„Iar El le-a zis o parabolă, referitor la trebuinţa de a se ruga ei totdeauna, şi de a nu se descuraja, zicând: era un judecător într-o cetate; de Dumnezeu netemându-se, şi pe om nerespectându-l. Dar era o văduvă în cetatea aceea; şi venea la el, zicând: fă-mi dreptate faţă de împotrivitorul meu. Şi nu a vrut un timp; dar după acestea, a zis în sine: chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem, nici pe om nu îl respect; dar, pentru că văduva aceasta îmi face necaz, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească venind în continuare. Iar Domnul a zis: auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? Dumnezeu însă, nu are să facă dreptate aleşilor Lui, cei strigându-I zi şi noapte; şi rabdă mult pentru ei? Vă zic: le va face dreptate în curând. Totuşi, Fiul Omului, venind, va găsi credinţă pe pământ?”Luca 18:1-18, SCC.

 

Pentru a sublinia importanţa perseverenţei în rugăciune, şi a îndrăzneli în cerere, Domnul dă o ilustrare cu un judecător nedrept, care nu se temea de Dumnezeu şi nu îi respecta pe oameni! Dar în aceiaşi cetate locuia o văduvă nedreptăţită, care cerea să i se facă dreptate! Un timp judecătorul nu a vrut, a rezistat cererilor văduvei, dar după un timp de continuitate în a cere, în care văduva cerea dreptate, judecătorul şi-a zis în sine: „chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem, nici pe om nu îl respect; dar, pentru că văduva aceasta îmi face necaz, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească venind în continuare”. Perseverenţa văduvei, continuitatea ei în a cere, a făcut ca judecătorul să îi facă dreptate! Concluzia pildei este dacă un judecător nedrept şi fără respect faţă de oameni, la insistenţe multe face dreptate, cu atât mai mult va face dreptate Tatăl ceresc, aleşilor Săi care strigă zi şi noapte, şi rabdă mult pentru ei, uneori insistenţele lor pot fi supărătoare, sau chiar lipsite de un respect adecvat! Însă, Învăţătorul a mai precizat: „Vă zic: le va face dreptate în curând”! Acesta este şi versetul cheie al pildei!

Această pildă are ca scop să ne înveţe să insistăm în rugăciune la Judecătorul suprem! Să ne înveţe că doar persistenţa, perseverenţa, stăruinţa, duce la rezolvare!

De ce are Dumnezeu nevoie de perseverenţă din partea noastră?

Ca să vădă că ne dorim cu adevărat acel lucru, că avem o credinţă continuă, nu doar de moment, să ne provoace la o credinţă şi răbdare peste normal!

Înseamnă aceasta că putem cere orice, şi prin insistenţă supărătoare să obţinem?

Nu! Pilda vorbeşte de a face „dreptate”, nu lucruri care NU sunt după voia lui Dumnezeu (comp. cu 1Ioan 5:14). Doar în cazul voinţei lui Dumnezeu, perseverenţa este încununată de succes, de primirea lucrului cerut!

Este interesant că pilda se închie cu întrebarea: „Totuşi, Fiul Omului, venind, va găsi credinţă pe pământ?” De ce această întrebare? Deorece, Domnul ştia că pe pământ va fi tot mai greu să ai o credinţă adevărată dar şi puternică, constantă, şi mai ales în necazul cel mare care precede venirea Lui!

Tot mai rar găseşti oameni care să persevereze în rugăciune PRIN credinţă adevărului! Aleşi lui Dumnezeu trec prin încercări: „zi şi noapte”, problema nu este că Dumnezeu nu-i poate izbăvi, problema este: vei fi tu ca văduva care a perseverat căutând dreptatea??? Vei fi tu ca ea, fără a te descuraja când nu vezi destul de repede: rezultate??? Dacă da, atunci Domnul va găsi credinţă pe pământ când va veni!!!

Dacă însă, nu vei fi ca văduva şi după un timp nu te vei mai ruga pentru dreptate, nu te vei mai lupta, atunci credinţa ta va scădea, iar pe pământ va fi în pericol: credinţa!!!

Ce vei alege tu iubite cititor? Să fi: perseverent în rugăciune; sau să renunţi uşor!