Un punct de doctrină al metodiştilor este cel despre perfecţiunea creştină:

 „De asemenea, el punea un mare accent pe doctrina perfecţiunii creştine sau a iubirii perfecte. Aceasta este o credinţă în posibilitatea prefecţiunii creştine absolute în această viaţă, deoarece dragostea pentru Dumnezeu umple în aşa măsură inima credinciosului încât iubirea Lui exclude păcatul şi promovează sfinţenia absolută a vieţii.”

 

Însă dragostea şi adevărul merg mână în mână, una fără cealaltă nu se poate, nu există dragoste fără adevăr şi nici adevăr fără dragoste.

Dragostea fără adevăr înşeală, ea nu este dragoste, căci dragostea duce la salvare, iar salvarea se obţine prin Cuvântul adevărului, iar Cuvântul adevărului ne porunceşte să iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştrii.

Noi nu putem spune că iubim pe Dumnezeu dacă nu păzim poruncile Lui (1Ioan 5:3), iar nu putem spune că ne iubim semenii dacă nu le spunem adevărul. Dar nu le putem spune adevărul decât din dragoste (Efeseni 4:15,Efeseni 4:16), iar acel adevăr va duce la dragoste, la dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Ce este dragostea salvatoare: „Dragostea...nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr” - 1Corinteni 13:4-6.

Cercetând doctrina metodistă ea are erezii, chiar în ce priveşte persoana lui Dumnezeu, atunci cum pot ei iubi dacă nu-L cunosc pe Cel este ce este Dragostea – 1Ioan 4:8.

Un studiu despre doctrina metodistă:

http://www.caleacrestina.ro/index.php/metodiste/202-pentru-metodistii-rationali-si-sinceri

 

În plus, lucrarea metodistă este printr-o dragoste fără adevăr!!!

Care nu este dragoste; ci, o înşelătorie!

Dragostea dă întâietate, cinste, ea dă greutate celuilalt, ea nu domină, stăpâneşte, manipulează, forţează, intimidează.

Chiar atunci când în dragoste se aplică o mustrare, corectare, ea nu domină! Ea nu distruge personalitatea celuilalt, îl lasă pe el să decidă să se schimbe. Ea doar oferă pârghiile schimbării, direcţii de schimbare, dar ea nu forţează! Omul decide dacă va asculta sau nu, dacă se va corecta sau nu!

O persoană dominantă, direct sau indirect prin manipulare, nu acordă libertatea de a alege! Libertatea de a alege este perimată de persoanele dominante!

Din inimă vine credinţa, schimbarea (Romani 10:9,Romani 10:10), închinarea adevărată este în duh (Ioan 4:24)! Dragostea este ca un vânt bland, ca o adiere plăcută, iar dacă cineva alege să ridice pânzele şi să fie dus de dragoste în direcţia voi lui Dumnezeu este alegerea persoanei!

Dragostea falsă domină, ea obligă, constrânge, forţează, şantajează, abuzează spre ceva, lăsând uneori impresia că persoana în cauză a ales, dar o persoană abuzată, uneori nu mai poate face diferenţa între alegerea ei, şi dominarea subtilă a altuia!

Biblia învaţă: „Dar înţelepciunea de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare şi neprefăcută. Dar rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace” - Iacov 3:17,18 (GBV).

Dragostea dă adevăr, dar un adevăr care ne face liberi, nu ne împovărează, ci ne descoperă ce trebuie să facem, iar noi cu ajutorul Domnului trebuie să facem! Omul care iubeşte, dă respect şi preţuire celuilalt şi îl consideră mai presus de sine însuşi (Filipeni 2:1-4). Astfel el nu-şi permite să aibă un duh de superioritate, să domine, să preseze într-un mod care fură libertatea celuilalt sau îi suprimă personalitatea!

Persoana dominantă distruge individualitatea celorlalţi, trăgându-i pe toţi în tiparul ei, precum şi forţându-i spre schimbare, îi face să-şi piardă libertatea ca gândească liber, ca ei să se schimbe şi să guste această bucurie!

Ce este sfinţenia? Cum se arată ea?

Metodişti spun:Dumnezeu umple în aşa măsură inima credinciosului încât iubirea Lui exclude păcatul şi promovează sfinţenia absolută a vieţii.”

Dragostea ne motivează să fim sfinţi. Însă, doar cunoştinţa exactă a voinţei divine ne poate ajuta să fim sfinţi (Coloseni 1:9-11; Filipeni 1:8-11).

Dacă cineva spune că are dragsotea lui Dumnezeu, dar el nu doreşte, nu cunoaşte cele peste 100 de porunci ale noului legământ, nu se sileşte să le împlinească, ce sfinţenie e asta!!!

Creştinul devine sfânt prin Cuvântul adevărului pe care Îl trăieşte (Ioan 17:17), el este sfânt că se sileşte să ducă o viaţă curată (Levitic 10:10; 1Tesaloniceni 4:7), el se conformează voinţei divine (Levitic 20:8; 1Petru 1:13-16).

 

Domnul Isus a spus clar:


Ioan 14:15, GBV 2001: „Dacă Mă iubiţi, ţineţi poruncile Mele”.


Ioan 14:21, GBV 2001: „Cine are poruncile Mele şi le ţine, acela este cel care Mă iubeşte; iar cine Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui“.



 

 

Un punct de doctrină al metodiştilor este cel despre perfecţiunea creştină:

 „De asemenea, el punea un mare accent pe doctrina perfecţiunii creştine sau a iubirii perfecte. Aceasta este o credinţă în posibilitatea prefecţiunii creştine absolute în această viaţă, deoarece dragostea pentru Dumnezeu umple în aşa măsură inima credinciosului încât iubirea Lui exclude păcatul şi promovează sfinţenia absolută a vieţii.”

 

Însă dragostea şi adevărul merg mână în mână, una fără cealaltă nu se poate, nu există dragoste fără adevăr şi nici adevăr fără dragoste.

Dragostea fără adevăr înşeală, ea nu este dragoste, căci dragostea duce la salvare, iar salvarea se obţine prin Cuvântul adevărului, iar Cuvântul adevărului ne porunceşte să iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştrii.

Noi nu putem spune că iubim pe Dumnezeu dacă nu păzim poruncile Lui (1Ioan 5:3), iar nu putem spune că ne iubim semenii dacă nu le spunem adevărul. Dar nu le putem spune adevărul decât din dragoste (Efeseni 4:15,Efeseni 4:16), iar acel adevăr va duce la dragoste, la dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Ce este dragostea salvatoare: „Dragostea...nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr” - 1Corinteni 13:4-6.

Cercetând doctrina metodistă ea are erezii, chiar în ce priveşte persoana lui Dumnezeu, atunci cum pot ei iubi dacă nu-L cunosc pe Cel este ce este Dragostea – 1Ioan 4:8.

Un studiu despre doctrina metodistă:

http://www.caleacrestina.ro/index.php/metodiste/202-pentru-metodistii-rationali-si-sinceri

 

În plus, lucrarea metodistă este printr-o dragoste fără adevăr!!!

Care nu este dragoste; ci, o înşelătorie!

Dragostea dă întâietate, cinste, ea dă greutate celuilalt, ea nu domină, stăpâneşte, manipulează, forţează, intimidează.

Chiar atunci când în dragoste se aplică o mustrare, corectare, ea nu domină! Ea nu distruge personalitatea celuilalt, îl lasă pe el să decidă să se schimbe. Ea doar oferă pârghiile schimbării, direcţii de schimbare, dar ea nu forţează! Omul decide dacă va asculta sau nu, dacă se va corecta sau nu!

O persoană dominantă, direct sau indirect prin manipulare, nu acordă libertatea de a alege! Libertatea de a alege este perimată de persoanele dominante!

Din inimă vine credinţa, schimbarea (Romani 10:9,Romani 10:10), închinarea adevărată este în duh (Ioan 4:24)! Dragostea este ca un vânt bland, ca o adiere plăcută, iar dacă cineva alege să ridice pânzele şi să fie dus de dragoste în direcţia voi lui Dumnezeu este alegerea persoanei!

Dragostea falsă domină, ea obligă, constrânge, forţează, şantajează, abuzează spre ceva, lăsând uneori impresia că persoana în cauză a ales, dar o persoană abuzată, uneori nu mai poate face diferenţa între alegerea ei, şi dominarea subtilă a altuia!

Biblia învaţă: „Dar înţelepciunea de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare şi neprefăcută. Dar rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace” - Iacov 3:17,18 (GBV).

Dragostea dă adevăr, dar un adevăr care ne face liberi, nu ne împovărează, ci ne descoperă ce trebuie să facem, iar noi cu ajutorul Domnului trebuie să facem! Omul care iubeşte, dă respect şi preţuire celuilalt şi îl consideră mai presus de sine însuşi (Filipeni 2:1-4). Astfel el nu-şi permite să aibă un duh de superioritate, să domine, să preseze într-un mod care fură libertatea celuilalt sau îi suprimă personalitatea!

Persoana dominantă distruge individualitatea celorlalţi, trăgându-i pe toţi în tiparul ei, precum şi forţându-i spre schimbare, îi face să-şi piardă libertatea ca gândească liber, ca ei să se schimbe şi să guste această bucurie!

Ce este sfinţenia? Cum se arată ea?

Metodişti spun:Dumnezeu umple în aşa măsură inima credinciosului încât iubirea Lui exclude păcatul şi promovează sfinţenia absolută a vieţii.”

Dragostea ne motivează să fim sfinţi. Însă, doar cunoştinţa exactă a voinţei divine ne poate ajuta să fim sfinţi (Coloseni 1:9-11; Filipeni 1:8-11).

Dacă cineva spune că are dragsotea lui Dumnezeu, dar el nu doreşte, nu cunoaşte cele peste 100 de porunci ale noului legământ, nu se sileşte să le împlinească, ce sfinţenie e asta!!!

Creştinul devine sfânt prin Cuvântul adevărului pe care Îl trăieşte (Ioan 17:17), el este sfânt că se sileşte să ducă o viaţă curată (Levitic 10:10; 1Tesaloniceni 4:7), el se conformează voinţei divine (Levitic 20:8; 1Petru 1:13-16).

 

Domnul Isus a spus clar:


Ioan 14:15, GBV 2001: „Dacă Mă iubiţi, ţineţi poruncile Mele”.


Ioan 14:21, GBV 2001: „Cine are poruncile Mele şi le ţine, acela este cel care Mă iubeşte; iar cine Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui“.