„Zicea însă şi către unii, cei crezându-se pe sine că sunt drepţi, şi desconsiderând pe ceilalţi; parabola aceasta: Doi oameni s-au suit spre curtea templului să se roage: unu, fariseu; şi altul, vameş. Fariseul, stând, se ruga acestea pentru sine: Dumnezeule! Îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni: lacomi, nedrepţi, adulteri; sau chiar ca perceptorul acesta. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Vameşul însă, stând la distanţă, nu a vrut nici ochii să ridice spre cer; ci lovea pieptul lui, zicând: Dumnezeule! Iartă-mă pe mine, păcătosul! Vă zic: acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, spre deosebire de acela. Pentru că oricine, înălţându-se pe sine, va fi smerit; iar cel smerindu-se pe sine, va fi înălţat” - Luca 18:9-14, SCC.

 

Domnul Iesus a spus această pildă, deoarece existau unii evrei care crezându-se pe sine că sunt drepţi, şi desconsiderând pe ceilalţi”. El le vorbeşte de doi oameni care s-au suit în curtea templului să se roage, curtea temlului fiind la înălţime faţă de străzile Ierusalimului. Unul din ei era fariseu, iar altul vameş!

Fariseul stătea şi se ruga îndreptăţindu-se pe sine, scocotindu-se superior faţă de ceilalţi oameni, şi se lăuda în faţa lui Dumnezeu cu faptele lui, de parcă ar fi făcut fapte perfecte sau dintr-o motivaţie 100% din dragoste, sau parcă ar fi împlinit legea în totalotate! Fariseul a uitat declaraţia lui Dumnezeu din Isaia 64:6: Pentru că toţi am ajuns ca ceva necurat şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită; şi toţi ne veştejim ca frunza şi nelegiuirile noastre ne poartă ca vântul.”

În schimb, vameşul considerându-se vinovat şi nedemn în faţa lui Dumnezeu, şi-a cerut iertare, recunoscând că el este păcătos!

Domnul concluzionează: Vă zic: acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, spre deosebire de acela”. De ce vameşul a plecat de la rugăciune îndreptăţit, deorece el a fost drept în declaraţile sale despre sine, şi implorându-L pe Dumnezeu, în smerenie, el a primit iertare pentru că s-a căit în smerenie.

Versetul cheie al pildei, fiind: „Pentru că oricine, înălţându-se pe sine, va fi smerit; iar cel smerindu-se pe sine, va fi înălţat”.