Suferă cineva dintre voi? Să se roage! Este cineva vesel? Să cânte cântări de laudă!”Iacob 5:13, SCC.

 

Oamenii în general când sunt în suferinţă se roagă, însă nu ştiu în ce direcţie să se roage, pentru ce să se roage? Rugăciunea lor de multe ori este lipsită de înţelepciune, de o călăuzire divină!

Noi trebuie să ştim că suferinţa este permisă de Dumnezeu pentru un timp.

Există trei situaţii posibile:

1.    Să ne rugăm prin îndrumarea Spiritului şi imediat Dumnezeu înlătură suferinţa (Psalm 138:3).

2.    Să ne rugăm şi suntem înştinţaţi divin că suferinţa va mai continua un timp (mai lung sau mai scurt), şi atunci faptul că El o permite să mai lucreze un timp, este pentru desăvârşirea noastră (Iacob 1:2-4). Nu mai trebuie să ne rugăm pentru înlăturarea ei imediat; ci, pentru ca noi să tragem maxime învăţăminte din ea, şi să ne dea Tatăl înţelepciune să o folosim pentru creşterea noastră spirituală (Iacob 1:5).

3.    Unele suferinţe pot să dăinuie pentru toată viaţa, ca o boală-ţepuş de pildă (2Corinteni 12:7-10; 1Timotei 5:23 , şi ele sunt tot pentru a ne păstra, smeriţi, sunt o unealtă, ca un par legat de noi pentru a creşte drept. Şi această suferinţă este îndepărtată în veşnicie doar.

 

Atunci când suferim, trebuie să avem în vedere aceste trei variante! Să aflăm de la Domnul în care din ele ne aflăm noi şi să acţionăm ca atare!

În varianta 1, cerem înlăturarea suferinţei (boli, probleme, etc.) şi le vom primi imediat, şi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru rezolvare.

În varianta 2, nu vom cere înlăturarea imediată; ci, vom cere ca inima noastră să se curăţească prin suferinţe, să vedem lucrarea de transformare, vom cere putere, răbdare, pentru a ne lăsa transformaţi de El prin uneletele suferinţei!

În varianta 3, nu vom cere îndepărtarea ţepuţului; ci, ca Domnul să ne schimbe mintea şi inima ca să acceptăm ţepuşul pe viaţă, ca un instrument de a ne păstra în harul Lui şi pe calea Lui.

 

 

Atunci când vom cunoaşte exact situaţia în care suntem şi vom acţiona ca atare, aceasta ne va da putere să îndepărtăm, nemulţumirea, amărăciunea, frustrarea, răzvrătirea, iar prin ascultare vom aduce pacea, bucuria, speranţa chiar în suferinţe, fiind conştienţi că nu sunt veşnice, şi dacă sunt permise pentru un timp sunt pentru folosul, creşterea şi gloria veşnică – 1Petru 5:6-11.