Evrei 10:24 (SCC): „să veghem unii asupra altora pentru a ne stimula la dragoste şi la fapte bune”.

 

Apostolul Pavel inspirat de duhul dragostei a scris cuvintele de mai sus! El i-a îndemnat pe creştini să vegheze unii asupra altora! De ce? Deoarece patru ochi văd mai bine ca doi, deoarece a veghea, denotă purtare de grijă, iubire!

Scopul vegherii este pentru a ne stimula la dragoste, a ne încuraja, a ne coreta cu blândeţe, a ne întâri, a ne da har, ca apoi încurajaţi să creştem în dragoste şi în fapte bune!

Nu putem veghea asupra altora dacă nu avem părtăşie zilnică ca primii creştini (Fapte 2:42-47), dacă nu analizăm vieţile fraţilor şi a surorilor noastre prin lentilele Scripturii, cu scopul de a vedea nevoile lor spirituale, emoţionale, fizice şi apoi să venim în întâmpinarea acelor nevoi. Nimeni nu are ochi la spate, de aceea fiecare poate fi ochii la spate ai fratelui său!

De vegherea noastră asupra fraţilor şi a surorilor depinde sănătatea lor spirituală!

În Evrei 12:12-15 (SCC), se afirmă: „De aceea, ridicaţi mâinile lăsate în jos şi genunchii paralizaţi, şi faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre; pentru ca ce este şchiop să nu fie scos din încheietură, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi: pacea cu toţi, şi sfinţirea, fără care nici unul nu va vedea pe Domnul; supraveghind să nu fie cineva lipsit de harul Zeului, să nu vă tulbure vreo rădăcină de amărăciune crescută în sus, şi mulţi să fie întinaţi prin ea”.

Iată dacă fraţi sau surorile ridică mâinile în sus, uneori depinde de noi (comp. cu Exod 17:12), uneori o persoană ce a fost paralizată are nevoie de doi ca să-l sprijine să înveţe din nou să umble!

În caz contrar se poate întâmpla ca osul dislocat (mădularul) să iasă din închieietură cu totul! Fraţii pot contribui la sănătatea spirituală sau prin neveghere la handicap spiritual al trupului!

Fiecare nu doar apostolii sau păstorii trebuie să supravegheze ca nici un mădular fie frate sau soră, să nu fie lipsit de harul divin, pentru că aceasta ar duce atât la îmbolnăvirea spirituală a mădularului, căt şi a multora ce pot fi întinaţi de lipsa de har manifestată de aceea persoană prin: ceartă, bârfă, neânţelegere, ranchiună etc.

Ba mai mult, lipsa de veghere poate duce la părăsirea adunării, la păcatul ce nu se iartă! Căci Pavel continuă scriind: „nepărăsind adunarea noastră, după cum le este obicei unora; ci, încurajându-ne, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi apropiindu-se ziua. Pentru că, păcătuind noi în mod intenţionat după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului; nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.

Părăsind adunarea, părăsesc pe Cristos! Ca şi un tăciune scos din foc, el se stinge!

A nu veghea asupra altora denotă lipsă de iubire, a nu-i încuraja, duce ca nici tu să nu fi încurajat, finalul unei astfel de căi este pierzarea veşnică!!!