„Când are să vină Fiul Omului în gloria Lui, şi toţi îngerii cu El; atunci va şedea pe un tron al gloriei Lui. Şi vor fi strânse înaintea Lui toate naţiunile; şi va despărţi pe unii de alţii precum păstorul desparte oile de capre. Şi va pune, deoparte, oile la dreapta Lui; de altă parte, caprele la stânga. Atunci Regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, cei binecuvântaţi de Tatăl Meu; moşteniţi Regatul pregătit vouă de la întemeierea lumii. Pentru că am flămânzit, şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat, şi Mi-aţi dat să beau; eram străin, şi M-aţi luat la voi; gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi M-aţi vizitat; eram în închisoare, şi aţi venit la Mine. Atunci Îi vor răspunde cei drepţi, zicând: Doamne! Când Te-am văzut flămânzit, şi Te-am hrănit? Sau însetat, şi ţi-am dat să bei? Şi când Te-am văzut străin, şi Te-am luat la noi? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut îmbolnăvit, sau în închisoare; şi am venit la Tine? Şi răspunzând, Regele le va zice: Adevărat vă zic: Pe cât aţi făcut unuia dintre fraţii aceştia ai Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de la stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel etern; cel pregătit Diavolului şi îngerilor lui. Pentru că am flămânzit, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat, şi nu Mi-aţi dat să beau; Eram străin, şi nu M-aţi luat la voi; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav, şi nu M-aţi vizitat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne! Când Te-am văzut flămânzit, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare; şi nu ţi-am servit ţie? Atunci El le va răspunde, zicând: Adevărat vă zic: cât nu aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi aceştia se vor duce în pedeapsă eternă; dar cei drepţi, în viaţă eternă” – Matei 25:31-46, SCC.

 

Această ilustrare se desfăşoară la venirea lui Iesus Christos, Domnul Iesus este deja rege, el domneşte peste adunarea creştină, însă la venirea Sa, El va şedea pe un tron al gloriei Lui, aceasta însemnând o nouă poziţie, adică: întronarea lui ca Rege peste lume, şi atunci îşi va manifesta autoritatea, făcând ca Regatul lumii să devină Regatul Lui (Apocalipsa 11:15-18; Psalm 110:1-2). În această viziune judecata Domnului Iesus împarte naţiunile în două grupuri: fraţii lui Iesus, cei drepţi comparaţi cu oi, iar cei nedrepţi comparaţi cu nişte capre!

Oile sunt cei care au făcut bine fraţilor lui Iesus, mădularelor corpului Său, astfel implicit au făcut bine Capului, adică lui Christos. Oile şi fraţii lui Iesus nu sunt două clase distincte cum cred unii, oile din parabolă nu se referă la cei vor moşteni pământul, căci oile sunt cereşti, ele ascultă de păstorul Cel bun, cum îi aud glasul (Ioan 10:3-5), la fel fraţii lui Iesus Christos (Luca 8:21). Ei toţi sunt dintr-unul (Evrei 2:9-11), şi au speranţă cerească (Evrei 3:1).

Oile moştenesc Regatul pregătit de la întemeierea lumii, acest Regat se referă la cer, la cei scrişi în cartea vieţii de la întemeierea lumii (Filipeni 3:14; Filipeni 4:3). Un alt argument îl găsim în asemănarea cu pilda despre selecţia între  grâu şi zizanie, unde nu apare vreo referire la vreo clasă pământească, chiar dacă în realitate o astfel de clasă va exista, dar din unghiul viziunii parabolei, ea nu apare. Astfel oile de aici sunt fraţii lui Christos cu speranţă cerească, care vor fi în viaţă la venirea Domnului, ei sunt „cei drepţi” (comp. v.37 cu Matei 13:43), care vor străluci ca soarele în cer, prin primirea unui corp glorios spiritual (1Corinteni 15:40; Daniel 12:3). De fapt, oile primesc viaţă veşnică la venirea Domnului, pe când cei de pe pământ o vor primi-o după ce se va împlini cei o mie de ani (Apocalipsa 20:6 comp. cu Isaia 65:20).

Astfel, învăţătura ce se desprinde din parabolă este ca să facem bine la ceilalţi creştini, chiar celor mai mici dintre fraţii Domnului, dacă unii par neînsemnaţi, în ochii lui Christos, ei sunt însemnaţi, căci ei sunt din corpul Lui, chiar dacă sunt mădulare mai neînsemnate (1Corinteni 12:21-27), Toţi aceştia (toate oile) ca fraţii autentici ai lui Iesus Christos, ei fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50).

Scopul acestei ilustrări este de a ne iubi unii pe alţii, manifestând un interes sincer personal faţă de chiar Cel mai neînsemnat frate sau soră, iar acest ajutor să fie practic, nu numai teoretic (comp. cu 1Ioan 3:17-18).

În contrast, caprele sunt pretenţioase şi îşi arogă virtuţi pe care nu le au, ele insinuează, că dacă Domnul Iesus personal ar fi fost în nevoie, ei l-ar fi ajutat, dar oare cât de sincer îl iubeau ei pe Iesus, dacă nu îi iubea pe fraţi Săi, care sunt mădulare din coprul Lui spiritual? Oare dacă nu iubim pe cei ce îi vedem, Îl iubim pe Cel ce nu-l vedem (comp. cu 1Ioan 4:20-21)?

Astfel caprele vor suferi pedeapsa eternă, iar oile vor primi viaţa eternă, diferenţa o face dragostea! Versetul cheie este: Adevărat vă zic: cât nu aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.”

Astfel caprele vor merge în pedeapsă eternă! Cum este această pedeapsă: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel etern; cel pregătit Diavolului şi îngerilor lui”. Iar Apocalipsa 20:10, se arată că focul veşnic sau lacul de foc are ca efect un chin veşnic! – vezi şi Apocalipsa 14:9-11.