2Timotei 1:6-7, SCC: „din care cauză îţi amintesc să reaprinzi darul harului care este în tine prin punerea mâinilor mele. Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de timiditate; ci, de putere, şi de dragoste şi de cumpătare”.

 

În casele evreilor, focul uneori consta numai din nişte tăciuni aprinşi, aceştia putea fi aţâţaţi pentru a da căldură mai mare (Osea 7:4). Prin urmare, prin sfatul lui Pavel, Timotei era îndemnat să reaprindă darul Spiritului, adică darul vorbirii în alte limbi, care era un spirit de putere (Fapte 1:8), din cauza trecutului Său, moștenind și având o credință neprefăcută ca și mama și bunica sa (2Timotei 1:5) și din această cauză: credința neprefăcută, Timotei avea baza, jarul, să reaprindă: flacăra Spiritului Sfânt!

 

De ce a primit apostolul Timotei un astfel de îndemn?

Conform cu contextul scrisorii apostolul Timotei era întristat, datorită persecuțiilor directe sau presiunii evreilor care doreau ca creștinii să se rușineze de Domnul și să revină la iudaism!

De aceea, Pavel Îl îndeamnă pe Timotei: “suferă răul împreună cu Evanghelia” (2Timotei 1:8,SCC); să nu ne rușinăm să credem în Fiul (2Timotei 1:12); i-a dat chiar exemplu de milă pe Onisifor pe care greutățile nu l-au oprit ca să îl caute și să îl găsească pe Pavel în închisorile romane ceea ce era foarte dificil în acele închisori subterane, degradate şi murdare! Dar totuşi Onisifor a perseverat din milă în al căuta pe Pavel în acele închisori, mergând de la deţinut la deţinut, de la celulă la celulă, de la grotă la grotă, până la găsit pe acest apostol al neamurilor, părăsit de toţi, dar nu şi de Onisifor, un slujitor plin de milă şi care şi-a riscat pielea, căci putea fi şi el închis pentru că era creştin şi că era prieten cu Pavel!

Pavel se dă exemplu pe sine însuși în acele timpurile grele ca răbdând toate pentru cei aleși (2Timotei 2:1), le fel și Timotei nu trebuia să fie întristat, descurajat, și să reaprindă darul harului care i-ar fi dat putere! Cu atât mai mult cu cât ei trăiau în zilele din urmă în care erau timpuri grele (2Timotei 3:1).

Ca efect al reaprinderii darului limbilor, Timotei trebuia să facă lucrarea descrisă în 2Timotei 4:2-5, SCC: “Predică cuvântul, stăruieşte la timp potrivit şi nepotrivit, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi învăţătura…Tu însă fi treaz în toate; suferă răul, fă lucrarea de evanghelist, împlineşte serviciul tău”.

Și noi trăim în zilele din urmă care au început în primul secol d.Ch. care sunt timpuri grele pentru oamenii drepți și credincioși (2Timotei 3:1-5).

Ba mai mult, din anul 1989 am intrat în începutul durerilor, când durerea a devenit mai acută decât în primul secol în timpul lui Pavel, presiunea demonică este mai mare, lumea este cu mult mai stricată ca atunci, situația este mai grea!

De aceea sfatul lui Pavel este mai nimerit pentru noi: „din care cauză îţi amintesc să reaprinzi darul harului care este în tine prin punerea mâinilor mele. Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de timiditate; ci, de putere, şi de dragoste şi de cumpătare” (2Timotei 1:6-7, SCC).

Dacă și noi avem o credință neprefăcută ca și Timotei și am crezut adevărul lui Dumnezeu, chiar dacă acum trecem prin suferințe, dureri, întristări, este necesar să reaprindem darul vorbirii în alte limbi care să ne de-a putere să rezistăm în aceste timpuri grele!

Darul vorbirii în limbi lăuntric și chiar cel exteriorizat, verbal, iar atunci când vom avea putere, Dumnezeu ne va da ocazii de a da mărturie și la alții din Evanghelia lui Christos, și nu ne vom rușina și vom predica Cuvântul cu îndrăzneală!

Acest dar ne va ajuta și ne va da putere să rezistăm până la capăt!