2Petru 3:1-14, SCC: “Iubiţilor, vă scriu deja această a doua scrisoare, în ele vă trezesc mintea curată prin amintire, ca să vă amintiţi de cuvintele spuse dinainte de profeţii sfinţi, şi de porunca Domnului şi Salvator, prin apostolii voştrii;  cunoscând întâi aceasta, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocură, umblând potrivit poftelor lor;  şi zicând: „unde este promisiunea venirii Lui? Pentru că, de când au adormit părinţii, toate rămân aşa de la începutul creaţiei.”  Fiindcă pentru ei este ascunsă aceasta, după voinţa lor; anume că din vechime erau: ceruri şi pământ din apă şi prin apă, aşezat prin cuvântul lui Dumnezeu;  prin acestea, lumea de atunci, fiind inundată de apă; a fost pierdută.  Dar cerurile şi pământul de acum sunt păstrate prin acelaşi cuvânt, pentru foc; fiind ţinute pentru o zi de judecată, şi de pierzare a oamenilor neevlavioşi.  Dar aceasta una, să nu fie ascunsă pentru voi, iubiţilor; că o zi la Iehova este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi.  Iehova nu întârzie promisiunea, cum o consideră unii, întârziere; ci, este îndelung răbdător cu voi, nevrând să fie cineva pierdut; ci toţi să vină la căinţă.  Ziua lui Iehova va veni însă ca un hoţ; în ea, cerurile vor trece cu vuiet mare, iar elementele fiind încălzite, vor fi descompuse; şi pământul şi lucrările de pe el vor fi găsite.   Deci fiind astfel descompuse, cum trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie,  aşteptând şi grăbind ziua lui Dumnezeu; din cauza căreia, cerurile, fiind aprinse, vor fi descompuse; şi elementele, încălzindu-se, se vor topi? Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptate.  De aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, nepătaţi şi nevinovaţi”.

 

Apostolul Petru le scrie evreilor din diaspora, cei din Pont, Galatia, Capadocia, Asia mică şi Bitinia. El îi numește iubiți pe frații lui de credință, și le scrie a doua scrisoare ca să le trezească mintea, ca ei să își amintească cuvintele profeților și ale Domnului prin apostoli despre reacția oamneilor la Evanghelie în zilele din urmă. Și anume, că unii sunt batjocoritori și fiind orbiți de pofte carnale spun:

„unde este promisiunea venirii Lui? Pentru că, de când au adormit părinţii, toate rămân aşa de la începutul creaţiei.”  De ce spun ei aceasta? Deoarece ei umblă după poftele lor, nu după adevăr, și umblând după pofte nu îi interesează adevărul și judecata divină! De vederea lor spirituală este ascuns acest adevăr „după voinţa lor”. Adică prin voința lor ei aleg să nu creadă într-o zi de judecată și de aceea nu cred! Și anume că: „din vechime erau: ceruri şi pământ din apă şi prin apă, aşezat prin cuvântul lui Dumnezeu;  prin acestea, lumea de atunci, fiind inundată de apă; a fost pierdută.  Dar cerurile şi pământul de acum sunt păstrate prin acelaşi cuvânt, pentru foc; fiind ţinute pentru o zi de judecată, şi de pierzare a oamenilor neevlavioşi”.

Astfel potopul din antichitate dovedește că Dumnezeu este activ și implicat în istoria omenirii, și cum a judecat întrecut, va judeca și în viitorul apropiat și va veni judecata peste cerurile și pământul de acum, care îi va arde pe oamenii neevlavioși.

Cei care batjocoreau pe creștinii din timpul lui Petru, aveau în cultura lor informația despre potop, despre judecata lui Dumnezeu din trecut, de fapt în legendele multor popor există o legendă despre potop, astfel și barbarii, știau despre un potop mondial, care a constituit executarea judecății divine.

La fel și în prezent există atei și batjocoritori, însă ei uită că Iesus este un personaj istoric real, că Dumnezeu a dus judecăți pe pământ și că va mai aduce judecăți, și nimeni nu scapă de judecata Lui!

Dumnezeu prin Petru descrie ziua de judecată și cataclismele de atunci când spune:

„Ziua lui Iehova va veni însă ca un hoţ; în ea, cerurile vor trece cu vuiet mare, iar elementele fiind încălzite, vor fi descompuse; şi pământul şi lucrările de pe el vor fi găsite.   Deci fiind astfel descompuse, cum trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie,  aşteptând şi grăbind ziua lui Dumnezeu; din cauza căreia, cerurile, fiind aprinse, vor fi descompuse; şi elementele, încălzindu-se, se vor topi?”

Ziua lui Iehova vine ca un hoț pentru cei necredincioși, pe neașteptate și îi va surpinde nepregătiți spiritual, atunci cerurile vor trece cu vuiet mare, adică anumite stele vor cădea așa cum a învățat Domnul în Matei 24:29, SCC: „Îndată însă, după necazul zilelor acelea, soarele va fi întunecat, şi luna nu va da strălucirea ei, şi stelele vor cădea de pe cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate”.

Iar „pământul şi lucrările de pe el vor fi găsite”, adică totul va fi expus în fața judecătorului, nimic nu va fi ascuns, iar elemente cerești vor fi descompuse, atunci Petru ridică întrebarea: „cum trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie,  aşteptând şi grăbind ziua lui Dumnezeu; din cauza căreia, cerurile, fiind aprinse, vor fi descompuse; şi elementele, încălzindu-se, se vor topi?”

Iată se predinde din partea celor credincioși o purtare sfântă (curată) și evalavioasă (cu teamă de Dumnezeu). Chiar dacă Dumnezeu pentru unii pare să întârzie în executarea judecății, așa cum spune Petru: „Dar aceasta una, să nu fie ascunsă pentru voi, iubiţilor; că o zi la Iehova este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi.  Iehova nu întârzie promisiunea, cum o consideră unii, întârziere; ci, este îndelung răbdător cu voi, nevrând să fie cineva pierdut; ci toţi să vină la căinţă”.

Dumnezeu nu întârzie promisiunea Lui, El doar are o răbdare mai mare ca a noastră dorind cât mai mulți să vină la căință ca să nu fi nimiciți!

Nu rămâne decât să ne căim de păcare, să ne întorcem de la răutate, de la neascultare spre Dumnezeu și ascultarea de El, să ducem o viață sfântă și evalavioasă, așteptând promisiunea Lui, adică: „Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptate.  De aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, nepătaţi şi nevinovaţi”.