Psalmul 65:9-13, SCC 2016: „Tu ai cercetat pământul, l-ai adăpat şi-l îmbogăţeşti din belşug: râul lui Dumnezeu este plin de apă. Tu le pregăteşti grânele, pentru că aşa l-ai rânduit. Îi adăpi brazdele, îi netezeşti bulgării, îl înmoi cu ploi, îi binecuvântezi rodul. Încununezi anul cu bunătatea Ta şi paşii Tăi picură belşugul. Picură peste păşunile pustiului, şi dealurile se încing cu bucurie. Păşunile sunt îmbrăcate cu turme şi văile se acoperă de grâne: ele scot strigăte de bucurie, da, cântă”.

 

Totul strigă: BINECUVÂNTARE! Atunci când Dumnezeu cercetează pământul. El îl adapă, îl pregătește pentru belșug. Nu mai este ca altă dată când sămânța semănată nu dă rod, când nu scoți câtă sămânță bagi. Fie pe plan spiritual, o inimă care aduce rod (Matei 13:23), cât și în plan material, recolte bogate!

Râurile spirituale sau pământești nu mai seacă, nu mai este albie uscată, ci râuri pline de viață, care pe plan spiritual însemnă viață, Spirit Sfânt, învățături (Ioan 7:37-39; Deuteronom 32:2). Iar în plan pământesc, recolte bogate.

Ce poate fi ca lucrarea lui Dumnezeu, nici cele mai performante tractoare, nu pot face ce poate face El încă din iarnă și apoi în primăvară: „Îi adăpi brazdele, îi netezeşti bulgării, îl înmoi cu ploi, îi binecuvântezi rodul”. Efectul: „Încununezi anul cu bunătatea Ta şi paşii Tăi picură belşugul”.

Atunci când umblăm cu Dumnezeu, și El umblă cu noi, atunci vine belșugul, atunci anul se sfârșește încununat de bunătatea Lui, așa cum cum un creștin are o cunună de laudă la sfârșitul anului de îndurare a lui Dumnezeu (Luca 4:19) și va fi o cunună de bunătate a lui Dumnezeu!

Care este rezultatul bunătății Sale față de noi credincioșii Săi: ieșirea din pustie, căci „picură belşugul. Picură peste păşunile pustiului”. Însuși pustiu în care am fost duși să fim întăriți în spirit (comp. cu Luca 1:80), unde am învățat să ne hrănim cu mană (Deuteronom 8:3), unde am învățat să ne încredem doar în Dumnezeu, va deveni un loc al belșugului! Ba mai mult, binecuvântarea și bucuria este atât de mare că: „dealurile se încing cu bucurie. Păşunile sunt îmbrăcate cu turme şi văile se acoperă de grâne: ele scot strigăte de bucurie, da, cântă”.

 

De ce este acest belșug?

Deoarece Dumnezeu a cercetat pământul, deorece El l-a adăpat, Deorece El a pregătit sămânța de semănat, chiar și cea spirituală: Cuvântul, Evanghelia curată și nealterată de erezii, învățături omenești, tradiții! Garanția belșugului este apa Spiritului Sfânt și sămânța Cuvântului!

 

De unde știm că acestea vor fi după pustie?

Dumnezeu dă binecuvântarea și roade din belșug în anotimpul roadelor, care este după ploaia târzie a Spiritului Sfânt, așa după cum este scris: „îl înmoi cu ploi, îi binecuvântezi rodul…şi paşii Tăi picură belşugul”.

Și chiar dacă încă nu suntem în ploaia târzie, tu fi credincios în ceea ce ți s-a încredințat și fă așa cum spune Dumnezeu prin Solomon: “Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească(Ecleziast 11:6). Deorece noi trebuie să predicăm Cuvântul “la timp potrivit şi nepotrivit...” (2Timotei 4:2, SCC), ceea ce înseamnă a predica la timp potrivit însemnă a predica atunci când timpul este prielnic pentru a aduce rod, iar la timp nepotrivit este atunci când timpul nu este prielnic pentru rod, dar mai târziu lucrarea Spiritului, ploaia Spiritului Sfânt, venind în contact cu Sămânța Cuvântului plantată anterior în timpul nepotrivit va încolţi şi ulterior va aduce rod!

Aşa ca nişte agricultori care seamănă mai devreme, sămânţa stă în sol aşteptând ploaia şi căldura, iar când acestea vin, atunci sămânţa încolţeşte.

Să fim credincioși Stăpânului și și El va fi credincios față de noi, așa cum este scris în 1Samuel 2:30: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi”.