„Ei rătăceau prin pustiu, pe o cale neumblată, nu găseau cetate de locuit. Flămânzi şi însetaţi, sufletul li se sfârşea în ei. Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i-a scăpat din necazurile lor şi i-a condus pe o cale dreaptă, ca să ajungă într-o cetate de locuit. O, de L-ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru lucrările Lui minunate faţă de fiii oamenilor! Pentru că El a săturat sufletul însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.” – Psalm 107:4-9 GBV 2001.

„Iată acum, această cetate este aproape, ca să fug acolo, şi este mică. Te rog, lasă-mă să scap acolo! Nu este ea mică? Şi sufletul meu va trăi“ – Geneza 19:20.

Oamenii doresc, o comunitate, o frăţietate, o oază, un loc al iubirii, al binecuvântării divine, chiar dacă este mic, dar un loc care să fie ca o oază într-un pustiu, ca o cetate bună de locuit în deşert!

Dumnezeu a creat adunarea (ekkelsia) în primul secol, aceasta a fost ca o „oază” în mijlocul lumi romane desfrânate, în mijlocul popoarelor păgâne, idolatre şi destrăbălate şi violente.

Ea avea ca scop:

Faţă de Dumnezeu:

Pentru a împlini prima poruncă, aceea de al iubi în mod deplin pe Iehova Dumnezeu (Matei 22:37);

Pentru a fi o locuinţă a lui Dumnezeu care este prezent prin Spiritul Său (Efeseni 1:32);

Pentru a-i aduce jertfe spirituale (1Petru 2:5);

Pentru a-l glorifica, a-l lăuda şi a fi o casă de rugăciune lui Dumnezeu (Psalm 100:4; Isaia 56:7; Efeseni 3:21);

Pentru a vesti virtuţile Lui (Ioan 17:6,Ioan 17:26; Evrei 2:12; 1Petru 2:9);

Pentru a fi stâlpul şi susţinerea adevărului lui Dumnezeu (1Timotei 3:15).

Faţă de Domnul Isus Cristos:

Pentru a fi o mireasă curată pentru mirele Isus (Efeseni 5:24-27; Apocalipsa 19:7);

Pentru a alcătui corpul lui Isus fiind unit cu acesta prin Spirit (Efeseni 1:22,Efeseni 1:23);

Pentru a asculta şi a conlucra împreună cu El (Matei 28:19,Matei 28:20; Ioan 10:16; 15:5);

Pentru a fi ambasadorii Lui şi a-l reprezenta pe El (2Corinteni 5:19,2Corinteni 5:20);

Faţă de credincioşi:

Pentru a fi o sursă de încurajare, corectare şi sprijin pentru credincios (Evrei 10:24,Evrei 10:25);

Pentru a oferi un cadru organizat pentru ca fiecare să să-şi folosească dragostea şi darurile, ca să slujească în mod eficient (Romani 12:4-13);

Pentru a constitui familia credinciosului unde să-i fie împlinite nevoile spirituale, afective, intelectuale şi la nevoie chiar cele materiale (Matei 12:48-50; 1Tesaloniceni 2:7,1Tesaloniceni 2:11; Filipeni 2:1,Filipeni 2:2). 

Pentru a-l sluji pe fiecare credincios în parte, pentru a-l pregăti, echipa, şi a-i aduce pe toţi în final la maturitatea şi plinătatea lui Cristos (Efeseni 4:11-13).

Faţă de necredincioşi şi lume:

Pentru a împlini prima poruncă de a iubi pe oameni ca pe noi înşişi (Matei 22:39,Matei 22:40);

Pentru a vesti Evanghelia (2Corinteni 2:14-17; Matei 24:14; Fapte 8:1,Fapte 8:4; Romani 15:16-20);

Pentru a face discipoli ai lui Cristos şi apoi a-i boteza în apă (Matei 28:19,Matei 28:20; Fapte 14:21; 8:12,13).

Pentru a fi sarea pământului şi lumina lumii (Matei 5:13,Matei 5:14).

Mulţi în prezent, sunt sătui de apele murdare ale organizaţiilor şi cultelor, care învaţă lucruri stricate, care tot timpul au făcut compromis cu lumea, cu sistemul satanist-comunist, cu politica, practicând afaceri murdare, şi distorsionând învăţătura spre a crea căi uşoare, dar care nu duc la ţinta care este Cristos (Evrei 12:1-3).

Oamenii din diferite culte şi grupuri, ies afară din tabere, sătui de sărăcia spirituală, de mizeria morală, de ipocrizie, de dictatură sau de celaltă extremă: libertinaj, sau îngăduinţa păcatului.

Din păcate, unii în loc să-L caute pe Adevăratul Dumnezeu: Iehova şi pe Fiul Său născut în început din El, au făcut alte tabere, au săpat alte puţuri care nu ţin apă (Ieremia 2:13), şi nu au aşteptat pe Dumnezeu care a promis că îi va conduce pe cei ce-L caută din toată inima: „pe o cale dreaptă”.

Cei care doresc adunarea, frăţietatea, care sau săturat de lumea destrăbălată, egoistă şi materialistă, dar şi de lumea religioasă, care sunt flămânzi şi insetaţi după dreptate, trebuie să facă ceea ce a spus Psalmistul prin inspiraţie: „Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i-a scăpat din necazurile lor şi i-a condus pe o cale dreaptă, ca să ajungă într-o cetate de locuit.”

Strigi tu către Dumnezeu pentru o cetate de locuit? Ai ajuns în starea de disperare în care strigi la Tatăl ceresc, ai ajuns atât de flâmând, însetat, cu sufletul sfârşit, încât nu mai te rogi cu un ton normal, ci strigi, implori?

Este caracterizată viaţa ta de rugăciune pentru ridicarea cortului căzut al lui David? Te rogi Tu ca Dumnezeu  să îţi arate locul prezenţei Sale?

Dacă tu nu strigi însemnă că nu eşti în strâmtoare, ci te amăgeşti prin pustie mulţumindu-te cu firimituri, cu resturi, cu gunoaie, cu puţurile făcute de oameni!!! Inima ta nu geme şi nu plânge datorită urâciunilor ce se fac în această lume fără Dumnezeu (Ezechiel 9:4-6) !!!

Numai cei care doresc din toată inima lor: oaza, izvorul, puritatea, cetatea de locuit, o vor primi, ceilalţi se mulţumesc cu gunoaie şi vor pieri cu lumea aceasta!