1Tesaloniceni 2:3-4, SCC: “Pentru că îndemnul nostru nu era din rătăcire, nici din necurăţie, nici din vicleşug; ci, după cum am fost aprobaţi de Dumnezeu să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim; nu ca plăcând unor oameni, ci unui Dumnezeu, cel testând pentru aprobare inimile noastre”.

 

În contrast cu lucrătorii aprobați de Dumnezeu să facă anumite lucrări creștine, ca și Pavel care predica Evanghelia, deorece aceasta a fost încredințată lui, căci el a primit Evanghelia prin dezvăluirea lui Iesus Christos (Galateni 1:11-12), existau și oameni care predicau fără aprobarea divină, care predicau “din invidie şi ceartă” (Filipeni 1:14-17), unii mai grav, predicau o altă evanghelie (2Corinteni 11:4).

Iar apostolul Petru, profețește apariția unor învățători mincinoși (2Petru 2:1-2), acest lucru era profețit încă din Scripturile Ebraice în Mica 3:11, GBV 2001: Capii lui judecă pentru răsplată şi preoţii lui învață pentru plată şi profeţii lui ghicesc pentru bani; totuşi se reazemă pe Domnul şi zic: «Nu este Domnul în mijlocul nostru? Nici un rău nu va veni asupra noastră!»”.

Cu atât mai mult azi decât în timpul profetului Mica, lumea este în prezent sub conducerea călărețul de pe cal alb, descris în Apocalipsa 6:1-2, care învinge fără a trage săgeți, care se manifestă prin: invidie, ambiție (rivalitatea), care mint împotriva adevărului și care este înțelepciunea carnală, sufletească, demonică (Iacob 3:14-16).

Iar o caracterisitică a acestui demon, este: a învăța, ca și cărturarii din vremea Domnului Iesus, care se auto-intitulau ca: „Rabi” (învățători, îndrumători), și care au adăugat sute de porunci omenești la învățătura divină (Matei 23:1-8) și acestea le transmiteau oamenilor, aceste învățături fără autoritatea divină, care nu aveau putere de a schimba, de a face pe om drept (Matei 7:28-29)!

Pe lângă acest spirit al înțelepciunii demonice, împreună cu el mai lucrează și spiritul lui anticrist (1Ioan 2:18-19; 1Ioan 4:1-3), iar aceste spirite demonice sunt în opoziție cu credința în Iesus (Iuda 1:3-20), care este în inima creștinului (Romani 10:9-10).

Pe lângă învățăturile false, învățate de aceste spirite prin “păstori”, „lideri”, „profeți”, prin oameni (1Timotei 4:1-3; 2Petru 2:1-2; 2Ioan 1:9-11), în anumite situații aceste spirite se folosesc de anumite idei, cuvinte, frze, ce par corecte din punct de vedere doctrinar, însă ele au ca scop înșelarea oamenilor! Demonii prin oameni, pot rosti fraze ce par corecte doctrinar, pot acționa religios, dar cuvântările lor, faptele lor, sunt amăgitoare, căci izvorul acestor lucrări este amăgitor!

 

Exemplu în domeniul Vestirii:

În Fapte 16:16-18, SCC, este istorisit următoarele: Apoi, ducându-ne la rugăciune, ne-a întâmpinat o servitoare, cineva având un spirit al lui Piton; care prezicând, aducea mult câştig domnilor ei. Ea, urmând lui Pavel şi nouă; striga, zicând: oamenii aceştia sunt sclavi ai lui Dumnezeu Cel Preaînalt, care vă vestesc o cale a salvării.  Iar ea a făcut aceasta în multe zile. Dar Pavel, fiind necăjit, întorcându-se, a zis spiritului: îţi poruncesc, în Numele lui Iesus Christos, să ieşi din ea! Şi a ieşit chiar în aceiaşi oră”.

Obsevăm o relatare în care apostolii Pavel și Sila au ajuns cu lucrarea Domnului, în Filipi, în câmpul însemnat de Dumnezeu (2Corinteni 13:10-18), unde era o servitoare a unor oameni care se ocupa cu prezicerea, ea fiind posedată demonic de un spirit al lui Piton (un zeu fals, de fapt un demon)!

Această femeie i-a urmat pe lucrătorii Domnului, și striga în urma lor: “oamenii aceştia sunt sclavi ai lui Dumnezeu Cel Preaînalt, care vă vestesc o cale a salvării”. Ce spunea ea, ce vestea ea în urma lor, nu era ceva neadevărat, incorect sau fals! Însă sursa, izvorul vestirii ei era spiritul de prezicere, de aceea Pavel obligat de insistența acestui demon l-a scos afară din acestă femeie!

Învățăm din acestă relatare biblică, că și demonii pot vesti, pot rosti fraze corecte doctrinal pentru un timp, însă care nu fac bine lucrării lui Dumnezeu, pentru că îi încurajează pe oamenii să se încreadă în vestirea acestor spirite demonice, și în vestitorii lor (ghicitori, prezicători, etc.), oamenii neautorizați de Dumnezeu pentru a vesti, și ulterior aceste spirite vor introduce și erezii ale pierzării (2Petru 2:1), astfel conlucrarea cu ele este perculoasă, ducând în final la erezie și la pierzare!

 

Exemplu în domeniul învățării:

Demonii prin oameni pot învăța fie prin scris sau oral (2Tesaloniceni 2:1-2), ei pot emite doctrine, sfaturi, învățături, cum se descrie în 2Petru 2:1-3,2Petru 2:18-20, SCC: “S-au făcut însă şi profeţi mincinoşi în popor; precum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor introduce erezii ale pierzării; tăgăduind şi pe Stăpânul Cel cumpărându-i, aducând pentru ei o pierzare grabnică. Şi mulţi vor urma destrăbălările lor; din cauza cărora calea adevărului va fi hulită. Şi, prin lăcomie, cu cuvinte false, vor să câştige de la voi. Pentru ei judecata de demult nu întârzie, şi pierzarea lor nu aţipeşte…Pentru că, rostind cuvinte umflate ale deşertăciunii; ademenesc prin pofte ale cărnii, prin destrăbălări, pe cei tocmai scăpând de cei umblând în rătăcire, promiţându-le libertate, ei fiind sclavi ai stricăciunii. Pentru că, de care a fost învins cineva, acestuia i s-a făcut sclav.  Pentru că, dacă scăpând de necurăţeniile lumii, printr-o cunoaştere a Domnului şi Salvator: Iesus Christos; dar încurcându-se iarăşi în acestea, sunt învinşi de ele; li s-au făcut cele de pe urmă stări mai rele decât cele dintâi”.

Apostol Petru, a profețit: ridicarea de învățători falși chiar în poporul lui Dumnezeu, însă aceștia care inițial au fost creștini, care au cunoscut adevărul, însă ulterior au căzut, datorită dorinței lor după o cale mai ușoară, o cale spre destrăbălare, unii din cauza lăcomiei de bani, ei intrând din nou în stăpânirea lui Satan, iar cel rău se folosește de ei pentru a da învățături false, ei rostesc cuvinte umflate ale deșertăciunii, demonii se folosesc de ei ca să rătăcească prin învățături care nu duc la evlavie (1Timotei 6:3); ci, la pofte ale cărnii și rătăcire!

 

Exemplu în domeniul faptelor:

Fapte 19:12-16, SCC: „Dar şi unii dintre exorciştii iudei, cei cutreierând, s-au apucat să folosească: Numele Domnului Iesus peste cei având spiritele cele rele, zicând: vă leg prin jurământ, pe baza lui Iesus, pe care Îl predică Pavel! Iar cei făcând aceasta, erau şapte fii ai unui iudeu, Sceva; un mare preot. Dar spiritul cel rău, răspunzând, le-a zis: pe Iesus Îl cunosc, şi pe Pavel îl cunosc; dar voi, cine sunteţi? Şi omul în care era spiritul cel rău, sărind asupra lor, dominându-i, i-a maltratat; încât au fugit goi şi răniţi din casa aceea”.

Observăm din text că acești exorciști iudei, conduși de ale spirite demonice ale mândriei, ei cutreierând fără a fi călăuziți divin, și astfel autorizați de Dumnezeu să facă vreo lucrare, s-au apucat să folosească: Numele Domnului Iesus peste cei având spiritele cele rele”, însă deorece ei nu erau în locurile cerești în Christos (Efeseni 2:6) de unde să le poruncească demonilor să plece din cei posedați demonic, demonii nu doar că nu plecau; ci, ei au spus că “pe Iesus Îl cunosc, şi pe Pavel îl cunosc; dar voi, cine sunteţi?”  Ei nu erau în locurile cerești, ei nu erau autorizați divin să folosească Numele lui Iesus Christos, adică să acționeze în locul Lui, ca ambasadori și reprezentanți ai Lui (2Corinteni 5:20).

În concluzie, unii demoni prin unii oameni pot face lucrări, în care să folosească chiar Numele Fiului lui Dumnezeu, însă ele nu sunt lucrări divine; ci, tot demonice, iar demonii se folosesc de carnea păcătoasă a oamenilor, pentru a face o lucrare care se vrea a fi: “Christică“ dar este demonică, chiar anticristă! – Matei 24:24; 1Ioan 2:18.

Biblie arată că Satan folosește: Cuvântul, citează din el, îl utilizează pentru a rătăci (Matei 4:6), la fel demonii, și la fel preoții și liderii religioși falși, ca și cei din trecut care se foloseau de Cuvânt pentru uciderea lui Mesiah (Matei 2:4-6).

Astfel faptul că cineva folosește: Cuvântul, nu înseamnă automat că el este slujitorul lui Dumnezeu, și că trebuie urmat și interpretarea lui crezută; ci, el poate fi o unealtă a demonilor spre a rătăci, chiar folosindu-se de Scriptură! Deci să fim atenți!

În contrast însă cu religia falsă, și lucrătorii mincinoși, creștinii adevărați sunt descriși cum fac ei serviciu sacru lui Dumnezeu, în Filipeni 3:3, SCC: „Pentru că noi suntem circumcizia, cei îndeplinind un serviciu sacru printr-un Spirit al lui Dumnezeu; şi lăudându-ne în Christos Iesus, şi neâncrezându-ne în carne”. Iată cine aduce un serviciu sacru plăcut lui Dumnezeu, în care se include și predicarea Cuvântului (Romani 1:9)! Creștinii care au circumcizia lui Christos, care fac serviciul sacru nu prin carne, ci, printr-un Spirit al lui Dumnezeu!

Astfel adevărații creștinii: vestesc, învață, fac lucrări, conduși de Dumnezeu și astfel au fost autorizați de Dumnezeu ca să facă acele lucrări, căci Dumnezeu dă putere într-o lucrare dacă El ne-a poruncit să facem aceea lucrare. Nu putem să avem puterea de la El, dacă noi facem o lucrare conduși de mintea noastră! Porunca Lui este însoțită de puterea Lui pentru a împlini!

În 1Petru 4:10-11, SCC, apostolul Petru, inspirat de Dumnezeu ne învață: Fiecare, după cum a primit un dar al harului, aşa să vă serviţi între voi, ca administratori buni ai harului felurit al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, să fie ca nişte cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă serveşte cineva, să fie ca din tăria pe care o dă Dumnezeu; pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Iesus Christos; pentru care sunt gloria şi puterea în epocile epocilor. Amen”.

Astfel, fiecare creștin a primit un dar al harului, care este o manifestare a Spiritului Sfânt (1Corinteni 12:7), care îl conduce în serviciu sacru, și astfel pe baza acestuia primește: cuvinte, tărie, de la Dumnezeu, ca astfel pentru toate aceste lucrări “să fie glorificat Dumnezeu prin Iesus Christos”, și nu omul care face lucrarea respectivă! Creștinul trebuie să acționeze la porunca lui Dumnezeu ce o primește sub forma de: Cuvânt, profeție, prin vise, viziuni, îndemnuri, etc. și atunci va primi și puterea lui Dumnezeu!

Atunci când cineva este credincios lui Dumnezeu, când este: smerit, blând, sfânt, el acționează doar la porunca lui Dumnezeu, ca și Israelul care a urmat norul și stâlpul de foc (Exod 40:36-38; Numeri 9:15-23), el nu face lucrări de la el însuși, ca și Christos (Ioan 5:30).

Aceste calități îl poate califica pe credincios, să primească aprobarea lui Dumnezeu, ca lucrător al Lui, și acestui creștin i se încredințează o anumită lucrare sau serviciu (Romani 12:7). Apostolul Pavel precizează în 1Tesaloniceni 2:3,1Tesaloniceni 2:4, SCC: “Pentru că îndemnul nostru nu era din rătăcire, nici din necurăţie, nici din vicleşug; ci, după cum am fost aprobaţi de Dumnezeu să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim; nu ca plăcând unor oameni, ci unui Dumnezeu, cel testând pentru aprobare inimile noastre”. Atunci când Dumnezeu a testat inimile noastre cu scopul ca să ne aprobe sau nu, atunci când noi am biruit carnea cu manifestările ei: rătăcirea, necurăția, viclenia; ci, servim pentru a fi plăcuți lui Dumnezeu nu oamenilor, am biruit frica de oameni (Proverbe 29:25), având credință și curaj, atunci Dumnezeu ne aprobă ca lucrători ai lui, și ni se încredințează o anumită lucrare, fie Evanghelia, adică predicarea veștii bune, în calitate de apostol, evanghelizator, etc. sau o altă lucrare: profeție, păstorire, învățătură, etc. – Efesnei 4:11-15. 

În contrast cu lucrătorii aprobați de Dumnezeu să facă anumite lucrări creștine, ca și Petru care a fost piatra pe care Domnul a zidit adunarea Sa (Matei 16:18-20), sau Pavel care predica Evanghelia primită prin dezvăluirea lui Christos (Galateni 1:11-12), există lucrători falși (2Corinteni 11:4,2Corinteni 11:13-15), chiar oameni din culte, grupări religioase sau individuali, îndependenți, care se erijează în: profeți, învățători, evangheliști, care țin neapărat să te învețe, uneori ei prelund de la alții anumite învățături, idei sau concepții, și chiar dacă se folosesc de vesete din Scriptură sau de Numele Fiului, ei sunt într-o lucrare de rătăcire demonică, căci Dumnezeu nu i-a aprobat, ei nu au primit autoritatea sau dreptul de la Dumnezeu ca să facă aceea lucrare! Ei nu au credința dată sfinților o dată pentru totdeauna (Iuda 1:3), ei nu au călăuzirea divină (Romani 8:14), ei nu au părtășie cu Dumnezeul luminii (1Ioan 1:3-7)!

O boală spirituală care o vedem tot mai mult în ultima vreme, este problema a face o lucrarea pentru Dumnezeu de oamenii care nu ascultă de El! Sunt destui care vor să învețe, să predice, să facă diferite lucrări religioase, însă ei nu sunt ascultători de Cuvânt; ei trăiesc o viață în diferite păcate, ei nu ascultă de Domnul, însă pretind că fac lucrarea Lui! Însă lui Dumnezeu nu-i plac mai mult jertfele decât ascultarea de glasul Lui (1Samuel 15:22-23). La fel ca și evreii din primul secol despre care Apostolul Pavel a scris în Romani 2:17-23, SCC: “Dar dacă tu te numeşti iudeu, şi te bazezi pe lege, şi te lauzi în Dumnezeu, şi Îi cunoşti voinţa, şi deosebeşti pe cele bune, fiind învăţat în lege, şi eşti convins că eşti o călăuză a orbilor, o lumină a celor din întuneric, un educator al celor fără de minte, un învăţător al copiilor, având în lege: forma cunoştinţei şi adevărului; tu deci, cel învăţând pe altul, pe tine nu te înveţi? Cel predicând: să nu furi! Furi? Cel zicând: să nu comiţi adulter! Comiţi adulter? Cel scârbindu-te idolii, jefuieşti temple? Tu, care te lauzi cu legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin călcarea legii?”

Toți care dau învățătură, predică, fac lucrări, dar ei înșiși nu ascultă de învățătura Scripturii, care nu împlineasc poruncile Noului Legământ, sunt învățători falși!

            O altă boală din timpul nostru, este lucrarea subtilă a lui Anticrist care de fapt este un Christos mincinos (Matei 24:5,Matei 24:24), și astfel oamenii care nu au o părtășie cu Tatăl și Fiul, care nu umblă în lumină fiind conduși de Spiritul lui Dumnezeu (1Ioan 1:3-7) sunt înșelați de acest Christos mincinos, prin diferite metode, ei rostind ‘numele fiului’ și fac lucrări religioase,  dar ei le fac de la Anticrist pentru Anticrist!

O metodă a lui Anticrist de a elimina Cuvântul lui Dumnezeu din inima oamenilor, este de a-i pune pe ei să învețe pe alții fără călăuzire divină, sau chiar să le țină „predici” la lucrătorii care i-au învățat, și ei spunând cuvinte, ce par din adevăr, dar le rostesc acele cuvinte sau învățături sub conducerea diferitelor spirite sau chiar a spiritului lui Anticrist, ei astfel anulează din inima lor: Cuvântul vestit prin Spiritul Sfânt de lucrători! - 1Petru 1:12.

Ei considerându-se mai deștepți ca ei, sau susținând că exprimarea lor este mai bună, și astfel punând în locul Cuvântului lui Dumnezeu, un cuvânt asemănător, chiar cu greșeli, însă vestit de demonii care se prefac în îngeri ai lui Dumnezeu (2Corinteni 11:13-15). Astfel ei resping Evanghelia predicată prin Spiritul lui Christos (1Petru 1:12) pentru o altă evanghelie (2Corinteni 11:4) care seamănă cu ea (Matei 13:24-30), dar care este vestită prin spiritul lui anticrist!

Unii oamenii toată ziua când vorbești cu ei, își acoperă sărăcia spirituală cu lucruri învățate din cărți, ei nu pot relata: dezvăluiri divine, experiențe cu Dumnezeu, lucruri practice, etc. ci reiau la nesfârșit discuțiile doctrinale, care aparțin copilăriei spirituale, iar un creștin după ce are pusă temelia doctrinară, merge spre cele ce aparțin oamenilor maturi, lăsând învățăturile începătoare a le lui Christos pentru începători (Evrei 6:1-3).

Un motiv pentru care unii repetă doctrina la nesfârșit, chiar dacă de ani de zile au avut contact cu adevărul, fără să discute alte lucruri din viața creștină, este că ei nu au credință (2Tesaloniceni 3:2), ei nu umblă cu Învățătorul; ci, doar au ciugulit din învățătură! Ei nu au parte de experiențe cu Dumnezeu, lucruri practice, de aceia ei predică la alții, sau la cei care le-a predat doctrina, tot doctrina! Uneori cică au găsit dovezi noi, însă multe din dovezile noi nu sunt valabile, și cele date de lucrători erau suficiente pentru cineva cu credință! Însă motivul real este că ei nu au credință și folosesc această metodă a repetiției, pentru a își întări credința mintală! Însă a crede învățătura Domnului Iesus, nu este doar ceva rațional; ci, este implicată și inima (Romani 10:4-10); și la ei această credință nu este în inimă, dacă cineva o tot repetă ca să se convingă singur de ea, ca și cum nu ar fi pe deplin convins în inima lui, acel om nu și-a deschis inima pentru a primi cu blândețe Cuvântul sădit în el (Iacob 1:21).

De fapt, predicarea Evangheliei, învățătura Scripturii, lucrările creștine, au folos, au sens, putere și rod, doar în corpul lui Christos!

Oamenii din culte aud: predici, îndemnuri, dar nu există nici un sistem sau nici un aranjament divin prin care membrii să fie motivați fie din dragoste sau din frica de Dumnezeu, ca ei să împlinească Cuvântul auzit, nu există nici o organizare după Biblie, ca cei neascultători să fie mustrați (1Tesaloniceni 5:14), însemnați (2Tesaloniceni 3:14), excluși și dați pe mâna Satanei (1Corinteni 5:1-13), astfel de multe ori Cuvântul auzit din Biblie, trece pe lângă ei fără să îi schimbe!

Odată ce sunt declarați: “mântuiți”, așa cum sunt, căci Domnul lor (Anticristul) îi acceptă așa cum sunt, așa cum cântă cântarea: „așa cum sunt la tine vin”, odată ce au fost amăgiți să creadă că ei nu-și pot pierde mântuirea, o data ce ei nu sunt o familie transaparentă, odată ce nimeni nu știe suficiente lucruri despre viața fraților și a surorilor din gruparea lor, ei vin și pleacă de 2 ori pe săptămână, fără să fraternizeze la întrunirile lor tip: spectacol artistic, fără să se cunoască în mod profund unul pe celălalt, și nici lucrătorii nu-i cunosc pe membrii, fiind un pastor la mii de membrii, din start este o imposibilitate a păstoririi și supravegherii!

Indiferent ce fac liderii sau alții, fie că dau mesaje, învățături, îndemnuri, odată ce fiecare crede ce vrea, face ce vrea în viața lui, nu dă socoteală la nimeni, este o lucrare care nu poate aduce rod, este un cuvânt aruncat într-un teren haotic, ne săpat, negrăpat, neudat, care nu poate produce roadele creștine arătatea în Biblie!

Valoarea profeției, învățăturii, evanghelizării, valoarea apostolilor, a profeților, a evanghelizatorilor, a învățătorilor, nu există decât în corpul lui Christos (1Corinteni 12:4-28), unde există o adevărată fraternizare (Evrei 10:24-25), iar fiecare din aceste lucrări își au locul lor, ele sunt în armonie cu Evanghelia, cu credința sfinților, cu căile în Christos predate de Pavel (1Corinteni 4:17), toate lucrările creștine, fiind ca piesele dintr-un ceas, care au valoare și importanță și efect doar în cadranul ceasului nu în altă parte! Oamenii se erijează în piese de ceas, arcuri, țăgări și rotițe, etc, însă ei nu acționează în cadranul ceasului, astfel ei niciodată nu pot arăta ora exactă! Lucrările lor nu duc la împlinirea țintei sau scopului pentru care Dumnezeu le-a rânduit pe pământ!

Lucrarea creștină are valoare și utilitatea, doar în corpul lui Christos, nu în altă parte, și acolo după rânduiala divină și în dragoste! – Efeseni 4:11-16.