Unii aşteaptă totul de la lucrători, dar în schimb nu dau aproape nimic. Nu se roagă constant pentru ei, nu-i sprijină, spiritual, sufleteşte, material, crezând că aceştia se descurcă fără ajutor, ca şi cum ar fi nişte „semi-zei”!!! Îi văd totdeauna pe baricade printre primii, neobosiți servind Regatul şi pe fraţi, crezând că ei sunt inepuizabili”, de “fier”, motoare care trebuie să ajute încontinuu, fie că sunt ajutați sau nu.

Ba mai mult, unii spun: “ţi-am spus eu în trecut că aşa este”, dar fără a vorbi prin Spirit, fără a aduce dovezi!!! Lucrărtori nu au nevoie de oameni care „ghicesc, chiar dacă uneori ghicelile lor se adeveresc, ei nevoie de “aşa vorbeşte Domnul”, care să-i ajute în momentele de cumpănă sau nehotărâre.

Din păcate, lucrătorii au nevoie de ajutor, chiar dacă mai puțin decât ceilalţi fraţi, dar noi trebuie să simţim cu ei, prin dragoste când ei au nevoie de sprijinul nostru. Dacă nu simţim cu ei, lucrarea va fi pentru ei o povară şi s-ar putea să şchipăteze afectându-ne după aceea şi pe noi!

Este de foarte puţin folos să le oferim căldură sufletească când au, încurajare când au, bani când au, etc. Noi trebuie să le oferim când nu au!

În Biblie ne este prezentată o relatare în 2Timotei 1:15-18, care ne vorbeşte de slujirea lui Pavel de către Onisifor, aici se spune: „Ştii că cei ce sunt în Asia toţi m-au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen. Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit. Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul „în ziua aceea”. Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.  

Chiar Pavel a fost într-o situaţie disperată când toţi l-au părăsit şi era prizonier în lanţuri când avea nevoie de încurajare, însă apostolul spune despre Onisifor: ,,Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit. Dea Domnul să capete îndurare de la Iehova „în ziua aceea”. Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.  

Observăm din acest text, calitatea inimii celui care ajută, el a dat la o parte, mândria, iubirea de sine, confortul propriu, el este perseverent în a arăta milă. Observaţi că de mai multe ori Onisifor la mângâiat pe Pavel şi la „căutat cu multă grijă”, până la găsit în închisorile romane, ceea ce era foarte dificil în acele închisori subterane, degradate şi murdare! Dar totuşi Onisifor a perseverat în al căuta pe Pavel în acele închisori mergând de la deţinut la deţinut, de la celulă la celulă, de la grotă la grotă, până la găsit pe acest apostol al neamurilor, părăsit de toţi, dar nu şi de Onisifor, un slujitor plin de milă şi care şi-a riscat pielea, căci putea fi şi el închis pentru că era creştin şi că era prieten cu Pavel prizonierul Cezarului.

Ce faci tu când fratele tău lucrător este în pustie? În închisoare fizică sau mentală? Când are nevoie de încurajare? Când toţi îl părăsesc, suplineşti tu locul celorlalți pentru a acoperi nevoile lui? Înţelegi că sprijinindu-l pe El Îl sprijini pe Cristos?

Luca 10:16, GBV 2001: Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine, respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

Analizează-te punându-ți următoarele întrebări: Ai tu un frate matur rânduit de Dumnezeu peste tine ca părinte spiritual? Asculţi tu de el şi te supui ca să nu facă lucrarea suspinând (comp. cu Evrei 13:17)? Îl întrebi tu des problemele care le are şi cu ce ai putea să-i fi de folos? Îl încurajezi constant pe părintele tău spiritual? Eşti cu adevărat sprijinul Lui?