„Apoi a zis către ei: cine dintre voi, va avea un prieten, şi se va duce la el la miez de noapte, şi are să îi zică: prietene! Împrumută-mi trei pâini; pentru că un prieten a sosit la mine din drum, şi nu am ce să îi pun înainte. Şi acela, dinăuntru, răspunzând, să zică: nu îmi face tulburare; deja uşa a fost încuiată, iar copilaşii mei sunt cu mine în pat; nu pot, sculându-mă, să îţi dau. Eu vă zic: chiar dacă, sculându-se, nu îi va da pentru că este un prieten al lui; dar pentru stăruinţa lui, sculându-se îi va da câte are nevoie. Iar Eu vă zic: Cereţi, şi vă va fi dat; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Pentru că oricine cerând, primeşte; şi cel căutând, găseşte; şi celui bătând, îi va fi deschis” Luca 11:5-13, SCC.

 

În această parabolă cu cei doi prieteni, se ilustrează relaţia noastră cu Tatăl ceresc care poate deveni prietenul nostru, după cum şi Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacob 2:23).

Şi se sublinează că în caz de nevoie, nu prietenia singură va fi suficientă pentru a primi lucrul cerut; ci: „stăruinţa” !!! Chiar dacă prietenul nu se scoală pentru el căci îi este prieten, se ridică şi îi rezolvă nevoia pentru că acest prieten stăruie. Astfel, pe lângă a deveni prieten cu Dumnezeu, este nevoie de stăruinţă, perseverenţă, insistenţă pentru a primi de la El lucrul cerut! Cele trei condiţi sunt: 1. prietenia cu El; 2. să ceri lucruri potrivite cu nevoile tale; 3. să stărui în rugăciune.

Concluzia pildei este: Cereţi, şi vă va fi dat; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Pentru că oricine cerând, primeşte; şi cel căutând, găseşte; şi celui bătând, îi va fi deschis.

De ce prietenul nu-i dă de la prima cerere: pâinile cerute?

Răspunsul este: pentru că nu este timpul propice (favorabil) pentru a primi cele cerute! Este miez de noapte!

 

Însă, uneori chiar atunci când nu este timpul favorabil, dar nevoia o cere, la stăruinţa noastră Dumnezeu ne poate da, înainte de vreme!