Isaia 55:1-5, NTR: “Oh! Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape! Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi! Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată! De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare gustoasă! Luaţi aminte şi veniţi la Mine! Ascultaţi şi sufletul vostru va trăi! Voi încheia cu voi un legământ veşnic, potrivit cu promisiunile demne de încredere făcute lui David. Iată, L-am făcut un martor pentru popoare, un conducător şi un stăpânitor pentru popoare. Iată, vei aduna neamuri pe care nu le cunoşti şi neamuri care nu Te cunosc vor alerga la Tine, datorită Domnului, Dumnezeul Tău, a Sfântului lui Israel, căci El Te-a împodobit cu slavă”.

 

Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul (calitățile) Lui (Geneza 1:26-27), și a fost creat ca să fie într-o permanentă legătură cu Creatorul având nevoia ca el, pentru îndrumare, pentru a crește în calitățile divine, în cunoștința ce o dă pomul vieții (Geneza 2:9; Geneza 3:22).

După căderea omului în păcat și pierderea legăturii cu izvorul luminii și ale vieții, omul are și mai multă nevoie de Dumnezeu, ca Tată, Învățător, Păstor, Legiuitor, Ajutor, etc. (Ieremia 10:23-24; Psalm 36:9).

Chiar din punct de vedere al vieții fizice omul are nevoie de viață, lumina vieții, suflare de viață (Psalm 104:30; Iov 34:14-15).

Însă nevoile fizice ale corpului sunt pe plan secundar de care Dumnezeu se îngrijește dacă căutăm Regatul Lui, domnia Lui (Matei 6:33), astfel lucrurile materiale, ca mâncarea, băutura, locuința, îmbrăcămintea trebuie să vină de la Dumnezeu în mod natural pe baza manifestării domniei Lui pe pământ. Astfel noi îi mulțumim pentru toate cele spiritual și materiale (1Tesaloniceni 5:18), și fie că mâncăm sau bem o facem spre gloria Lui, spre gloria Celui care a dat viață și a Creat (1Corinteni 10:31; 1Timotei 4:4-5).

Însă, dușmanul omenirii Satan, Diavolul, dumnezeul acestei epocii (2Corinteni 4:4), a creat niște împliniri false, pentru trup, punând nevoile fizice pe cel mai înalt rang, și prin toate mijloacele lumii: televiziune, reclame, internet, radio, etc. omul este încurajat să folosească din plin aceste „mijloace de împlinire”, făcându-l să alerge zilnic după ele, despărțite de Dumnezeul Creator!

Diavolul a creat tot felul de staruri, vedete și lideri, profesori, doctori, etc. de tot felul, care îți vor spune că sunt împliniți mergând pe această cale a lumii! Care se mint pe ei și pe alții, căci nici fizic nici spiritual ei nu sunt împliniți, nimeni nu poate fi împlinit fără Dumnezeu, golul din inimă a lor rămâne, omul dinăuntru nu este împlinit, toată alergarea lor este în zadar, nimic nu te staură, nimic nu rămâne ca o ferice stabilă, totul este o deșertăciune, o himeră, o alergare care nu te satură așa cum se spune în Ecleziast 1:8, SCC: Toate lucrurile sunt pline de neîmplinire, aşa cum nimeni nu poate spune. Ochiul nu se satură văzând, nici urechea nu se mulţumeşte auzind”. Iar în Ecleziast 5:10: Cel care iubeşte argintul nu se va sătura de argint, nici cel care iubeşte belşugul, de câştig. Aceasta, de asemenea, este deşertăciune”.

Tot timpul Satan și demonii, care toți laolaltă sunt spiritul lumii, crează  “lucruri noi” prin care să păcălească omenirea, să le de-a noi ținte după care naivi să alerge, să creadă că această aparatură nou îi împlinește sau acest stil nou de îmbrăcăminte, sau mașină, sex, droguri, alcool, faimă, etc.

Însă aceștia uită, de Evanghelia veșnică care spune: Şi lumea trece, şi pofta ei; dar cel făcând voinţa lui Dumnezeu, rămâne în etern” (1Ioan 2:17, SCC).

Dumnezeu se miră și întreabă prin profetul Isaia: De ce vă cheltuiţi argintul pe ceea ce nu este pâine şi truda pe ceea ce nu satură?” El știe că ofertele lumii nu satură, că nimic din ceea ce oferă Satan și demonii nu împlinesc omul dinăuntru care este veșnic, că hrana oferită de lume prin divertisment, prin înțelepciunea firească, prin școli și teorii nu este adevărata pâine din cer care să sature, și nici truda pentru lucrurile lumii nu duce la împlinire!

În contrast cu lumea și cu ofertele ei false, care îl transformă pe om în animal, într-o ființă carnală, într-o ființă pur materială, fără un spirit viu, conectat la cer, la valorile eterne și divine, Dumnezeu prin Cuvântul Său face prin profetul Isaia o invitație în Isaia 55:1-2, NTR: “Oh! Voi toţi cei care sunteţi însetaţi, veniţi la ape! Voi care n-aveţi argint, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi! Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără argint şi fără plată!”

Pentru toate ofertele lumii este nevoie de bani, de muncă, și tot nu împlinesc, însă pentru oferta lui Dumnezeu nu e nevoie decât de o inimă care să se deschidă la invitația divină, care să simtă setea și foamea spirituală și vor primi fără plată, prin har: pâine (rhema – cuvânt profetic, Matei 4:4) și lapte (învățătura sistematizată rațional a Cuvântului, 1Petru 2:2).

Ori cât de mult se zbate Satan și lumea să te înșele cu “pâine” și circ, tu trebuie să știi că „A fost scris: Nu numai cu pâine va vieţui omul, ci cu orice cuvânt ieşind prin gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4, SCC). Iar bucuria noastră este întotdeauna, nu doar în anumite momente sau zile de circ, căci ea are ca sursă pe Domnul Iesus care nu se schimbă, de aceea ne putem bucura ÎNTOTDEAUNA (Filipeni 4:4).

Dumnezeu invită pe toți oamenii cu scopul împlinirii sufletului prin cuvintele: “Ascultaţi-Mă cu atenţie şi mâncaţi ce este bun, desfătaţi-vă sufletul cu mâncare gustoasă!”

Dumnezeu este cel ce oferă ceea ce este bun, El este dătătorul oricărui dar bun și perfect (Iacob 1:16-17), El dorește să ne desfete sufletul cu “mâncare gustoasă”, care împlinește, care dă speranță vie, care nu dezamăgește ca și gunoaiele lumii, care ne transformă în ființe cu natura divină, care ne face părtași la sfințenia Lui (1Petru 1:3-4; 2Petru 1:3-10; Evrei 12:10).

Dumnezeu ne invită la o relație cu El: Luaţi aminte şi veniţi la Mine! Ascultaţi şi sufletul vostru va trăi!” El ne invită să venim la El izvorul apelor vii (Psalm 36:9; Apocalipsa 22:1-2), și să ascultăm de El și sufletul nostru va trăi, va fi împlinit, așa cum a promis și Christos în Ioan 6:35, SCC:

Iesus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii! Cel venind la Mine, nicidecum nu are să flămânzescă; şi cel crezând în Mine, nicidecum nu va înseta, niciodată”. Această părtășie cu Tatăl și Fiul (1Ioan 1:3) și ascultare de Dumnezeu va duce ca noi să fim împliniți și să nu mai flămânzim și să nu mai însetăm niciodată, curgând din inima noastră apă vie (Ioan 7:38).

Iar această relație este atât de sigură, încât Dumnezeu o sigliează printr-un legământ, așa cum se spune în continuare în Isaia: “Voi încheia cu voi un legământ veşnic, potrivit cu promisiunile demne de încredere făcute lui David. Iată, L-am făcut un martor pentru popoare, un conducător şi un stăpânitor pentru popoare.

David îl reprezintă pe Regele Iesus Christos, prin care Dumnezeu va conduce și stăpânii popoarele, și Dumnezeu adună popoarele prin Evanghelie, prin servitorii Lui, așa cum a promis prin Isaia: “Iată, vei aduna neamuri pe care nu le cunoşti şi neamuri care nu Te cunosc vor alerga la Tine, datorită Domnului, Dumnezeul Tău, a Sfântului lui Israel, căci El Te-a împodobit cu slavă”.

Iubite cititor pînă când Dumnezeu va face această lucrare de adunare a neamurilor, trebuie să te întrebi într-un mod sincer: ai abandonat calea lumii? Ai abandonat: cheltuiala și truda pentru ceva ce nu satură?  Ai primit cu bucurie invitația lui Dumnezeu de primi fără plată: pâine și lapte? Ai început să mănânci ceea ce este bun, și mâncarea gustoasă de la Dumnezeu? Îl dorești pe Dumnezeu, ai venit la El, ai găsit împlinirea în El? Asculți de El și ai intrat în legământul Lui? Curge din inima ta râuri cu apă vie? Este bucuria ta, încrederea ta: Dumnezeu promisiunile Lui și Cuvântul Lui?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este nu, oprește-te din a te pânge, lamenta, din a găsi scuze, din a da vina pe religii, lideri, pe alții, și caută-L pe Cel ce poate fi împlinirea sufletului Tău, fie ca să spui împreună cu Psalmistul care a spus în Psalm 42:1-2, SCC: Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu”.