Psalm 74:7-10, SCC: „Au pus foc sfântului Tău locaş, au profanat până la pământ locuinţa Numelui Tău. Au spus în inima lor: „Să-i nimicim pe toţi!“ Au ars toate locurile de închinare ale lui Dumnezeu în ţară. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un profet şi printre noi nu este nimeni care să ştie până când. Până când, Dumnezeule, va rosti adversarul batjocuri? Va dispreţui dușmanul Numele Tău pentru totdeauna?”

 

Trăim într-o perioadă de timp când oamenii nu au credință (2Tesaloniceni 3:2), mulții mimează o credință, dar încrederea lor nu este în Dumnezeu; ci, în înțelepciunea carnală (comp. cu Proverbe 3:5)! Încrederea lor este în terorii religioase, în sisteme lumești, într-un mod de viață fără credință, ce pare a fi evlavios, dar nu este decât o religie deșartă! - Iacob 1:26.

Dovadă este că ei răstălmăcesc Scripturile, ca să se potrivească cu modul lor de viață, ei niciodată nu s-au întâlnit cu Dumnezeu Cel viu! Izvorul vorbirii lor, este demonic, fără viață, fără putere, fără împlinire! – Iacob 1:22-26.

Alții tot din necredință, cer semne pentru a crede, și urmează semnele false care există în acestă lume condusă de cel rău, care pentru oamenii necredincioși sunt: organizații mari, clădiri de cult, grupări cu mulți oameni, nume de grupări religioase văzute bune de oameni sau tolerate de lume, manifestări demonice (limbi false, proroci mincinoase, vindecări false, etc.). Manifestări care nu sunt în acord cu Scriptura (2Timotei 3:16-17). Iar în ce privește reperele religioase, vedetele religioase, trebuie să știim că “ce este înălţat între oameni, este urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15, SCC). Iar lumea iubește ceea ce este al ei, așa cum a spus Învățătorul nostru Iesus în Ioan 15:19, SCC: “Dacă eraţi în lume, lumea iubea ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, din cauza aceasta vă urăşte lumea”.

Așa cum nu poți cere de la agricultor roade, lucruri vizibile pe câmp în timpul iernii, tot la fel nu se pot cere anumite repere religioase în perioada când cele 10 fecioare, când “au aţipit toate” (Matei 25:1-3, SCC)! Adunarea este în mare parte a ei ațipită, dracii știu, oamenii nu știu, și ei cer semne (repere religioase), căci nu au credință, semnul sigur este dreptarul învățăturii (Romani 2:20), care este dovada că cineva îl are pe Tatăl și pe Fiul (2Ioan 1:9-11). Roua (Deuteronom 32:2) care cade și în perioadele când nu este ploaie a Spiritului Sfânt (Ioel 2:23).

La fel ca și în timpul Psalmistului Asaf, el scrie după distrugerea templului de către babiloniei (586 î.Ch.), când conform cu Psalm 74, nu doar templul a fost distrus; ci, și “locurile de închinare ale lui Dumnezeu în ţară”, disperarea era mare, căci “Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un profet şi printre noi nu este nimeni care să ştie până când”? Atunci când nu există un templu vizibil, este mai greu să vezi (percepi) casa lui Dumnezeu, și să crezi urmând pe Capul Christos în pustie, în condiții de servire a lui Dumnezeu mai dificile!

Iar Satan, Diavolul și îngerii lui, aici atacă cu întrebări: unde este casa lui Dumnezeu? El batjocorește după cum relatează Psalmistul: Până când, Dumnezeule, va rosti adversarul batjocuri? Va dispreţui dușmanul Numele Tău pentru totdeauna?”

Însă Dumnezeu este mai mare decât o clădire fizică, “pentru că cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde” (2Cronici 2:6). A crede înseamnă mai mult decât a ne baza pe structuri fizice, sau organizatorice; ci, înseamnă a ne baza pe un Dumnezeu invizibil, dar care este peste toţi şi prin toţi şi în toţi” (Efeseni 4:6).

Înseamnă a aștepta cu credință și răbdare (Evrei 6:12): trezirea fecioarelor (Matei 25:6-7) și ploaia târzie (Iacob 5:7-8), fiind credincios lui Dumnezeu în ceea ce ne-a încredințat, din inimă ca și Avraam, exemplul de credință  (comp. cu Neemia 9:8). Iar toții care avem credință, știim că Cel chemându-vă este credibil, care va şi face” (1Tesaloniceni 5:24, SCC), lucrurile pe care le așteptăm pe baza Cuvântului promis a lui Dumnezeu. Să lăudăm prin credință ca și Psalmistul care a spus: Binecuvântat să fie Iehova pe veșnicie! Amin și amin” (Psalm 89:52, NW), pentru că “din El, şi prin El, şi pentru El sunt toate. Lui fie-I gloria în epoci! Amen” (Romani 11:36, SCC).