusalimul), acestea au avut loc în anul 70 d.Ch. din cauză că celor la care li s-a trimis invitaţia de a veni la nunta Fiului de Rege au refuzat!

Apoi, robii Regelui sunt trimişi la răspântiile drumurilor, în pieţe şi pe străzi, aducând oameni să umple sala de nuntă. Dar nu toţi cei ce au intrat în sala de nuntă şi-au schimbat viaţa, de aceea înainte de a începe petrecerea de nuntă, adică intrarea în cer, are loc o inspecţie, unde cei ce nu au haina de nuntă, care reprezintă faptele drepte ale sfinţilor, ca efect al primirii harului (Apocalipsa 19:8), sunt aruncaţi afară, ne-intrând în Regat sau la masa lui Dumnezeu. Întunericul de afară unde sunt aruncaţi, simbolizează despărţirea de Dumnezeu care este lumină, ducând aceasta la pedeapsa lor veşnică (Matei 25:30 comp. cu 13:42; 2Tesaloniceni 1:8-9).

Pilda se încheie cu concluzia, care este şi versetul cheie: Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. Căci mulţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi, atât din Israel cât şi dintre neamuri (Romani 9:24), mulţi au posibilitatea să fie salvaţi, deoarece mulţi au auzit de Christos, dar nu intră la nunta Fiului de Rege, fie din cauză că nu preţuiesc la adevărata valoare această chemare, fie nu sunt îmbrăcaţi corespunzător în haina dreptăţii (Luca 14:23 comp. cu 1Timotei 3:15).

De aceea să fim vigilenţi, căci nu toţi cei ce pretind a fi Fii ai camerei de nuntă, adică Fii ai Regatului sunt în realitate astfel, căci Iesus precizează: „… au strâns pe toţi pe care i-au găsit, atât răi, cât şi buni …”. Ţinta acestei ilustrări a fost condamnarea: naţiunii Israel, care a refuzat invitaţia la nuntă.