Tipărire

Isaia 6:1-10, GBV 2001: “În anul morţii împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron, înalt şi ridicat; şi poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa şi cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Şi unul striga către altul şi zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“. Şi temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui care striga şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor!“ Şi unul dintre serafimi a zburat spre mine şi avea în mâna lui un cărbune aprins, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.  Şi l-a atins de gura mea şi a zis: „Iată, acesta s-a atins de buzele tale, şi nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit“. Şi am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?“ Şi eu am zis: „Iată-mă, trimite-mă!“ Şi El a zis: „Mergi şi spune poporului acestuia: «Auzind, veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi, văzând, veţi vedea şi nu veţi cunoaşte». Împietreşte inima poporului acestuia şi astupă-i urechile şi închide-i ochii: ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi inima lor să înţeleagă şi să se întoarcă şi să fie vindecaţi“.

 

Profetul Isaia servea în mijlocul unui popor care a fost dedicat lui Dumnezeu, în legământ cu El, dar care nu a dat rod, chiar dacă a fost semănat ca o viță aleasă a dus decât struguri sălbatici (Isaia 5:1-4), de aceea Dumnezeu îi va pedepsi, pentru că poporul nu vede lucrarea mâinilor Lui (Isaia 5:5-14).

Din cauza neascultării poporului, Dumnezeu Tatăl nu se mai arată lui Isaia; ci Fiul Acestuia, așa cum explică apostolul Ioan în Ioan 12:37-41, SCC: Dar, deşi atâtea semne de-ale Lui au fost făcute înaintea lor, nu credeau în El; ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul, pe care l-a zis: „Iehova! Cine a crezut mesajului nostru? Şi braţul lui Iehova, cui a fost descoperit?”  Din cauza aceasta nu puteau crede, pentru că Isaia iarăşi a zis: „A orbit ochii lor, şi a împietrit inima lor; ca să nu vadă cu ochii, şi să nu înţeleagă cu inima, şi să nu se întoarcă, şi să îi vindec”.  Isaia a spus acestea, pentru că a văzut gloria Lui, şi a vorbit despre El”.

Profetul Isaia vede o viziune cu Fiul lui Dumnezeu, prezentat ca Iehova al oștirilor, fiind de fapt manifestarea lui Iehova, fiind încojurat de serafimi (îngerii Fiului), nu de heruvimi (îngerii Tatălui).  

Cei doi serafimi strigau unul la altul: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“. Şi temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui care striga şi casa s-a umplut de fum“. Iată, chiar dacă poporul lui Dumnezeu este decăzut din cauza păcatului, gloria lui Dumnezeu prin suflarea de viață rămâne peste tot pământul, iar templul care era a lui Dumnezeu se zguduie și se umple de fum, din gloria și puterea lui Dumnezeu (comp. cu Apocalipsa 15:8).

Isaia își dă seama că este păcătos și spune: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor!“ Isaia își dă seama că nu este perfect, că are nevoie de curățire, mai ale a buzelor, a vorbirii (comp. cu Iacob 3:2), și cu toate acestea a văzut pe Iehova oștirilor manifestat și nu a pierit, de ce oare? Deoarece Fiul lui Dumnezeu are milă de el și chiar trimite un serafim, care este un înger mijlocitor, preoțesc să îl curețe de nelegiuirea lui, iar păcatul lui a fost ispășit.

Și atunci se aude glasul Fiului care întreabă: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?“ Fiul dorea ca să existe un trimis din partea Tatălui (Iehova) și a Fiului (manifestarea lui Iehova) care să meargă în Israel ca mărturie din partea celor două persoane. Fiul a mijlocit pentru a aceasta, l-a găsit pe Isaia, la curățit, l-a pregătit dându-i viziunea cu Fiul şezând pe un tron, înalt şi ridicat; şi poalele Lui umpleau templul, și apoi a întrebat cine merge pentru ei?

Bineînțeles că profetul Isaia proaspăt curățit de păcat, a spus: „Şi eu am zis: „Iată-mă, trimite-mă!“

Iar misiunea Fiului era: „Mergi şi spune poporului acestuia: «Auzind, veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi, văzând, veţi vedea şi nu veţi cunoaşte». Împietreşte inima poporului acestuia şi astupă-i urechile şi închide-i ochii: ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi inima lor să înţeleagă şi să se întoarcă şi să fie vindecaţi“.

Misiunea era ca Isaia să continue să de-a mărturie, chiar dacă aceasta va duce doar la împietrire, însă până la sfârșit Tatăl și Fiul va manifesta dragoste față de poporul care s-a rătăcit de la legământul lor, până va veni pedeapsa prin babilonieni.

 

Ce învățăm noi de aici:

Chiar dacă suntem servitorii lui Dumnezeu, avem constant nevoie de părtășia cu El prin Fiul Său, avem nevoie de viziuni, de a-i auzi glasul, și acesta ne va duce la căință, iar așa vom primi iertare, curățire.

În al doilea rând, chiar dacă am dat până acum mărturie din adevăr, să continuăm să dăm, indiferent că vor asculta sau nu, pentru că acesta este dragostea lui Dumnezeu și a noastră față de semeni.

Ne bucurăm că Domnul Iesus mijlocește pentru noi, că există serafimi care mijlocesc pentru noi, că Dumnezeu s-a îngrijit de ispășirea noastră, să-L lăudăm pentru aceasta.