„Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un profet şi printre noi nu este nimeni care să ştie până când?”Psalm 74:9, GBV 2001!

 

Creştinii aud uneori vocea lui Dumnezeu, uneori Dumnezeu promite lucruri mari, soluţi la probleme, binecuvântări, propăşire în lucrare, judecăţile Sale care vor face dreptate…

Însă când Dumnezeu vorbeşte, folosind expresii ca: „în curând”, „aproape”, „mai un pic”, etc. creştinul îşi fixează în mintea lui un orar al împlinirii profeţiilor divine! Însă de multe ori orarul dedus de om şi fixat apoi în mintea lui, diferă mult de orarul lui Dumnezeu!

Deoerece la Dumnezeu o mie de ani este ca o zi (2Petru 3:8)

Datorită întârzierii (care din punct de vedere divin nu este întârzire), creştinul disperă, este dezamăgit de Dumnezeu, de faptul că El nu intervine, nu lucrează, nu binecuvântează, nu advereşte!

Disperarea poate atinge cote mari, până la răzvrătire contra lui Dumnezeu! Pentru că totul merge din rău în mai rău…„Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un profet şi printre noi nu este nimeni care să ştie până când.”

Ajungi să crezi că te-ai ostenit în zadar, ajungi să crezi ca Psalmistul care a spus văzând prosperitatea celor răi: „Pentru că n-au tulburări până la moartea lor şi trupul lor este sănătos. Nu au parte de necazuri omeneşti şi nu sunt loviţi ca oamenii…Iată, aceştia sunt cei răi şi ei prosperă în lume, îşi adună bogăţii” - Psalm 73:3-12, GBV 2001.

Ajungi să crezi că Dumnzeu te-a uitat, că nu-I pasă de dreptate!

Dar Dumnezeu nu te-a uitat, dreptatea este temelia tronului Său! - Psalm 89:14.

Continuă să te rogi ca Psalmistul: „Nu da fiarei sălbatice sufletul porumbiţei Tale; nu uita pentru totdeauna turma întristaţilor Tăi. Ai în vedere legământul!” (Psalm 74:19-20, GBV 2001).

Nu deznădăjdui, şi vei vedea lumina, vei vedea capătul tunelului, căci întristarea ţine o clipă, „dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalm 30:5, BC).