„Dar El zicea şi către discipoli: era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta i-a fost pârât ca risipind averile lui. Şi chemându-l, i-a zis: ce! Aceasta aud eu despre tine? Predă socoteala administrării tale; pentru că nu mai poţi administra. Dar administratorul a zis în sine: ce voi face? Pentru că domnul meu va lua administraţia de la mine. Să sap, nu sunt în stare; să cer, mă ruşinez. Ştiu ce voi face; pentru ca, atunci când am să fiu scos din administraţie, să mă primească în casele lor. Şi chemând pe fiecare dintre datornicii domnului său, a zis celui dintâi: cât datorezi domnului meu? Iar el a zis: O sută de baţi de ulei. El însă i-a zis: primeşte înscrisurile tale; şi aşezându-te, scrie repede cincizeci. Apoi a zis altuia: dar tu, cât datorezi? Iar el a zis: o sută de cori de grâu. El i-a zis: Primeşte înscrisurile tale, şi scrie optzeci. Şi a lăudat domnul pe administratorul cel nedrept, pentru că a lucrat prevăzător. Pentru că fiii epocii aceasta, sunt, faţă de generaţia lor, mai înţelepţi decât fiii luminii. Şi eu vă zic: Faceţi-vă prieteni din bogăţia nedreptăţii; pentru ca, atunci când ea are să se termine, ei să vă primească în corturile eterne. Cel credincios în puţin, este credincios şi în mult; şi cel nedrept în puţine, este nedrept şi în mult. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă, nu va-ţi făcut credincioşi; cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este al altuia, nu v-aţi făcut credincioşi; cine vă va da ce este al vostru? Nici un servitor nu poate fi sclav la doi domni. Pentru că, sau pe unu îl va urî, şi pe celălalt îl va iubi; sau de unu se va alipi, şi va dispreţui pe celălalt”Luca 16:1-13, SCC.

 

Printre cei cărora le spune Domnul pilda aceasta erau şi fariseii care erau iubitori de bani (v.14). Domnul dă ilustrarea cu un om bogat care avea un administrator care a fost pârât că risipeşte averea stăpânului bogat! Acesta îi cere să predea socoteala administrării pentru a-i lua slujba!

Administratorul se gândeşte că el nu poate face anumite lucruri, să sape, să cerşească, de aceea să gândeşte să micşoreze datoria celor care îi datorau anumite lucruri stăpânului, ca atunci când va fi dat afară din administraţie să fie primit în casele lor.

Domnul bogat aflând de isprăvile administratorului nedrept l-a lăudat nu pentru fals şi furt, ci pentru că a fost prevăzător”! Concluzia lui Iesus a fost: „Pentru că fiii epocii aceasta, sunt, faţă de generaţia lor, mai înţelepţi decât fiii luminii”, în sensul că cei din lume au înţelepciune pratică mai mare ca evreii ce erau poporul lui Dumnezeu, fii ai luminii!

Sfatul Lui şi versetul cheie, ca concluzie practică la pildă este: „Faceţi-vă prieteni din bogăţia nedreptăţii; pentru ca, atunci când ea are să se termine, ei să vă primească în corturile eterne. Cel credincios în puţin, este credincios şi în mult; şi cel nedrept în puţine, este nedrept şi în mult. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă, nu va-ţi făcut credincioşi; cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este al altuia, nu v-aţi făcut credincioşi; cine vă va da ce este al vostru? Nici un servitor nu poate fi sclav la doi domni. Pentru că, sau pe unu îl va urî, şi pe celălalt îl va iubi; sau de unu se va alipi, şi va dispreţui pe celălalt”.

Domnul în pilda aceasta nu a vrut să laude falsul în acte sau furtul de la bogaţi; ci a vrut să laude calitatea de a fi prevăzător, de a te pregăti pentru viaţa eternă! Cum? Făcându-ne prieteni cu Dumnezeu şi cu Domnul Iesus, din bogăţia nedreptăţii, adică prin bunurile materiale! Dacă noi în prezent nu suntem credincioşi în cele mici, în lucrurile care nu sunt ale noastre: banii, lucrurile materiale, care nu sunt ale noastre, doar le-am primit spre administrare! Atunci, nu vom fi credincioşi în cele mari, în cele cereşti, în lucrurile care vor fi pe veci ale noastre! Nu putem servi la doi stăpâni, nu putem servi lui Dumnezeu şi lui Mamona! – Matei 6:24.

Doar dacă suntm credincioşi în lucrurile materiale trecătoare, în cele mici, atunci vom fi şi în cele veşnice, în cele mari!

Putem fi credincioşi în cele mici, dând din inimă: zeciuielile (Matei 23:23), făcând binefacere şi dărnicie (Evrei 13:16), şi ne uitând milostenia pentru săraci, orfani şi văduve (Iacob 1:27; Galateni 2:10).