„Şi Domnul va fi un turn înalt pentru cel asuprit, un turn înalt în timpuri de necaz.”Psalm 9:9 (GBV 2001)

 

„Şi în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, în care stă poporul Meu, ca să nu fie muşte acolo; ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţării.” Exod 8:22 (GBV 2001).

 

 

Iehova Dumnezeu este un turn înalt de apărare pentru poporul Său. Un turn înalt în sensul că este inaccesibil pentru vrăşmaşii poporului Său!

În toate timpurile satan a dorit uciderea oamenilor lui Dumnezeu! De pildă, în situaţia cu copiii de parte bărbătească a lui Israel (Exod cap. 1), în timpul lui Estera (cap. 3).

Dar satan nu a reuşit deoarece Iehova a fost un turn de scăpare pentru poporul Său!

Vrăşmaşul lui Dumnezeu şi a omenirii: Satan, Diavolul, care vine ca să fure, să înjunghie şi să ucidă (comp cu Ioan 10:10a), care este un ucicaş (Ioan 8:44), doreşte să piardă pe cât mai mulţi oameni, doreşte uciderea creaturilor lui Dumnezeu!!!

El se va folosi de puterea lui: mândria cauzează războaie, ea este descrisă ca un călăreţ ce stă pe „un cal roşu aprins” (Apocalipsa 6:4, SCC). Domnul Isus a profeţit o epocă numită: „începutul durerilor”, când va fi războaie (Matei 24:8), şi când regele nordului va începe să-şi stabilească supremaţia (Daniel cap. 11:25-27).

Ce are de făcut poporul lui Dumnezeu având în vedere că se va lua pacea de pe pământ, şi vor fi evenimente cumplite?! Domnul a descris această epocă astfel: „Iar când aveţi să auziţi de războaie şi de tulburări, să nu fiţi înspăimântaţi; pentru că acestea trebuie să se facă întâi, dar nu este îndată sfârşitul. Atunci le-a zis: atunci va fi ridicată naţiune contra naţiune, şi regat contraregat. şi vor fi cutremure mari, şi pe alocuri vor fi epidemii şi înfometări, vor fi spaime, cât şi semne mari în cer.”- Luca 21:9-11 SCC.

Cum putem fi ocrotiţi în această epocă?

Tot ce s-a scris în Biblie s-a scris pentru învăţătura noastră (1Corinteni 10:11).

Biblia ne arată că cei temători de Dumnezeu atât din poporul Lui, cât şi cei care dorea să fie asociaţi cu poporul Lui, li s-a dat o cale de scăpare (comp. cu 1Corinteni 10:13).

În Egipt, Dumnezeu a turnat 10 plăgi peste Egipt, Israelul în ţinutul Gosen a fost ocrotit (vezi: Exod 9:26; 10:23). De ce a fost ocrotit? Deoarece ei erau a lui Dumnezeu, aveau o legătură spirituală cu El prin Moise mediatorul vechiului legământ.

Mai târziu familia lui Rahav, datorită credinţei ei în Dumnezeul lui Israel, a fost ocrotită de mânia divină când a fost distrus Ierihonul (Iosua cap. 1-6). Apoi Gabaoniţii cu frică de Iehova au încheiat un legământ cu Israel şi au fost scăpaţi de la nimicire (Iosua cap. 9).

Pentru creştini, Domnul Isus este stânca ocrotitoare (1Petru 2:6).

Conform cu Matei 16:18, nici porţile locuinţei morţilor nu va birui adunarea lui Cristos! Prin urmare ea va dăinui pe parcursul secolelor, şi ea va exista prinzând în viaţă sfârşitul epocii şi revenirea Domnului promisă de El (1Tesaloniceni 4:15-17).

Conform cu Apocalipsa cap. 2,3, adunările din Tiatira, Sardes, Filadelfia, au promisiuni legate de revenirea Domnului Isus (vezi Apocalipsa 2:25-28; 3:3-5; 10:12).

Prin urmare, acest tip de adunare, va trebui să existe la venirea Domnului.

De pildă, El promite adunării din Filadelfia: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ.” - Apocalipsa 3:10, GBV 2001.

Iar în altă parte Dumnezeu spune: „Vino, poporul Meu, intră în camerele tale şi închide-ţi uşile după tine. Ascunde-te pentru puţine clipe, până va trece mânia.” - Isaia 26:20 GBV 2001.

Astfel cei care Îl fac pe Dumnezeu turnul lor de scăpare, Dumnezeu le poate da un loc fizic, o ţară, unde ei să fie ocrotiţi ca şi în Gosen!

Dumnezeu deja a pregătit un loc de scăpare, cunoşti care este acest loc? Ştii care sunt condiţiile intrării şi rămânerii în locul odihnei lui Dumnezeu?

Iubite cititor, Este Dumnezeu: Tatăl tău? Citeşte te rog Romani 8:13-16, te încadrezi în aceste descrieri? Mărturiseşte spiritul tău cu Spiritul lui Dumnezeu că eşti copil al Lui? Te călăuzeşte Spiritul Sfânt în viaţa ta?

Dacă nu, atunci tu nu Îl ai pe Dumnezeu ca turn de scăpare în nenorocirile care vor veni!!!

Este imperios necesar să faci următorii paşi:

POCĂINŢĂ: Cuvântul pocăinţă, însemnă o căinţă adâncă, şi fapte în virtutea acestei căinţe. Cuvântul pentru „pocăinţă” în Noul Testament a venit din grecescul „metanoeo”, tradus însemnă „schimbarea minţii”, dar include nu doar o schimbare interioară, a gândirii, atitudinii şi voinţei, ci şi una exterioară a comportamentului şi stilului de viaţă, căci o schimbare în gândire şi atitudine, duce la un alt mod de a trăi!

Unii oamenii au o pocăinţă falsă sau o întristare după voia lumii, dar nu după voia lui Dumnezeu (2Corinteni 7:9-11; Evrei 12:16,Evrei 12:17). Astfel ei manifestă o întristare (chiar lacrimi), motivată de pierderea prestigiului, a avantajelor, a poziţiei sau privilegiilor, din Societate sau biserică, când s-a aflat de păcatul lui. Însă el nu recunoaşte că este un păcat împotriva lui Dumnezeu, că a adus o pată numelui lui Dumnezeu, nu îşi dă seama de cât rău a produs păcatul Său, în relaţia lui cu Dumnezeu, şi cât rău a produs semenilor săi acest păcat direct sau indirect. Însă, pocăinţa adevărată trebuie să atingă întreaga fiinţă: intelectul, sentimentele şi voinţa, la unii pocăinţa înseamnă să plângă, dar nu însemnă să ia unele decizii (acte de voinţă) în viaţa lor, la alţii ştiu ce au de făcut pentru a duce roadă vrednică de pocăinţă dar nu fac, iar alţii încearcă să facă, însă nu vor să-şi deschidă inima pentru a se lăsa atinşi emoţional de Spiritul lui Dumnezeu pentru a aduce roadă din inimă.

Atunci când cuvântul „pocăinţă” era folosit în vremea lui Isus şi a apostolilor, conceptul era construit pe o baza istorica din Vechiul Testament. În Isaia 1:16-17, profetul Isaia strigă:„Spălaţi-vă, deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”

Pocăinţa era mai mult decat o părere de rău pentru pacate, ea înseamna oprirea faptelor rele şi începerea faptelor bune. Sfatul lui Daniel pentru Nebucadneţar era: Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănirerupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi şi poate că ţi se va prelungi fericirea!” (Daniel 4:27). Ideea ce rezidă din text, este că pocăinţa înseamnă: a te elibera de un stil de viaţa vechi, în favoarea unui stil de viaţă nou. A te intoarce la Dumnezeu şi a te pocăi (Fapte 3:19), înseamnă o intoarcere de la preocuparile inimii tale, la precupările inimii lui Dumnezeu.

Când Ioan Botezatorul a predicat în deşertul iudaic, el le-a spus mulţimilor: „Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă”.  El le-a explicat practic cum pot face asta: „Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel” (Luca 3:2-11).

Tot la fel apostolul Pavel, îşi descrie serviciul prin cuvintele: „Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor (Fapte 26:20). Iată pocăinţa nu este doar o schimbare a minţi, sau o emoţie, o părere de rău, un sentiment; ci, ea implică şi sentimente, şi voinţă, dar ea trebuie să ducă la fapte vrednice de pocăinţă!

Ca să primim Duhul Sfânt, noi trebuie să reacţionăm la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu credinţă (Efeseni 1:13):

CREDINŢA: Cuvântul grecesc „pistis”, înseamnă atât credinţă cât şi credincioşie. Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile în care nădăjduim (Evrei 11:1), o încredere în Dumnezeu (Evrei 11:6), în Cristos (Ioan 14:1), în promisiunile lui Dumnezeu (Evrei 6:12).

A crede în Isus, nu înseamnă doar a crede că El există, sau că El este Fiul lui Dumnezeu, a crede în Isus, însemnă a te încrede în El, atât în ce priveşte salvarea ta, nebizuindu-te pe faptele tale bune, pe evlavia ta, pe religia ta; ci, pe El şi jertfa Lui, dar ea implică a ne încrede în El în toate domeniile vieţii, şi a asculta în toate de El. Biblia este clară şi învaţă: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36 BCR).

Mulţi spun că cred în Isus, dar în realitate, ei nu cred, mărturisirea lor este doar una cu buzele, căci inima lor este departe de Isus Ei nu-şi pun încrederea cu adevărat în El în toate domeniile vieţii. Unii nu cred în Isus pentru că se încred în altceva: propria înţelepciune, propria putere, metodele proprii, lor le place să ducă o viaţă independentă, în care ei să conducă, ei să controleze totul, lor nu le place ca Dumnezeu să conducă cu adevărat şi să-i ducă pe drumuri necunoscute, să-i surprindă. De fapt ei nu-şi dedică viaţa necondiţionat lui Dumnezeu pentru că nu au realmente încredere în Tatăl ceresc şi de aceea încearcă să-şi conducă şi controleze singuri viaţa. Sunt unii care doar spun că au credinţă, dar nu au, pentru că duc o viaţă în care nu doresc să se implice, să se sacrifice, să sufere, pentru că a crede în Isus implică: renunţare la tine, când te încrezi deplin în altcineva şi în principiile Lui, nu te mai încrezi în tine şi în principiile tale (Luca 6:46; Ioan 3:36; 12:46; 14:12).

Dacă credinţa este încredere neclintită în ceea ce sperăm, nădăjduim, credincioşia este efectul credinţei, comportarea credinciosului faţă de Dumnezeu, este umblarea în ascultare pe baza credinţei, este loialitatea şi dedicarea faţă de El, datorită încrederii în El.

Ca să primim Duhul Sfânt, noi trebuie să reacţionăm la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu prin ascultare (Fapte 5:32):

ASCULTAREA DE DUMNEZEU: Ascultarea de Dumnezeu este o condiţie clar exprimată în Scripturi ca să primim Duhul Sfânt. În Fapte 5:32, se spune: „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El. Tot la fel se spune şi în 1Ioan 3:24„Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat”.

Dacă nu ai primit încă Duhul Sfânt, însemnă că nu ai ascultat de Dumnezeu, dacă nu asculţi de Dumnezeu, cu siguranţă nici nu te-ai pocăit de păcate şi nici nu crezi cu adevărat în Domnul Isus!

Lipsa ascultării poate lua multe forme, unii spun că cred şi ascultă de Isus, dar nu vor să-i urmeze exemplu şi să se boteze în apă ca şi El (Marcu 1:9-11; 16:16; Fapte 2:38), alţii vor să experimenteze puterea Spiritului Sfânt dar nu doresc să asculte în chestiuni ca: sfinţenia şi evlavia, ei vor să fie plini cu Spiritul Sfânt, însă dacă se poate fără a asculta de porunca: de a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22:37-40). Uneori lipsa ascultării în ce priveşte smerenia este vitală, căci mândria este o mare piedică împotriva primirii Spiritului ca şi egoismul, lăcomia şi zgârcenia (Fapte 5:32; 8:18-23; 1Ioan 3:24; 1Petru 5:5,1Petru 5:6). Alţii cochetează încă cu lumea, ei vin şi la adunare (biserică) pentru a deveni creştini, dar inima lor este împărţită, încă nu sunt dispuşi să renunţe la lume, ei sunt încă prieteni cu lumea, cum să primească aceştia Spiritul Sfânt când în ei locuieşte spiritul lumii? (compară 1Corinteni 2:12 cu Iacob 4:1-10).

Ascultarea mai implică: lepădare de sine, a lua crucea zilnic şi a-L urma pe Domnul (Matei 16:24; Luca 9:23), a i te dedica Lui pe deplin (2Corinteni 8:5).

Ca să primim Duhul Sfânt, noi trebuie să reacţionăm la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu botezându-ne în apă (Fapte 2:38; 1Corinteni 12:12; Galateni 3:27).

BOTEZUL ÎN APĂ: În limba greacă pentru botez este expresia: „baptizo”, ce înseamnă: „scufundare, cufundare, afundare, imersiune”. Astfel, botezul în apă este o scufundare completă în apă pentru o clipă, care se face în Numele lui Isus Cristos mediatorul Noului Legământ (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:2; Galateni 3:27). Prin botezul în apă, noi exprimăm moartea faţă de păcat, faţă de lume, când ne-am scufundat în apă, iar când am ieşit din apă, exprimăm învierea împreună cu Cristos la o viaţă nouă pentru Dumnezeu (Romani 6:2,Romani 6:3,Romani 6:11; Coloseni 2:12). În botez ne scufundăm în Isus Cristos şi în iertarea păcatelor (Fapte 2:38; 22:16). Botezul este „cererea” sau „angajamentul” (1Petru 3:21 Biblia Bucureşti 2001, n.s.) faţă de Dumnezeu, pentru a trăi „după voia lui Dumnezeu” (1Petru 4:1,1Petru 4:2). El mai este „baia renaşterii” (Tit 3:5 CLV), adică locul unde ne naştem din nou, din apă şi Duh (Ioan 3:5), şi unde experimentăm: îmbrăcarea noastră cu Cristos (Galateni 3:27), unde inimile noastre sunt: „stropite şi curăţite de un cuget rău” (Evrei 10:22). Botezul realizează toate aceste lucruri, doar dacă cel care s-a botezat, înainte de botez a avut o pocăinţă şi credinţă autentică.

Iubite cititor, prin citirea acestui articol ai primit mărturie despre adevăr, fie ca Dumnezeu să te călăuzească tot mai mult în adevărul Lui (Ioan 16:13-15).