Sunt „proorocii” penticostali, profeţi biblici ?

Detalii: Categorie: Penticostale; Publicat: 10 Septembrie 2014; Accesări: 31129

, NTR: „Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi feroce. Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte. Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»

Să vedem in continuare:

1. SLUJBA DE PROFET

2. PROFEŢII MINCINOŞI

3. PROROCII PENTICOSTALI

1. SLUJBA DE PROFET

Profeţii sunt oameni cu o chemare specială din partea lui Dumnezeu, ei sunt puşi al doilea după apostoli în listele cu servicii din adunarea creştină, arătând astfel importanţa lor în poporul lui Dumnezeu (; ).

Sensul Profetului în limba ebraică şi greacă:

PROFET – cel chemat să vorbească în numele lui Dumnezeu (nabi) – ,,.

VĂZĂTOR – pentru acest termen în limba ebraică avem două expresii:

ROEH ().

HOZEH ().

Profetul este numit şi văzător (), astfel profetul este omul care aude şi vede în lumea spirituală.

Un creştin care are slujba de profet, trebuie să aibă visuri şi viziuni supranaturale, căci aceasta este descrierea unui profet făcută de însuşi Dumnezeu în , unde se spune: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”. Astfel el este şi văzător, adică în ebraică ,,roeh”, dar este şi purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, sau gura Lui, cum este definit el în ,. El vede şi aude lucruri suprnaturale, lucruri din lumea spirituală, el nu doar primeşte profeţii şi le spune, el efectiv vede şi aude lumea spiritelor (), şi aceasta îi dă înţelepciune şi cunoştinţă, cât şi puterea de a deosebi duhurile.

El mai este numit şi:

OM AL LUI DUMNEZEU (; ; )

Indică o chemare sfântă şi lucrarea divină pe care o îndeplineşte profetul. Acest termen este legat de lucrarea profetică a lui Moise, Samuel, Ilie, Elisei.

SLUJITORUL DOMNULUI (; ; ; , ) – arată raporturile dintre Dumnezeu şi credincioşii Săi trimişi. Acest termen îl găsim în legătură cu proorocul Abia – .

TRIMISUL (SOLUL) DOMNULUI (; ; ; ; ). Cuvântul ebraic de „malac” este folosit atât pentru a desemna în limba română cuvântul „trimişi” (soli) cât şi pentru „îngeri”. După cum îngerii Domnului sunt trimişii Lui spirituali, tot aşa profeţii sunt trimişii Lui pentru a-i face de cunoscut Cuvântul. Acest termen arată mai exact ce sunt slujitorii Domnului, adică nişte trimişi ai lui Dumnezeu (ex. ).

Iar cuvântul profet în limba greacă: ,,PRO-PHEMI”, care tradus vine: ,,pro” – înaintesau pentru, iar ,,phemi” – a vorbi, deci în greacă, sensul cuvântului profet ar fi: a vorbi înainte, a vorbi înainte să se întâmple, sau a vorbi pentru Dumnezeu, ca purtător de cuvânt.

Astfel profetul este prin excelenţă cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu, sau purtătorul lui de Cuvânt (; ).

2. PROFEŢII MINCINOŞI

Sfânta Scriptură ne învaţă că există oameni care „se dau drept prooroci” (). Ei se numesc proroci mincinoşi (; ; ; ,; ; ).

Prin aceştia NU vorbeşte Dumnezeu (; ), întrucât ei nu sunt investiţi cu slujba de proroc de către Dumnezeu, ci s-au pus singuri (; ,; ; ; ,; ; ). Sau au fost profeţi ai lui Dumnezeu şi au căzut în apostazie, dacă au comis păcatul de neieratat darul lor a fost retras de Dumnezeu şi cel rău a trimis un duh de ghicire care să înlocuiască darul divin (comp. , cu ; ,; ).

Aceşti oameni nu trebuie ascultaţi (; ,,; ), întrucât ei prorocesc minciuni (; ; ; ,; ,; ), în Numele lui Dumnezeu (; ; ; ,). Prin prorocii mincinoase şi vedenii înşelătoare (; ; ; ,; ; ), aceştia induc oamenii în eroare (,,; ; ; ; ,).

Întrucât Dumnezeu are necaz () pe proorocii mincinoşi, în perioada Vechiului Testament aceştia trebuiau ucişi (; ; ). De exemplu, pe proorocul mincinos Hanania, Dumnezeu chiar l-a avertizat că va muri, datorită faptului că a proorocit fără să fie trimis de către Dumnezeu (). Dar cei ce nu ascultau de profeţii adevăraţi aveau consecinţe dezastruase: ciumă, sabie, moarte (; ).

Cei care prorocesc minciuni, nu se află într-o stare după voia lui Dumnezeu (), chiar dacă aceştia pot avea îndrăzneala () de a transmite oamenilor, mesaje „după gustul inimii lor” (,; ), pe care le prezintă ca venind de la Dumnezeu (; ).

Întrucât unii dintre proorocii mincinoşi sunt şi vrăjitori (), iar vrăjitorii profeţi, sunt ‚fiii Diavolului’ (), creştinii trebuie să se ferească de aceştia (; ,; ).

Cum pot fi recunoscţi profeţii adevăraţi de cei mincinoşi?

Proorocii se pot recunoaşte după roadele lor, care pot fi rele sau bune (). Este interesant că Domnul Isus aduce un criteriu nou pentru deosebirea profeţilor pe lângă cel din V.T. care era împlinirea profeţiei (). El a adus criteriul roadelor, ce produce acel om, ce fructe are bune sau rele, spini nu pot da fructe bune, nici mărăcini, doar pomul bun produce roade bune. Astfel un mod de a identifica profeţii nu sunt doar dacă profeţiile spuse de ei se împlinesc sau nu, ci ce roade produce viaţa lor.

Desigur că profeţi mincinoşi cu roade rele, sunt acei oameni păcătoşi (), „stricaţi” () şi „fără minte” (), care trăiesc în minciună (; ), înşeală (; ; ), unii curvesc sau desfrânează (; ; ) sunt prooroci mincinoşi.

Proorocii care pretind diverse foloase materiale (; ; ; ) sau chiar bani () sunt mincinoşi.

Care sunt criteriile de judecare şi recunoaştere a unui profet?

Ø Sunt Sfintele Scripturi autoritatea lui în materie de credinţă, sau doar experienţele lui supranaturale (), are El rădăcini adânci în Cunoaşterea Bibliei şi o studiază cu regularitate (; )?

Ø Vrea să-i conducă pe ceilalţi la o reală maturitate, şi o comuniune adâncă cu Dumnezeu, sau îi face dependenţi de el şi de darul lui ()?

Ø Este el gata să-şi supună viaţa la un examen critic, pentru a se observa dacă are o viaţă curată () precum şi dacă Duhul Sfânt lucrează în caracterul lui ()?

Ø Este acel om mort faţă de lăcomia de avere sau dorinţa de preamărire, sau modul lui de exercitare a prorociei îl pune pe el în prim plan ()?

Ø Îl face pe beneficiarul lui mai smerit şi iubitor în relaţia cu fraţii ()?

Ø Reflectă viaţa acelui om roada Duhului Sfânt (; )?

Ø Este persoana care manifestă acest dar al profeţiei, supusă fraţilor cu autoritatedin adunare, şi promovează unitatea în trupul lui Cristos (; ,)?

Ø Profeţeşte fratele după măsura lui de credinţă (Romani 12:6), sau trece dincolo de limitele cunoştinţei şi încredinţării lui, creând o imagine de super-profet?

3. PROROCII PENTICOSTALI

Pot fi penticostalii: creştini, mântuiţi care să aibă Duhul lui Cristos? Este evanghelia penticostală, o evanghelie adevărată, salvatoare? Dacă răspunsul la aceste întrebări este NU, atunci ei nu pot fi proroci ai Domnului Isus, ci doar profeţi falşi, care propovăduiesc, un alt Isus, un alt duh şi o altă evanghelie (comp. cu ).

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

Se poate cerceta: roada, comportamentul, faptele unei grupări, dacă corespund sau nu cu comportamentul învăţat de Cristos, căci Însuşi Domnul a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune” – .

Cu o altă ocazie Domnul a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” – .

Pe lângă comportament, se mai poate cerceta manifestările spirituale, dacă sunt de la Duhul Sfânt sau de la alte duhuri, dacă sunt daruri spirituale date de Dumnezeu sau daruri contrafăcute de Satan (comp. Cu Tesaloniceni 5:19-21; ).

Însă dacă învăţătura sau doctrina unei grupări, nu corespunde cu Biblia, atunci şi roadele şi manifestările spirituale sunt de la alte duhuri, nu de la Duhul Sfânt. Este imposibil ca un izvor de apă să producă şi apă amară şi apă dulce (comp. cu ).

Prin urmare, dacă învăţătura, doctrina, crezul penticostal nu este unul biblic, atunci nici “prorocia” penticostală nu este de la Dumnezeu! Apostolul Petru, le scrie creştinilor următorul avertisment: „Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voivor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite...”. - 2Petru 2:1-3

Creştinul este chemat de Dumnezeu să vegheze şi să păstreze singura credinţă (), cea adevărată (), învăţătura cea sănătoasă (), căci alt fel, a crezut în zadar ()!

Un grup care nu are învăţătura lui Dumnezeu, ci are un amestec, de grâu cu paie (), de erezii şi lucruri luate din Biblie, nu poate fi adunarea lui Dumnezeu! Deoarece este scris: „Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul?” ( NTR). Iar în altă parte: „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava” – .

Apoi, adunarea lui Dumnezeu este născută din Cuvântul adevărului (), dintr-o sămânţă bună, nu dintr-o sămânţă impură (corcită), ea, este curăţită de Cristos prin Cuvânt ().

Dacă penticostalii nu sunt adunarea lui Dumnezeu, atunci nici profeţii lor nu sunt de la Dumnezeu!

Să analizăm în continuare:

Învăţătura cultului penticostal:

Ce învaţă penticostali despre Dumnezeu?

Voi reda mai jos din mărturia de credinţă penticostală pasajul ce mărturiseşte despre Dumnezeu:

“2.Noi credem intr-un Dumnezeu in trei persoane :Tatal, Fiul si Duhul Sfant.”
Găsim pe paginile Scripturii un Dumnezeu în trei persoane aşa cum mărturiseşte cultul penticostal fără a aduce argumente din Scriptură? Nu! Conform Bibliei, doar Tatăl este Dumnezeu, Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu, după cum puteţi vedea singuri analizând argumentele următoare:

DUMNEZEU ESTE DOAR TATĂL!

Învăţătura clară a Domnului Isus, Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind doar Tatăl.

În , El afirmă: „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” Cine este Dumnezeu? Conform afirmaţiei lui Isus: Tatăl este „însuşi Dumnezeu”!

Tot la fel în , Domnul Isus învaţă: „În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”. Domnul Isus Îl identifică pe Dumnezeu care Îi învaţă pe toţi, cu „Tatăl”, iar cine a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Expresiile: „Lui” şi „Mine”, desemnează două persoane distincte. Astfel Dumnezeu nu se arată când ca Tată, când ca Fiu; ci, Tatăl şi Fiul sunt două persoane diferite, şi doar Tatăl este descris de Isus ca Dumnezeu!

În : „Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru”. Domnul Isus descoperă cine este Tatăl Lui, El nu este Altul decât Dumnezeul vostru, al evreilor cu care vorbea Isus, despre care în lege era scris: „ca să cunoşti că DOMNUL El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El” - . Iar Acest Dumnezeu era un altul decât Isus, căci Isus precizează că dacă El Însuşi se slăveşte, slava Lui este nimic, doar dacă Altul, adică Dumnezeu (Tatăl Lui) Îl slăveşte, El este trimisul Lui cu adevărat (vezi ), căci El nu a venit în Numele Lui propriu ()!

Domnul Isus, declară în ,, ceva ce contrazice flagrant trinitatea: „…Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (,). Iată! Domnul Isus, declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care El se ruga. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Are nevoie Dumnezeu de ceva sau cineva ()? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este El, sau că este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; nici că este: Tatăl şi Fiul; ci, El a afirmat că Dumnezeul adevărat este doar Tatăl.

Tot la fel, apostolii au înţeles că Dumnezeu este doar Tatăl, ei învăţau:

: „Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.”

Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, iar Tatăl este o altă persoană diferită de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de agent, fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”. Cel „de la” care vin toate lucrurile, este diferit de Cel „prin care” vin toate lucrurile!

: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos!” Iată că şi apostolul Petru, învăţa ca şi Pavel, că Dumnezeu este Tatăl, şi că Acesta este distinct de Isus Cristos şi de Duhul Sfânt!

De fapt, daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate, această distincţie, între Dumnezeu care este prezentat ca fiind: Tatăl, de Isus Cristos (prezentat ca Fiu sau ca Domn), şi de Duhul Sfânt.

Un alt Dumnezeu!

Prin urmare, penticostalii au un alt Dumnezeu decât Dumnezeul Bibliei care este doar Tatăl ceresc şi această minciună nu-L onorează pe Dumnezeu, ci pe „tatăl tuturor minciunilor”, pe Diavolul ( - Today English Version), căci nici o minciună nu vine din adevăr ().

Afirmaţiile Scripturii sunt clare! Şi un copil le poate înţelege, atunci cum cei care pretind că sunt născuţi şi botezaţi cu Duhul Sfânt nu pot vedea şi înţelege!

Un alt Isus!

Penticostali mărturisesc următoarele despre Isus:

b.Dumnezeu Fiul
Domnul nostru Isus Hristos este vesnic (Evrei 13:8). Exista din vesnicie (Ioan 17:5) si este unicul Fiu nascut din Tatal, « Cel intai nascut din toata zidirea » inaintea oricarei fapturi (Coloseni 1:15-17; Ioan 1:2-3). El este adevaratul Mesia (Mantuitor) care a fagaduit, implinitorul Legii si a profetilor Vechiului Testament (Luca 2:26-27)...

Cultul penticostal Îl numeşte pe Isus: „Dumnezeu Fiul”! Însă această expresia nu este biblică, doar „Dumnezeu Tatăl” apare în Biblie. Dacă apostolii ar fi fost trinitarieni, de cei ei nu au folosit expresia aceasta?

Apoi, crezul penticostal se contrazice singur, pe de o parte afirmă că Isus este din veşnicie, pe de altă parte că este unicul Fiu născut din Tatăl! Dacă Isus este născut nu poate fi veşnic!

O altă afirmaţie în contradicţie cu veşnicia Fiului, este afirmaţia că Isus este „Cel intai nascut din toata zidirea” (vezi: ). Ori este zidit sau creat primul de Dumnezeu, ori este veşnic! Cineva veşnic este ne-născut şi ne-creat! Iar conform cu , El există de la început nu din veşnicie!

, nu susţine ideea că Fiul este din veşnicie; ci, că El din momentul venirii în existenţă, nu se schimbă, rămâne permanent, Acelaşi!

În primul rând, să vedem conform Bibliei, cum a apărut Fiul lui Dumnezeu?

Biblia vorbeşte despre Fiul lui Dumnezeu, în , ca fiind „întâi-născut al întregii creaţii” (NTTF – 2008), deci El are un început, El nu este din totdeauna ca Dumnezeu (). Fiul este primul creat, după cum reiese şi din (BCR), unde este numit: ,,Începutul creaţiei lui Dumnezeu”. Astfel Biblia, în şi , Îl plasează pe Fiul ca fiind parte din creaţia lui Dumnezeu.

Biblia foloseşte şi termenul născut în legătură cu Fiul lui Dumnezeu, deoarece Isus nu a fost creat din nimic; ci, provine din Tatăl, fiind născut din Dumnezeu (; ). De aceea, El a fost numit: „Fiul Cel singur născut” ( NTTF – 2008). Astfel doar Isus este Fiul singur-născut, în limba greacă: „monogenes” = unic-născut, sau singur-născut (,; ,). Aceasta face ca Isus să fie unic în raport cu restul creaţiei, prin faptul că provine direct din Tatăl şi fiind primul din creaţie.

Contradicţia de termeni din crezul penticostal provine din faptul că ei trebuie să împace două lucruri opuse unul celuilalt. Pe de o parte, ei nu pot nega afirmaţile clare ale Bibliei că Fiul este născut din Tatăl (; ). Dar pe de altă parte, ei nu se pot dezice de crezul trinitarian preluat de la catolici că Dumnezeu este compus dintr-o fiinţă ce există în trei persoane egale, care sunt: veşnice, şi prin urmare nici una nu a existat înaintea alteia.

Însă dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu în mod real, pentru că s-a născut din Tatăl şi deci nu poate fi fără început, toată doctrina trinităţii cade şi egalitatea dintre cei trei!

Unii trinitarienii susţin că Isus a fost născut în veşnicie şi era la început (), în timp ce creaţia a fost făcută la început (). Acest argument este fals, deoarece Biblia spune şi despre Isus că a fost creat / zidit / născut, tot în început. Biblia nu susţine că Isus a fost născut în veşnicie:

Ø „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.” ( BO).

Ø „...şi ieşirile Lui, din început, din zilele veacului.” ( - Biblia de la Blaj 1795 – Biblie catolică).

Ø „...El este începutul...” ( BC).

Ø „Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început...V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început...”().

Ø „...începutul creaţiei lui Dumnezeu...”. ( BCR).

De ce Cuvântul „era la început cu Dumnezeu” ( – nu în veşnicie era cu Dumnezeu, pentru că veşnicia nu are început), tocmai pentru că Cuvântul există din început! Biblia afirmă negru pe alb: „La început era Cuvântul” (, NTR), de când ERA (exista) Cuvântul? De la început!

În se menţionează clar: „Cel ce este de la început”! De când este Fiul? Răspunsul Bibliei: „de la început”!

De ce există Fiul (Înţelepciunea, Cuvântul) de la început? Deoarece atunci a fost zidit/întemeiat/născut (), creat (; )! Şi apoi tot în acel început al primei zile de creiere, Dumnezeu a creat prin Fiul: cerurile şi pământul ().

De fapt, toate lucrurile şi fiinţele (deci şi Fiul) au fost create în cele şase zile de creiere (), doar că unele au fost create în începutul primei zile de creaţie, iar restul în prima zi de creaţie după început, şi în perioada următoare de cinci zile de creaţie.

Prin urmare, Isus are un cauzator, o origine (obârşie) şi deci un început, un punct de plecare, când s-a născut, sau a ieşit din Tatăl, şi astfel El nu este co-etern, nici nu poate exista prin Sine, nici egal în ce priveşte vârsta cu Tatăl, nici ne-cauzat, nici ne-născut ca Tatăl!

În schimb, Tatăl nu are origine, nu este cauzat, derivat, născut, provenit din altcineva. Având în vedere această diferenţă, Isus prin Sine nu este Dumnezeu!

Această naştere din Tatăl a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie (; ; ; ; ), de aceea Biblia Îl numeşte: „Fiul Tatălui” (), sau „născut din Tatăl” (), sau„Cel născut din Dumnezeu” ().

Doar Satan a pus la îndoială că Isus este Fiul lui Dumnezeu (), şi liderii religioşi falşi ().

Dragă penticostal, este pentru tine Isus Fiul lui Dumnezeu, creatura lui Dumnezeu, cel prim născut, începutul creaţiei lui Dumnezeu? Crezi tu ce spune Biblia că El există de la început, sau crezi ce spune crezul penticostal, că El este din veşnicie?

Această alegere a ta, face diferenţa între osândă veşnică şi viaţa veşnică cu Dumnezeu!

Căci pe cei ce neagă aceste adevăruri, Scriptura îi avertizează în : „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.”

Mărturiseşti tu pe Fiul ca fiind Fiul care s-a născut în început din Dumnezeu, sau ca fiind Dumnezeu veşnic ca Tatăl?

Nu te îmbăta cu iluzia că Îl poţi mărturisi pe Isus ca Fiu născut din Tatăl, dar poţi mărturisi în acelaşi timp şi că El este Dumnezeu veşnic! Ar fi o contradicţie de termeni, o făţărnicie, de aceea, fi sincer!

În concluzie, Isus cel mărturisit de penticostali, nu este Isus din Biblie! Domnul Isus Cel Adevărat, nu este nici egal cu Tatăl, nici veşnic ca Tatăl, nici nu este o fiinţă cu Tatăl! Nici nu a fost Dumnezeu întrupat în trup!

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” - () În adunarea din Corin au venit învăţători mincinoşi, care se prefăceau „în apostoli ai lui Hristos”, dar ei predau un Isus fals, un alt Isus!

Prin urmare, faptul că se aude de anumite minuni, prorocii, vorbire în limbi, vindecări în cultul penticostal, aceasta nu însemnă că ele sunt de la Dumnezeu! Nu, Pavel ne avertizează prin inspiraţie divină, că cei ce predau despre un alt Isus, diferit de ce a vestit el prin Duhul Sfânt, sunt lucrători mincinoşi, şi nu este de mirare spune el, căci chiar Satan se preface în înger de lumină (vezi: ).

Un alt duh!

Ce mărturiseşte Cultul penticostal care susţine că este Biserica lui Dumnezeu, apostolică, despre Duhul Sfânt?

„c. Dumnezeu Duhul Sfant
Duhul Sfant, numit si Duhul lui Dumnezeu si mangaietorul sau Duhul Adevarului (Ioan 14:26), este a treia persoana din Sfanta Traime (1 Corinteni 12:3-6; 2 Corinteni 13:14). El a fost de la inceput, a conlucrat cu Tatal si cu Fiul la creatiune (Genesa 1:2).”

Ea mărturiseşte că ar fi Dumnezeu! A treia persoană a Sfintei Treimi! Susţin textele scripturale aduse ca suport o astfel de teorie? Să vedem!

: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi”.

Expresia: „Duh”, din text, se referă la Duhul Sfânt, şi expresia „Domn”, se referă la Domnul Isus (vezi v.3). Astfel, în acest text, suntem învăţaţi că Duhul (Sfânt) dă darurile, Domnul (Isus) dă slujbele, iar Dumnezeu (Tatăl) face lucrările. Ne dăm seama în mod evident, că acest pasaj nu susţine un Dumnezeu trinitar, ba chiar este un argument contra trinităţii, deoarece Dumnezeu este descris ca fiind distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, astfel mai degrabă acest text susţine că Isus şi Duhul Sfânt nu ar face parte din Fiinţa lui Dumnezeu! Acest text nu susţine că Duhul Sfânt este Dumnezeu!

: „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.”

Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, nu spune că ei sunt o singură Fiinţă, nici că sunt egali aşa cum susţine trinitarismul, ba mai mult, se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt!

Ce învaţă Biblia despre Duhul Sfânt?

Pe lângă faptul că Duhul Sfânt este o persoană distinctă de Tatăl şi Fiul, după cum am văzut şi din şi . Dar Duhul Sfânt este inferior şi suspus Tatălui şi Fiului.

Conform Scripturilor, Tatăl este superior Fiului, iar Fiul este superior Duhului Sfânt, atât în poziţie cât şi în atribute (însuşiri, calităţi) – .

Duhul sau Spiritul Sfânt, a venit în existenţă după Fiul, fiind născut din Tatăl, însă prin Fiul. Biblia afirmă clar în : „Spiritul Cel din Dumnezeu” (SCC, NTTF-2008), tot la fel în , apare în greacă: ek = din, (tradus în Cornilescu cu „de la”), indicând că Spiritul este „din Dumnezeu”.

Trinitatea susţine că Fiul şi Duhul Sfânt au existat dintotdeauna lângă Tatăl, pe când Biblia afirmă negru pe alb, că atât Fiul este „născut din Dumnezeu” (), precum şi Spiritul Sfânt a ieşit „din Dumnezeu”, deci El are un moment al naşterii Sale. Această naştere, este prin Fiul, deoarece toate sau create prin Fiul (; ), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (,; ), şi toată creaţia (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (). Această venire a Duhului Sfânt în existenţă, a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie, imediat după naşterea Fiului din Tatăl în început (; ; ). Căci nu putea exista „Duhul Fiului” (), înainte de Fiul (). Duhul Sfânt a fost creat la început ca şi Fiul, înainte de restul creaţiei, tocmai pentru a fi împreună cu Fiul, un agent al creaţiei (; ), precum şi un susţinător al vieţii creaţiei ().

Dumnezeu Tatăl trăieşte prin Sine, Fiul trăieşte prin Tatăl (; ), iar Duhul Sfânt prin Fiul este menţinut în existenţă (; ). Doar Dumnezeu Tatăl are aseietatea, adică existenţa prin Sine, El este singurul care are nemurirea prin Sine, şi nu are nevoie de nimeni să existe (; ; ; ).

Doar Dumnezeu Tatăl este Atocunoscător (; ; ), El „singur este înţelept” în mod absolut (), Fiul nu cunoaşte anumite lucruri (; ,), şi cunoaşterea pe care o are, a primit-o de la Tatăl (; ; ), iar Duhul Sfânt cercetează lucrurile lui Dumnezeu (), o persoană atotcunoscătoare nu mai are nevoie să cerceteze, ea cunoaşte totul!

Duhul Sfânt este inferior Fiului şi suspus Acestuia (); puterea Lui este deci mai mică decât a Tatălui şi a Fiului, iar Duhul Sfânt îşi foloseşte puterea, şi execută diferite lucrări după voia lui Dumnezeu, fiind trimis fie de Tatăl (comp. , cu ,; ) fie de Fiul (), El nu acţionează independent; ci, după voia lui Dumnezeu (; ).

În concluzie, Duhul Sfânt mărturisit de penticostali, nu este Duhul Sfânt din Biblie! Conform Sfintelor Scripturi, Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, şi deci nici egal cu Tatăl. Expresia: „Dumnezeu Duhul Sfânt” este o expresie nebiblică.

Sfânta Scriptură ne-a avertizat prin Pavel, când a spus: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” - () În adunarea din Corint au venit învăţători mincinoşi, care se prefăceau „în apostoli ai lui Hristos”, dar ei predau un Duh fals, un alt duh!

Prin urmare, minunile, prorociile, vorbire în limbi, vindecările, nu constituie un semn în sine ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, dacă doctrina nu este cea biblică! Nu, Pavel ne avertizează prin inspiraţie divină, că cei ce învaţă despre un alt duh, diferit de Cel vestit de el, sunt lucrători mincinoşi, şi nu este de mirare spune el, căci chiar Satan se preface în înger de lumină (vezi: ).

O altă evanghelie!

Evanghelia priveşte pe Fiul lui Dumnezeu, ea priveşte mântuirea omului prin Cristos, cultul penticostal care spune că este biserica lui Dumnezeu, învaţă următoarele despre mântuire (salvare), iertare, îndreptăţire:

„8. Noi credem ca mantuirea este conditionata de credinta, pocainta si nasterea din nou.
a. Credinta. « Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite si o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad » (Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18).

Credinta vine prin auzirea Cuvantului lui Dumnezeu (Romani 10:17). Adevarata credinta porneste din inima (Romani 10:9). Prin credinta din inima se primeste neprihanirea (Romani 10:10), mantuirea (Efeseni 2:8), curatirea inimii (Faptele Apostolilor 15:9), iertarea (Galateni 2:16; Efeseni 2:8 ; Galateni 3:22), mostenirea si dreptul de a ne numi copiii lui Dumnezeu (Galateni 3:26).

Fara credinta nimeni nu poate fi placut lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Credinta este adevarata si activa numai atunci cand este insotita de fapte (Iacob 2:14-22). Toti trebuie sa pastram credinta care s-a dat odata pentru totdeauna sfintilor (Iuda 1:3).

In timpul din urma, multi se vor lepada de credinta adevarata (1 Timotei 4:1-4). Peste cei ce refuza sa creada adevarul Dumnezeu lasa o lucrarea de ratacire, drept consecinta, sa creada o minciuna spre a fi osanditi (2 Tesaloniceni 2:11-12).
Pentru cei care cred totul este posibil: iertare, vindecari de boli, etc. (Matei 8:13; Ioan 14:12)
b. Pocainta. Pocainta este o porunca a Domnului Isus (Marcu 1:14-15). Ea prezinta intoarcerea omului la Dumnezeu de pe caile ratacite ale pacatului (Isaia 55:7), schimbarea totala a vechii vieti cu una noua, dupa Cuvantul lui Dumnezeu (Romani 2:4), schimbarea gandiri omului. Ea inseamna cainta pentru viata traita in necunostinta de Dumnezeu si incetarea de a mai pacatui (Tit 2:11-13; Plangerile lui Ieremia 3:39-40). «Cine isi ascunde fardalegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele capata indurare» (Proverbe 28:13)
Dumnezeu ii cheama pe toti oamenii la pocainta, voind sa nu piara nici unul dintre ei (2 Petru 3:9), ci sa ajunga la mantuire (1 Timotei 2:4). Chiar cand pacatuieste un credincios, el este indemnat sa se pocaiasca de faptele savarsite (Apocalipsa 2:5 ; Galateni 6:1). Pocainta este adevarata numai cand este facuta dintr-o inima sincera si curata, care cauta sa indrepte pagubele si greselile fata de aproapele (Luca 19:8; Faptele Apostolilor 20:20-21).
c. Nasterea din nou. Nimeni nu poate deveni un copil al lui Dumnezeu daca nu este, mai intai, nascut din nou (Ioan 3:5-8). Oricat de bun ar fi un om, daca nu este nascut din nou nu poate mosteni Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3:3-5). Omul se compune din trup, suflet si duh. Cata vreme omul traieste in pacat, trupul face ce voieste, traind sufletul si duhul, intinandu-se prin pofte, patimi, pacate. In felul acesta duhul este mort fata de Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5:32 ; Efeseni 2:1-3).

In urma auzirii Cuvantului lui Dumnezeu vine credinta mantuitoare (Romani 10:17), urmeaza pocainta (Faptele Apostolilor 2:37-38) si nasterea din nou prin Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul Sfant (Ioan 3:5; Iacob 1:18 ; 1 Petru 1:23 ; Tit 3:5).

Cel ce este nascut din nou nu mai face ce voieste, ci el umbla si se lasa carmuit de Duhul (Galateni 5:25), avand in fiinta sa carmuirea Duhului Sfant (Romani 8:1,Romani 1:14). Fara nasterea din nou nu are valoare nici credinta (Iacob 2:19), nici cunostinta (Romani 1:32) si nici botezul in apa (Faptele Apostolilor 8:31-24). Cei ce sunt nascuti din Dumnezeu nu pacatuiesc (1 Ioan 3:9; 1 Ioan 5:18), iar cei ce pacatuiesc nu sunt nascuti din nou (1 Ioan 3:6-10).

10. Noi credem ca indreptatirea credinciosului sta in jertfa Domnului Isus Hristos si se primeste prin credinta, de la Dumnezeu, o data cu mantuirea.

Indreptatirea vine direct si numai din partea lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Deci nimeni nu poate sa se indreptateasca inaintea lui Dumnezeu prin faptele lui proprii si nici prin faptele Legii Vechiului Testament. Singurul mijloc de indreptatire este jertfa lui Isus Hristos pe Golgota (Filipeni 3:9; Ioan 1:12; Romani 8:1).
Indreptatirea se capata prin credinta in Numele lui Isus Hristos (Ioan 3:16). Prin indreptatirea omul capata starea dupa voia lui Dumnezeu. Dupa ce omul a ajuns in aceasta stare , are pace cu Dumnezeu (Romani 5:1).
Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos sa sufere si sa moara pentru noi, platind plata pacatelor noastre prin jertfa Sa pe cruce, purtand astfel pedeapsa pe care o merita pacatosul (2 Corinteni 5:21). Indreptatirea nu se face prin faptele noastre bune, ci prin Harul divin.”

13. Noi credem ca botezul in apa, care se acorda persoanelor care cred si care s-au intors la Dumnezeu, trebuie efectuate printr-o singura cufundare in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.

Botezul in apa este randuit de Insusi Domnul nostru Isus Hristos (Matei 28:20). El este un simbol al mortii fata de pacat, al invieri la o viata noua in Hristos (Romani 6:1-4). Il pot primi cei care cred si marturisesc credinta (Mar. 16:16, Faptele Apostolilor 8:36).”

O falsă mântuire:

Crezul penticostal despre mântuire pare a fi biblic, dar nu este şi le oferă o mântuire falsă! Cu alte cuvinte PENTICOSTALII NU SUNT MÂNTUIŢI ÎN DOMNUL ISUS!!! Dovada? Însuşi crezul lor!

Conform crezului penticostal un om este mântuit prin credinţă, pocăinţă, naşterea din nou, apoi urmează botezul în apă care este un simbol al morţii şi învierii cu Cristos.

Acest crez are mai multe probleme grave!

1. În primul rând, un om ca să fie mântuit trebuie să audă Evanghelia adevărului, o Evanghelie ce Îl prezintă corect pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus, nu un Dumnezeu fals triunic şi un Isus fals care este veşnic şi implicit El nu poate fi Fiu, născut la început!

2. Ei lasă la o parte din cerinţele mântuirii: mărturisirea cu gura, care este o expresie a pocăinţei şi a credinţei în Domnul Isus şi este o cerinţă pentru mântuire (vezi: Romani 10:9,Romani 1:10).

3. Naşterea din nou penticostală, nu este o naştere din nou biblică! De ce? Deoarece ei văd naşterea din nou ca fiind o lucrare premergătoare botezului în apă, o lucrare doar a Duhului. Apa în opinea lor este Cuvântul! Dar unde scrie aşa ceva în Biblie?

Biblia învaţă că naşterea de sus are loc din apă şi Duh prin Cuvântul lui Dumnezeu (; ). Însă, reţine drag penticostal, nu din Cuvânt; ci, prin Cuvânt, şidin apă şi duh!

Iar botezul în apă nu este un simbol al morţii şi învierii! Unde spune Biblia aşa ceva? Biblia nu vorbeşte de un simbol, ci de o lucrare tainică ce are loc în botez. Tocmai că în botez lucrează Duhul Sfânt nu în altă parte! Aşa zise „naşteri din nou”, ce au loc în faţa amvonului, prin ridicări de mână, printr-o rugăciune de predare, nu sunt biblice!!! Nu găsim în Biblie vreo naştere din nou decât în botezul în apă! Acolo este baia renaşterii şi lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt (), acolo ţi se schimbă inima (), acolo ai parte de înviere cu Cristos (; ).

Prin urmare, naşterea din nou penticostală, nu o găsim în Scripturi, ea este un fals!

Naşterea din nou autentică, are loc din patru elemente, toate prezente în unitate la această lucrare: „Pentru că sunt trei care mărturisesc: Duhul şi apa şi sângele; şi cei trei sunt una” ( GBV 2001). Iar al patrulea element este Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia adevărată PRIN care are loc naşterea din nou ().

Învăţătura naşterii din nou a cultului penticostal învaţă de o naştere fără apă, dar o astfel de naştere nu există, fără apă nu vine nici Duhul, nici sângele lui Isus, cele trei elemente lucrează în unitate! Apoi, nici al patrulea nu există, căci evanghelie penticostală este o evanghelie falsă, în care se predică un alt Dumnezeu, un alt Isus şi un alt duh !!!

În concluzie, naşterea din nou penticostală, este o naştere spirituală falsă, din alte duhuri, nu din Dumnezeul Cel adevărat! În consecinţă, penticostalul nu este nici mântuit, nici înfiat, nici îndreptăţit prin Cristos!!!

Poate spui, eu ştiu ce am experimentat, cum viaţa mea s-a schimbat, cum spui tu că nu m-am născut din nou?

Şi sectele mărturisesc o schimbare a vieţii, chiar experinţe supranaturale, şi totuşi experinţa lor este una înşelătoare, oare a ta nu poate fi ?!?

Nu te amăgi, nu experinţele sunt etalonul adevărului, ci Cuvântul lui Dumnezeu (). Iar dacă mărturia ta nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, tu nu eşti mântuit, nici născut din nou. Domnul Isus nu face excepţii, El este acelaşi, şi lucrează la fel ca şi în primul secol ().

O dată ce penticostalii propovăduiesc un alt Dumnezeu, un alt Isus, o altă evanghelie, ei nu sunt nici creştini, darămite profeţi ai lui Cristos!!!

Există şi alte argumente care atestă că:

„PROROCII” PENTICOSTALI NU SUNT PROROCI BIBLICI!

I) „Proroci” dar care nu conduc!

Confom Scripturilor, Slujba de profet este după cea de apostol, în , se afirmă: „Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi”. Iar în : „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Conducerea bisericii este asigurată de cinci slujbe: apostoli, profeţi, păstori - învăţători şi evanghelişti.

Păstori împreună cu învăţătorii, sunt pe locul trei în slujire conf. cu , unde sunt descrişi în ordine ierarhică. La penticostali păstorii sunt pe locul întâi, pe locul doi diakonii şi comitetul, iar profeţii nu sunt implicaţi în conducerea bisericii!

În primul rând, lucrarea profeţilor ţine de conducerea adunării, de a da îndrumare, direcţie, ghidare în lucrare, ei împreună cu apostolii au primit descoperirea despre trupul lui Cristos (Efeeni 3:5-6). Profeţii nu sunt aceia care spun doar profeţii personale, ce privesc persoane individuale, ci în primul rând, profeţii ce vizează adunarea, ei ar trebui să conducă: rugăciunea, închinarea, cântarea, ca totul să se facă prin Duhul! Profeţii ar trebui să participe la rânduirea slujitorilor (; ), la excluderi sau reprimiri în adunare, la stabilirea planurilor de misiune, etc.

Profeţii nu sunt cei care în timpul întrunirii se ridică şi spun doar unele mesaje, ci cei care participă la conducerea adunării ca prin Duhul în toate Dumnezeu să fie slăvit prin Cristos!

Păstorii şi comitetul din „bisericile” penticostale nu îi consideră pe proroci superiori lor, nu îi lasă la conducerea efectivă a adunării, astfel „bisericile” penticostale nu pot fi biserica Domnului isus, nici prorocii penticostali nu pot fi prorocii Domnului, ei nu-şi cunosc slujba şi menirea în adunare!

Un alt aspect important:

II) „Proroci” care se lasă întrebaţi, îi lasă pe oameni să devină dependenţi de ei şi nu de Cristos!

În Noul Testament, nu vedem ca cineva să meargă la vreun proroc după vreun sfat, în toate cazurile, fie profeţii sunt trimişi de Domnul la vreun om (), fie în adunare ei profeţesc aşa cum îi călăuzeşte Duhul Sfânt, fie cu mesaje ce vizează adunarea sau vreun om prezent la adunare (; ).

Nicăierii creştinii nu sunt încurajaţi să meargă la proroci după sfat, după îndrumare!

Fiecare creştin are ungerea Duhului Sfânt care îl învaţă despre toate lucrurile (). Copiii lui Dumnezeu au călăuzirea Duhului (), ei sunt dependenţi de Capul, nu de vreun om, fie el proroc sau păstor!

Toţi proroci penticostali care acceptă ca oamenii să vină la ei, să-i sune prin telefon, ca să primească „sfatul Domnului”, sunt proroci mincinoşi! Ei iasă din Cuvântul lui Dumnezeu, din tiparul Noului Testament despre proroci, îi face pe oameni dependenţi de ei şi nu de Dumnezeu.

Astfel aceşti aşa zişi „proroci” îi despart pe oameni de Cristos, şi de o părtăşie cu El, prin care să audă vocea Lui, să fie învăţaţi de „singurul Învăţător” şi se erijează ei în Învăţători, în Călăuzitori!!!

Oile lui Isus aud glasul păstorului (), ele sunt învăţate de Dumnezeu (), ele umblă în Duhul (), ele au totul deplin în Cristos ().

În vechiul testament, doar regii, profeţii şi preoţii aveau ungerea sfântă, însă în Noul Testament toţi care cred în Isus au ungerea şi ştiu despre toate (,), astfel nu găsim în Noul Testament ca cineva să fi mers la vreun proroc! Dar să vedem există slujba de prorociţă în Noul testament?

III) Prorociţele o slujbă a noului legământ?

În Noul legământ nu găsim ca vreo femei să aibă slujba de profet! Doar Izabela care îşi spunea ea însuşi „prorociţă”, dar care nu era în realitate, ci era o prorociţă falsă! -

În vechiul legământ au fost prorociţe, dar nu în noul, unde slujba de proroc este asociată cu: rânduirea de apostoli (), cu conducerea bisericii (,; ), a da învăţături în biserică (,), a da îndemnuri în biserică (), ori femeia trebuie să tacă în biserică (). Apostolul Pavel sub inspiraţie, chiar în contextul prorociei spune:

„Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă. Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea”. -

Peste tot în Noul Testament, de la înfiinţarea bisericii se vorbeşte de „proroci”, nicăieri în Noul Testament nu apare vreo referire la ‘prorociţe’ sau ‘profetese’! Chiar dacă găsim femei care prorocesc, ele prorocesc căci au darul profeţiei, nu slujba de profet.

Faptul că în mişcarea penticostală există ‘prorociţe’, este un lucru în afara Noului Testament şi a creştinismului original, primar! Ca şi cum mişcarea penticostală ar fi vechi testamentară! Sub lege!

Dar pe lângă aceasta, faptul că „bisericile” penticostale le lasă să prorocească în biserică, se arată că liderii penticostali nu sunt oamenii lui Dumnezeu, conform cu , unde se precizează: „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică. Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el? Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului. Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!”

Iată! Cine nu înţelege că această interdicţie este porunca Domnului, nu este nici proroc, nici om inspirat de Dumnezeu! Astfel atât liderii penticostali care girează această practică, precum şi „prorociţele” penticostale care prorocesc la adunările penticostale nu pot fi inspirate de Dumnezeu!

În ce priveşte, textul din , acesta nu face referire la a proroci în adunare, titlul capitolului pus de Cornilescu: “Ţinuta în adunare” este greşit, şi nu face parte din Cuvântul lui Dumnezeu. Este o adăugire.

Astfel în , se afirmă că femeile pot proroci dar cu capul acoperit. Astfel ne putem întreba: de unde reiese din , că femeile pot proroci în adunare? Textul este adevărat că spune că pot profeţi, dar aici Pavel nu spune în adunare, căci atunci s-ar contrazice singur cu afirmaţia din !
Prin urmare, aceste versete nu se contrazic ci se complectează. Adică în timp ce , vorbeşte de femeile că pot prorocii, dar trebuie să o facă cu capul acoperit, , textul arată excepţia, adică când femeile nu pot profeţii, nici chiar cu capul acoperit, şi anume „în adunări”. a) Contextul în care apostolul Pavel interzice ca femeile să vorbească, este tocmai cel al vorbirii în alte limbi şi al prorociei (), şi astfel face un contrast între bărbaţi, care puteau profeţii în adunare, femeile care nu puteau nici profeţii, nici vorbi în limbi ca rugăciune individuală (decât la rugăciunea în comun), nici interpreta limbile, nici să complecteze la cele spuse de profeţi. b) Elementul cheie, fraza cheie este „în adunări”. Astfel, chiar dacă anumite lucruri sunt îngăduite în altă parte, în adunare nu sunt îngăduite. c) Iar în această epistolă mai există un exemplu în acest sens: Când vorbeşte despre cei care vorbesc în limbi, ni se spune că cel care vorbeşte în limbi cu voce tare (în cadrul slujiri individuale pe rând, textul nu se referă la rugăciunea în comun), trebuie mai întâi să se asigure că există „în adunare”, unul care să tălmăcească. Iar dacă nu există unul care să traducă, atunci trebuie să tacă „în adunare”. Acelaşi cuvânt în greacă, ca şi atunci când le spune la femei să „tacă”. Ce face în altă parte, este problema lui! Dar el nu poate vorbi în limbi în adunare, în cadrul slujiri individuale pe rând, dacă nu este cineva care să tălmăcească aceea vorbire în alte limbi (,), atunci şi femeile trebuie să tacă chiar dacă primesc mesaje prin Duhul, căci duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. d) În v.33, se spune: „ca în toate Bisericile sfinţilor.” Adică, aceasta este practica generală în bisericile sfinţilor, adică: „Femeia să tacă în biserici ...”. e) Ce nu este potrivit să facă în adunare, este în schimb foarte potrivit - şi chiar de dorit - să fie încurajat în alte locuri: în casă, de pildă. Dar v.35 accentuează încă o dată:„este ruşinos pentru femeie să vorbească în Biserică.” Deci dacă o femeia are darul de profeţie, să şi-l folosească, dar nu ,,în adunare”, adică la întrunirile programate ale adunării, ci în particular, în evanghelizarea ocazională a celor din lume, sau la unele întâlniri spontane. f) Creştinii evlavioşi au urmat tiparul din sinagogă, iar când Domnul nostru a fost adus la Templu de părinţii Săi, aceştia au fost întâmpinaţi de un proroc şi de o proorociţă. Prorocul a fost Simeon, care a prorocit. A urmat apoi Ana, prorociţă; şi a stat de vorbă cu părinţii Lui, şi în plus le-a spus că aşteaptă mângâierea Ierusalimului. Lucrul acesta era public. Se ştia că este o prorociţă; ea îşi desfăşura lucrarea în spaţiile deschise din curtea Templului. Respectiva prorociţă din Israel, nu prorocea ca parte a serviciilor de la Templu. De asemenea, nici nu era invitată în sinagogă să vorbească; de exemplu, să citească din Lege. Şi deci nu îşi practica darul în sesiunile formale, în strângerile formale ale sinagogilor; dar îşi folosea darul în public.

De asemenea, cele şapte fete ale lui Filip, care profeţeau, au urmat acelaşi mod de practicare a darului, folosindu-l nu la întrunirile adunării, ci în numeroase alte locuri: în casa lor proprie la întâlniri ocazionale, cât şi cu alte ocazii, asemenea lui Ana prorociţa.

Pe lângă toate acestea, eu cred că nu este nici o contradicţie între şi , deoarece când Pavel spune despre femei că trebuie să se roage şi să profeţească cu capul acoperit, el nu se referă strict la întrunirile adunării, doar traducătorii au creat această confuzie punând titlu la cap.11 din 1Corinteni „Ţinuta în adunări”, dar acest titlu nu apare în original, deci Pavel când vorbeşte de femei ce profeţesc vorbeşte de acest dar exercitat oriunde cu excepţia programelor organizate ale adunării.

Motivele pentru această interdicţie despre care vorbeşte Pavel prin cuvintele: ,,Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse,” sunt următoarele: 1. Apostolul Pavel aduce un prim argument: ,,cum zice şi Legea”, astfel El se raportează nu la o părere omenească, ci la principiul conducerii şi supunerii din Vechiului Legământ exprimat în spiritul întregii legi date de Dumnezeu nu de un om, sau de o împrejurare şi un context cultural.

2. Al doilea motiv pentru care femeile nu pot învăţa, vorbi, pune întrebări, este că făcând aşa îi eclipsau pe soţii lor, de aceea Pavel spune în continuare: ,,Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.”

3. Al treilea motiv prezentat la este că: ,,ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” Deci această interdicţie nu este părerea lui Pavel; ci, o poruncă a Domnului Isus. Iar în pasajul din , unde se prezintă aceiaşi interdicţie prin cuvintele: ,,Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.”ni se mai prezintă următoarele motive pentru ca femeile să nu înveţe în adunare:

4. Din cuvintele citate mai înainte reiese că o femeie care învaţă se ridică mai presus de bărbat şi astfel ea devine capul bărbatului şi astfel dă dovadă de nesupunere.

5. Un alt motiv este ,,Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva”. Deci motivul pentru care într-o adunare bărbatul trebuie să înveţe este că acesta a fost creat primul.

6. Iar ultimul motiv prezentat, este că ,,nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii”. Să nu uităm deci că Adam când a învăţat-o pe Eva porunca lui Dumnezeu, el a dat o învăţătură corectă făcând-o pe Eva să-şi însuşească porunca lui Dumnezeu despre fructul interzis (; ), pe când Eva lăsându-se amăgită a călcat porunca şi l-a îndemnat pe Adam în mod greşit, atrăgându-l şi pe el în păcat ().

Iubite cititor, nut e lăsa amăgit de oameni care pretend că sunt “prorocii Domnului”, dar propovăduiesc, un alt Isus, o altă evanghelie, a căror lucrare nu se încadrează în Noul Testament, care îi fac pe oameni dependenţi de ei şi nu de Dumnezeu.

Dragă cititor tu ai totul şi deplin în Cristos, de El ai nevoie ca: Profet, Învăţător, Păstor, Domn! Caută-L pe El, care este capul oricărui bărbat (1 Corinteni 11:3). Şi Îl îşi va învăţa oile şi le va duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă!

Meniu

Erezii

Religii False

Sunt „proorocii” penticostali, profeţi biblici ?

Ultimele Articole