Dar cine dintre voi este tatăl de la care fiul cere pâine, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere un peşte, îi va da un şarpe în loc de peşte? Sau dacă va cere un ou, îi va da un scorpion? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri; cu cât mai mult Tatăl Cel din cer, va da Spirit Sfânt celor cerându-L - Luca 11:11-13, SCC.

 

Domnul Iesus, în această parabolă, compară relaţia dintre copii şi taţii de pe pământ cu relaţia creştinilor cu Tatăl ceresc.

El învaţă că nici taţi umani, care uneori sunt răi, care nu sunt „dragoste, aşa cum este definit: Dumnezeu (1Ioan 4:8) nu le va da lucruri rele; ci, le va da daruri bune copiilor lor, atunci cu atât mai mult, Tatăl din ceruri care este bogat în îndurare, „va da Spirit Sfânt celor cerându-L”.

Aici expresia: „Spirit Sfânt”, se referă la daruri ale Spiritului (comp. Fapte 10:45, cu 47), căci Spiritul Sfânt intră în om doar prin unirea cu Christos de la botezul în apă, şi nu cu altă ocazie sau prin altă lucrare! – vezi: Ioan 3:5; Tit 3:5.

Dar atunci când copiii lui Dumnezeu se roagă, aşa cum şi copii pământeşti se roagă tatălui lor uman pentru anumite daruri, respectiv: pâine, peşte, ou, Dumnezeu le dă daruri ale Spiritului, le da Spiritul Sfânt, şi NU alte lucrări de rătăcire, deorece nici un părinte uman nu dă piatră în loc de pâine, şarpe în loc de paşte, sau scorpion în loc de ou!

Condiţia este ca: 1. cei care cer darurile Spiritului Sfânt să fie copii ai lui Dumnezeu; 2. să cerem acele daruri care sunt necesare pentru viaţa noastră.

 

Concluzia pildei şi versetul cheie este: „cu cât mai mult Tatăl Cel din cer, va da Spirit Sfânt celor cerându-L”.